Toyota promite din nou baterii revoluţionare pentru maşini electrice, de peste 1400 km autonomie, dar se bazează pe o companie petrolieră să le dezvolte

Toyota e o companie admirabilă în multe din ceea ce face şi ce a făcut în istoria sa, de la conturarea sistemului de producţie exact în timp, până la popularizarea maşinilor hibride, dar ceea ce face Toyota în direcţia maşinilor electrice poate fi caracterizat ca doi paşi înainte şi încă doi înapoi, în permanenţă. O dată acestea sunt puse la îndoială, pentru ca mai apoi să fie anunţate 30 de modele electrice spre lansare într-o adevărată avalanşă. După ce primul model electric din cele 30, e lansat cu o mare scăpare inginerească şi compania nu ştie cum să rezolve luni la rând problema, ajunge să le cumpere maşinile înapoi clienţilor, iar apoi acuză din nou lipsa cererii pentru maşini electrice. Apoi vine un alt şef, mai tânăr şi aparent mai vizionar în noile tehnologii şi recunoaşte că Toyota a pierdut trenul, ba chiar admite că inginerii Toyota au cumpărat o Tesla Model Y şi au dezasamblat-o, minunându-se de cât de genial a fost gândită ea, ca randament de producţie. Apoi în vara lui 2023, urmează anunţuri grandioase, că Toyota pregăteşte baterii revoluţionare pentru maşinile electrice, cu stare solidă, care vor asigura 1.000 km autonomie şi paralel Toyota anunţă că a elaborat propriul Gigapress, ca să urmeze exemplul Tesla în randamentul de producţie, ba chiar merge şi mai departe şi face maşinile să meargă simplu pe linia de asamblare, promiţând că pregăteşte implementarea noului sistem de producţie pentru viitoarele maşini electrice ale mărcii. Şi totul pentru ca acum Toyota să iasă din nou în public şi să promită iarăşi baterii revoluţionare pentru maşinile electrice, deja de până la 1.400 km autonomie, dar marea problemă e în detaliile acestei promisiuni, care fac din ea un nou pas înapoi, sau cel puţin o stagnare.

Foto. Toyota bZ4X electrică actuală

În primul rând, noua promisiune are la bază aceeaşi tehnologie de baterii cu stare solidă, despre care Toyota a vorbit şi a promis-o şi în luna iunie 2023. Doar că acum se anunţă compoziţia electrolitului solid din baterie — sulfură. Promisiunea de acum nu mai menţionează bateriile LFP, menţionate în iunie, care au luat un mare avânt un ultimul an şi care sunt folosite de tot mai mulţi producători. În schimb acum Toyota promite că noile sale baterii cu stare solidă vor fi gata tocmai în anul „2027 sau 2028”, faţă de anul 2026, promis în iunie.

Foto: Aşa arată materialul din care va fi făcut electrolitul bateriilor Toyota. Cine a ales forma recipientului pentru această poză, probabil încearcă să ne sugereze ceva

Mai mult ca atât, promisiunea de acum spune că bateriile vor fi lansate în 2027 sau 2028, şi abia apoi va urma pregătirea de producţia lor la scară largă. Deci, efectiv, în cel mai optimist scenariu ne putem aşteptat la anul 2028-2029 pentru ca Toyota să înceapă să producă aceste baterii cu stare solidă. Asta înseamnă încă 5-6 ani cruciali, pe care Toyota efectiv îi va rata din concurenţa adevărată în lumea maşinilor electrice!

Iar asta e o problemă uriaşă pentru Toyota. La ritmul actual de dezvoltare al bateriilor, în 5-6 ani ceea ce vrea să dezvolte Toyota acum are toate şansele să fie irelevant. Iar Toyota nu mai are 5-6 ani la dispoziţie, ca în acest rătimp să nu aibă modele electrice cu adevărat competitive pe piaţă.

Paradoxul e că Toyota nu vorbeşte despre aceste baterii de stare solidă doar din iunie încoace, sau doar de un an încoace. La 27 octombrie 2017, chiar noi publicam o ştire în care Toyota spunea că vrea să revoluţioneze maşinile electrice cu baterii de stare solidă! Asta era acum 6 ani! Ce a făcut Toyota între timp, dacă acum iar le promite şi iar se apucă de ele, şi mai are nevoie încă de vreo 4-5 ani ca să le dezvolte, şi 5-6 ani ca să le pună în producţie?

Foto: Anul 2017, Toyota promitea baterii cu stare solidă

Şi ceea ce nu a observat cu siguranţă aproape nimeni din afara Japoniei în comunicatul Toyota de acum este partenerul anunţat de Toyota ca aceştia să dezvolte aceste baterii de stare solidă. Toyota anunţă cu mare mândrie că partenerul său de încredere în această dezvoltare tehnologică e compania japoneză Idemitsu Kosan, cunoscută pe scurt ca Idemitsu. Cei de la Idemitsu vor face cam toată munca de dezvoltare a bateriilor şi de pregătire pentru producţie, în timp ce inginerii Toyota vor pregăti viitoarele maşini electrice care să le încorporeze. Din start e o ruptură, or, nu poţi dezvolta în zilele noastre maşini electrice revoluţionare fără a avea în permanenţă date despre ce baterie poţi monta acolo — greutate, kW de putere de descărcare, încărcare, volţi, amperi, greutate. Inginerii Toyota vor dezvolta maşini cu parametri teoretici, deci. Dar nici măcar asta nu e marea problemă.

Foto: Imagine din prezentarea Toyota a tehnologiei viitoarelor sale baterii revoluţionare

Acea problemă imensă e că Idemitsu e o companie petrolieră gigantică, cea mai mare din Japonia. Ea deţine platforme de extracţie a petrolului, rafinării, benzinării. E o companie din topul 300 celor mai mari din lume, deci un gigant petrolier care deţine şi câteva companii de tehnologie în alte domenii, dar pentru care esenţa afacerii sale e să extragă cât mai mult petrol, să producă cât mai multe produse petroliere din el şi să se bucure de maşinile cu ardere internă, care ard în continuare acest petrol. Iar Toyota i-a încredinţat acestei companii viitorul său în lumea maşinilor electrice, practic!

Foto: Aşa arată o rafinărie petrolieră Idemitsu în Japonia

E un conflict de interese uriaş, deci, care sună din start ca unul sortit eşecului sau ca unul făcut doar de dragul unor elaborări minime, dar nimic de impact. Iar ca să înţelegem cât de absurdă e decizia Toyota şi cum Idemitsu şi-a asigurat de pe acum calea de ieşire, acordul de parteneriat între cele două companii stipulează că „în faza 2 aceste baterii vor fi dezvoltate şi definitivate până în anul 2027 sau 2028, iar după asta, ambele companii vor studia viitorul producţiei de scară largă şi comercializare”. Deci asta e etapa finală — vor studia viitorul şi dacă ambele vor fi de acord, aceste baterii vor ajunge în producţie. Dacă nu — Idemitsu poate să le declare neviabile în 2028, lăsând Toyota cu ideea că şi le poate produce singură dacă vrea, dar în acest caz vom mai auzi în 2028 că Toyota mai are nevoie de vreo 5-6 ani să-şi facă fabrică, să înţeleagă ce e cu acele bateri solide.

E pur ş simplu inexplicabil cum a putut Toyota să-şi încredinţeze acum viitorul său, efectiv, unei companii petroliere pe baza unui acord cu atâtea portiţe de ieşire. Pentru Idemitsu acordul e avantajos, aceştia-şi cumpără efectiv timp în Japonia, asigurându-se că încă vreo 5-6 ani mari revoluţii în lumea maşinilor electrice nu se vor produce în această ţară. Dar pentru Toyota e un acord cu termen foarte lung de materializare şi cu foarte multe riscuri, iar dacă aceste riscuri o vor lua pe scenariul prost, compania niponă are toate şansele să ajungă pe o cale ireversibilă a unui dinozaur pe cale de dispariţie. De fapt, cu 5-6 ani pecetluiţi înainte, calea pare deja ireversibilă şi absurdă.