Țările din jurul Mării Nordului îşi vor coordona eforturile pentru a instala parcuri eoliene noi în sumă de 100 GW în următorii 7 ani

Marea Nordului e una din zonele cu cel mai mare randament pentru turbinele eoliene, fiind în prezent şi locul amplasării sau construcţiei câtorva din cele mai mari parcuri eoliene din lume — Gode Wind 1 şi 2, Hornsea 1 şi 2, Hollandse Kust Zuid, Dogger Bank şi altele câteva mai mici sau aflate la faze iniţiale de construcţie. Cele mai mari parcuri de aici au între 1,1 şi 1,3 GW fiecare, în unele cazuri fiind planificate şi 4 parcuri alăturate. Acum, însă, ţările din jurul Marea Nordului au semnat un nou acord cu o agendă de acţiuni pentru următorii ani, prin care îşi vor coordona mai eficient acţiunile şi vor instala în următorii 7 parcuri eoliene noi care vor însuma peste 100 GW putere!

Planul prevede un ritm de circa 15 GW anual, deci parcuri eoliene maritime din Marea Nordului, care să însumeze această putere, iar în timp de 7 ani să se ajungă a 100 GW putere nouă de generare. E o cifră uriaşă, dar experienţa ultimilor ani arată că ea e posibilă. Ce înseamnă la nivel de reţele electrice ale unor ţări o putere de 100 GW?

La randament maxim, când e vânt excelent, aceste parcuri ar produce 100 GW putere, însă chiar şi cu un randament mediu între 45-60%, pe care-l indică parcurile eoliene din marea nordului, tot putem lua în calcul o putere medie livrată în reţea de circa 55 GW, la 100 GW de putere instalată. Iar 55 GW putere media înseamnă acoperirea totală a 7 ţări de mărimea României, or, România are acum, pe timp rece, un consum de 7,5 GW în orele active ale după amiezii. La nivelul întregii Uniuni Europene, puterea medie necesară la nivelul tuturor ţărilor cumulate, cu echilibrarea perioadelor de zi şi de noapte, ar fi de puţin peste 300 GW. Asta înseamnă că aceste parcuri noi de 55 GW putere medie din Marea Nordului vor aduce o contribuţie esenţială în acest mix energetic, pe lângă cele care sunt deja construite sau deja aprobare în construcţie. Şi, desigur, aceste parcuri noi vin atât să înlocuiască o parte din formele de generare a electricităţii, precum centralele pe cărbune, cât şi să asigure o parte din creşterea aşteptată a cererii pentru electricitate, odată cu tranziţia transportului în Europa la maşini şi camioane electrice.

Acordul şi agenda de acum a fost semnată de toată ţările din jurul Mării Nordului — Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Irlanda, Olanda, Luxemburg, Norvegia, Marea Britanie şi Suedia. El prevede nu doar construcţia acestor parcuri eoliene maritime, ci şi acţiuni de modernizare a infrastructurii energetice pe ţărm, astfel încât conectivitatea acestor parcuri cu continentul să poată fi realizată eficient, cu rezerve de capacităţi de transport spre reţelele electrice de transport.

Prin urmare, în doar 7 ani Marea Nordului îşi va fortifica şi mai mult statutul de mega-centrală eoliană de producţie a energiei regenerabile, şi va fi înţesată de multiple regiuni, fiecare din ele cu sute de turbine eoliene.