TEST DRIVE: Skoda Scala

„Alo, bună ziua, nu ştiţi de ce cei de la Skoda nu mai au modelul Rapid în gamă? Noi am vrut să cumpărăm unul, că ne părea interesant, dar acum au Scala în loc, care se deosebeşte tare. Ce, chiar au scos cu totul Rapidul, nu-l vor mai avea măcar pentru o perioadă?” — un asemenea telefon am primit într-o bună zi la redacţie, cu vreo săptămână-două în urmă. „Da, acum e doar Scala”, i-am răspuns celui care întreba — „şi se deosebeşte într-adevăr mult, mai ales la preţ, dar Rapid nu va mai fi oferit, Scala i-a luat locul”. „Da, aveţi dreptate, mai ales la preţ”, s-a auzit la celălalt capăt al liniei.

Peste câteva zile am ajuns şi să testez pe propria piele noua Skoda Scala. Într-adevăr, modelul înlocuieşte în prezent atât sedanul Rapid, cât şi Rapid Spaceback, dar nu e un continuator moral, ci se declară un model cu o nouă identitate, mai mare şi mai consistent. Rapid a fost gândit să fie un model bugetar, nici măcar nu la preţ raţional, ci mai ales bugetar. Îmi amintesc când l-am testat pentru prima dată în Cehia, în 2013. Mă uitam la uşi, cât de subţiri sunt, şi mă întrebam dacă nu cumva e prea bugetar pentru o Skoda. Dar anii care au urmat au adus şi ediţii speciale ale lui Rapid, foarte interesant dotate, şi scoruri bune la siguranţă, aşa că modelul a fost un succes până la urmă, mai ales pe pieţele emergente. Însă la schimbarea generaţiilor, Skoda a decis să meargă pe o altă cale.

Ia’ uitaţi-vă un pic la ultimii 6-7 ani la modele Skoda. Hai să recunoaştem împreună — s-au schimbat spre bine enorm de mult, nu? Practicismul a rămas, dar maşinile au devenit super interesante ca design, au primit tehnologii din liga superioară la toate capitolele, iar substratul tehnic e unul modern şi fiabil. Şi aici vorbesc şi din proprie experienţă, exploatând o Skoda de la 0 la 78 mii km deja fără vreo problemă tehnică. Sincer, foarte multe dintre modelele Skoda sunt astăzi printre cele mai atrăgătoare din segmentele lor prin consistenţa care o oferă.

Ei bine, tocmai această evoluţie atât de uriaşă din ultimii ani a fost cumva încununată de noua Scala. Când au lansat-o, cei de la Skoda au anunţat că fac un pas şi mai îndrăzneţ spre consistenţă. Iar ca să vedeţi cât de importantă e ea, anume Scala a primit şi un nou stil de habitaclu, dar şi o nouă generaţie de sistem multimedia, care poate recepţiona şi comenzi vocale de la tine de acasă, nu doar din maşină, dacă ai asistentul Alexa în vreun device de la domiciliu. Ceea ce poate face sistemul lui Scala e din regiunea mărcilor de top hi-tech şi-i face să ruşineze pe fundal pe cei care abia se laudă că au implementat de o lună în urmă interfaţă Apple CarPlay pe maşinile lor.

Dar toate astea-s declaraţii sonore. Noi le ascultăm, dar nu le credem până nu le testăm pe propria piele. Aşa că vreau să aflu cum se simte toată povestea asta frumoasă pe viu, în viaţa reală, în Moldova.

Forme şi dimensiune

Ca şi dimensiune, noua Scala e perfect încadrabilă într-o clasă cu renumitul Volkswagen Golf, doar că, fiind o Skoda, s-a străduit mult să se pună bine cu designerii, să mai câştige un pic de spaţiu pe ici, pe colo, şi un pic de practicism suplimentar. Iar ca să fim direcţi chiar din start, asemănarea cu Volkswagen Golf nu e doar la dimensiuni, ci şi la substratul tehnic. Sunt fraţi de platformă, ce mai, cu aceleaşi suspensii, aceleaşi motoare, aceleaşi cutii.

Ca şi design, Scala a dat tonul unor noi linii şi la exterior, care s-au extins ulterior şi pe Kamiq, şi pe noua Octavia. Apropo, şi Octavia e construită pe aceeaşi platformă, doar că, fiind o platformă modulară, creatorii s-au putut juca la un ampatament mai mare, la nişte dimensiuni mai generoase.

Într-un cuvânt, noua Skoda Scala arată bine, iar dacă o priveşti dintr-o parte, arată un pic mai puţin sportiv decât Golf, un pic mai întinsă în dimensiuni şi un pic mai cu spirit practic. Aşa cum vrei de la o Skoda, de fapt. Iar în culoarea asta de albastru superb, numită Race Blue, ai şi accentul sportiv pe care ţi l-ai putea dori.

Portbagajul e foarte mare pentru un hatchback din segmentul ăsta — 467 litri. Dacă rabatezi bancheta spate, ai până la 1,410 litri. Nu e la fel de uriaşă ca Octavia, dar e simţitor peste standardul segmentului.

Habitaclul pentru mine îmi dă senzaţia de deja-vu, întrucât ochii mei îl recunosc de la primul test drive cu noul Kamiq, de anul trecut, din Elveţia, cele două modele având interior aproape identic. Am spus acolo şi o spun şi acum, însă, că îmi place extrem de mult interiorul. Toate sunt la locurile lor, toate sunt bine gândite, iar dacă înainte asta venea drept scuză pentru partea a doua a propoziţiei, în care spuneai „dar, designul e cam germanic, plictisitor”, acum treaba asta nu mai e valabilă. Acum Skoda Scala demonstrează încă o dată că designul poate fi şi bine gândit în amplasamente, şi plăcut la nivel emoţional în aspect şi experienţă.

Îmi place mult cum e integrat display-ul uriaş al sistemului multimedia în designul bordului. E foarte natural pus acolo, nu pare o simplă tabletă lipită, şi-n acelaşi timp are o calitate excelentă de afişaj. Posibilităţile lui sunt foarte mari, aşa cum spuneam, doar că trebuie să aveţi un cablu cu port USB-C pentru a vă conecta telefonul la el. Sau, eventual, vă conectaţi prin Bluetooth şi interfaţă Wi-Fi. Apropo, maşina are şi wireless charge pentru smartphone-ul tău. Aşa că, teoretic, poţi să nu mai ai nevoie deloc de cablu.

Şi sistemul audio e foarte bun, eu l-am mai probat pe Kamiq şi el are un mic secret. Sistemul de top nu mai e CANTON pe aceste două modele, ci e configurat de inginerii acustici de la Skoda, purtând numele de Skoda Surround. Şi ştiţi ceva? — pe alocuri pare chiar mai bun decât CANTON-ul. Am zis-o şi la Kamiq.

Ar fi de criticat doar poziţionarea frânei de mână peste nişte posibile butoane de lângă levierul cutiei de viteze, dar, nici la Kamiq, nici la Scala, n-am văzut de facto nici un buton pus acolo, aşa că poate designerii au prevăzut nici să nu existe vreo unul. Cert este că frâna de mână e una mecanică.

În faţa mea, la volan, am anul 2020 în acţiune. Cadrane de bord digitale, plăcute, intense, cu o calitate excelentă la afişaj şi cu design care mai poate fi ajustat în ceea ce afişează şi cum afişează. Şi asta se întâmplă deja pe un automobil din clasa Golf, care nu pretinde la un statut premium!

Înainte de a porni la drum, am mai explorat un pic sistemul multimedia. Acesta nu mai oferă sistem de navigaţie nativ acum, nu mai are nici măcar un asemenea buton. Pentru că suntem în anul 2020, şi e timpul când cele mai avansate sisteme de navigaţie sunt deja în smartphone-urile noastre, pe care să le conectezi la maşină. Şi Waze, şi Maps.me, şi Google Maps deja pot fi afişate pe display-ul maşinii. Uitaţi de dinozaurii care încearcă să vă mai vândă maşini cu ecrane mari, pe care poţi doar să apeşi play şi pause la muzica de telefon şi cu care să asculţi în mare parte... radio.

Dar să revenim un pic la chestii mai practice. Am urcat pe bancheta spate, având scaunul din faţă deja reglat pentru mine. Am minim vreo 4-5 cm rezervă la genunchi şi încă vreo 2-3 deasupra capului. E mult loc. Şi bancheta e înclinată confortabil pentru drum lung. Şi mai e şi bine profilată, nu e doar o placă dreaptă acoperită cu piele. Suntem în anul 2020, şi asta se simte din plin la bordul lui Scala. Iar dacă arunci privirea spre tunelul central, de acolo vin guri dedicate de ventilare şi, dacă mai configurezi niţel maşina, probabil aici se mai pot regăsi picanterii interesante.

Senzaţii de condus — Skoda Scala 1.5 TSI

A venit şi momentul în care să apăs pedala acceleraţiei cu Skoda Scala. Din fericire, am la test un exemplar cu un motor gustos sub capotă — noul benzinar turboaspirat de 1.5 litri, care livrează 150 CP şi 250 Nm. Acesta e cuplat la o cutie automată DSG de 7 trepte.

Maşina îţi dă senzaţia că-ţi vine din prima, ca o mănuşă cusută pentru tine, ca un mantou croit exact pe mărimea ta, ca un pantof meşterit de Valentin Frunză, că aşa zice lumea despre marele maestru pantofar din Moldova. Rareori o maşină îţi spune imediat că totul e corect la ea — poziţia la volan, forma scaunului, senzaţia pe care ţi-o dă volanul, ţinuta de drum, puterea motorului raportată la greutatea maşinii.

Dar Scala o face anume aşa. În 2019 am testat SUV-ul Kamiq pe aceeaşi platformă, cu acelaşi ampatament, doar un pic mai înălţat, şi atunci n-am avut chiar o aşa senzaţie, deşi conduceam prin frumuseţile Elveţiei şi apoi ale regiunii Alsacia din Franţa. Azi conduc pe strada Petricani din capitală şi, deşi de după parbriz văd clădiri construite din plăci metalice şi zero gust alsacian, maşina asta îmi place mai mult.

Motorul se conduce fantastic de bine. Cei 150 CP sunt parcă exact ce a prescris doctorul pentru dimensiunea şi greutatea maşinii, făcând-o pe Scala superb de iute şi dinamică, dar în acelaşi timp ea nu iroseşte puterea în derapaje inutile la start. Cutia funcţionează într-un tandem perfect cu motorul şi de fiecare dată când acceleram continuam să zic un nou „wow!, ce plăcută e maşina!”.

Am fost curios să mă uit în fişa tehnică, să văd cât cântăreşte o Skoda Scala 1.5 TSI DSG7, dacă tot se simte atât de dinamică. Între 1,255 şi 1,414 kg cu tot cu şofer, în funcţie de dotări, iar dacă mai scoatem cele vreo 77 kg luate în calcul pentru şofer, ar rezulta, pe maşina noastră bine echipată, vreo 1,250-1,300 kg la gol. Foarte potrivită greutatea!

Am ieşit în afara oraşului şi am continuat să savurez, pentru că ţinuta de drum rămâne excelentă, iar izolarea fonică admirabil de bună. Iar ţinuta de drum, paradoxal, e asigurată de o suspensie simplă McPherson pe faţă şi o bară de torsiune pe spate. Eu sunt un sceptic al barelor de torsiune. Dar în ultimii vreo doi ani am condus atât de multe maşini care se manevrează excelent cu această construcţie, încât am înţeles că trebuie să trec dincolo de stereotipuri şi să judec după comportamentul de facto al maşinii. Iar la Skoda Scala acest comportament e unul formidabil!

Şi apoi, mai vine o chestie incredibilă. Scala e super silenţioasă la suspensie, şi-n acelaşi timp absoarbe extraordinar de bine gropile şi denivelările. Adică suspensia are rezerve de absorbţie, iar în timp ce înghite totul, o face şi foarte liniştit, fără bocănituri în habitaclu sau ecouri. Nu ştiu, cred că maşina asta n-are pachet de drumuri rele, sau ceva, dar e incredibil de silenţioasă şi confortabilă pe cele mai rele drumuri de asfalt pe care am mers. Şi, din câte am verificat ulterior în fişa tehnică, aşa par să stea lucrurile cu pachetul de drumuri rele.

Şi-n acelaşi timp, exemplarul pe care-l conduc are chestii de siguranţă, precum avertizare la părăsirea involuntară a benzii, avertizare de unghi mort.

Am savurat această Skoda Scala cu adevărat, profund. E super plăcută la drum lung şi parcă mă şi imaginam călătorind cu ea cu toată familia. Pentru că, la dimensiunile ei, se califică perfect pentru un asemenea rol. Iar la confortul pe care-l oferă şi tehnologiile de la bord, va oferi şi acea satisfacţie emoţională la bord care să-l facă pe copilul tău să strige „ooo, plecăm în călătorie cu Skoda!!!”, când îi vei spune despre planurile tale de vacanţă! În asta e diferenţa unei maşini cu adevărat bune.

Preţ şi verdict

Skoda Scala mi-a plăcut într-atât de mult, încât, cu excepţia acelei soluţii de design la frâna de mână, aproape că nu aş fi avut ce-i reproşa. Asta până la da întrebarea crucială — „cât costă maşina asta, totuşi?”.

Răspunsul e usturător şi n-o poţi întoarce altfel decât aşa cum este. Exemplarul testat de mine costă 23,300 euro, cu tot cu dotările de pe el. E în echipare STYLE, la care s-au mai adăugat câteva opţionale. Nu e piperat. E de-a dreptul iute. Alături, în showroom, stătea o Octavia Tour de generaţie precedentă, ceva mai slab echipată, care se vindea cu 22,200 euro. Şi, încă mai actual pentru ţara noastră — la preţ de 23,300 euro îţi poţi cumpăra un Superb în motor incipient şi dotări mai de bază, ba chiar şi un Karoq cu acelaşi motor, dar mai slab echipat. Sau chiar un Kodiaq în motor incipient şi dotări de bază.

Cu cât mai mult gândeşti în comparaţie, cu atât mai dureros devine adevărul. Dar adevărul trebuie spus până la urmă. Există motorizări mult mai accesibile la Scala, în dotări mai incipiente, aşa că preţul poate fi, de asemenea, mult mai mic decât cel de pe exemplarul testat de mine astăzi. De fapt, o Skoda Scala în motorizare 1.0 TSI, cu cutie manuală de 5 trepte, şi-n dotare de bază Active, începe de la 13,800 euro, deci cu aproape 10 mii euro mai puţin. Dar, desigur, cu totul alta e plăcerea în a conduce o ipostază incipientă şi o asemenea Scala cu cel mai puternic motor al său, într-un exemplar burduşit cu echipări.

Eu am avut odată de făcut o asemenea decizie când cumpărasem Skoda — să iau un Kodiaq mai mare, dar cu motor mai slab şi cu dotări mai incipiente, sau să iau un Karoq cu cel mai puternic motor şi cu dotări super generoase. Am ales modelul mai compact, dar mult mai bine echipat. Şi de atunci încoace, vreme de 78 de mii de kilometri zic că a fost cea mai inspirată decizie posibilă.

Aşa că, dacă nu vrei neapărat SUV, sau dacă nu vrei neapărat un sedan mai mare sau, eventual, nu vrei să demonstrezi nimănui nimic cu alegerea pe care ai făcut-o, ci te gândeşti doar la experienţa ta de la volan şi la cea a familiei tale de la bord în călătoriile pe următorii vreo 5 ani înainte, atunci ia’ stai şi analizează un pic mai profund, cât de plăcut ţi-ar putea fi la bordul ei. Apoi mergi s-o conduci.

Apoi mai analizează. Şi decizia corectă va veni ea singură. Nu va fi decizia pe care o aşteaptă alţii. Va fi, însă, decizia corectă pentru tine. Despre asta sunt maşinile astea. Despre ipostaze pline pe dinăuntru, fără să se etaleze pe dinafară. Tu faci o investiţie majoră într-o maşină pe vreo 3, 4, 5 sau poate chiar vreo 7 ani înainte şi o faci pentru tine şi familia ta, nu pentru alţii. Deci în primul rând tu şi familia trebuie să vă simţiţi bine la bordul ei. Mă voi bucura dacă te-am putut inspira să te gândeşti, cel puţin, că poţi privi lucrurile şi din altă perspectivă. Eu le-am privit, tot cu o Skoda, ţi-am zis mai sus, şi n-am regretat decizia nici măcar o clipă.