uzuale de 120-130 km/h par cel puţin inadaptate.
Ieşirea pe drumuri extra-urbane obişnuite ne-a readus maşina în apele sale. Vitezele de 80-90 km/h sunt menajate fără efort de Opel Adam.
Feedback direcţie şi manevrabilitate în viraje
Se făcuse noapte şi atmosfera la interior devenise extrem de plăcută. Iluminarea habitalului e inspirată şi realizată cu mult bun-gust. Şi totuşi, un scurt apel telefonic m-a anunţat că trebuie să grăbesc la maxim tempoul de condus, pentru a reuşi să ajung la ţărmul Atlanticului, iar apoi şi la următorul nostru punct de întâlnire.
Aici a început pentru Adam adevăratul test al manevrabilităţii şi al spiritului său sportiv. Traseul către Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei, este unul plin de viraje înguste, pe care, dacă le mai treci şi noaptea, te simţi de-a dreptul energizat. Nu am cruţat pedala acceleraţiei şi Adam a încercat să demonstreze că sportivitatea nu îi este o noţiune
străină. Şi a reuşit, în mare parte. Cu motorul turat între 3 şi 5 mii rpm, cu transmisia ţinută mai mult în treapta a 2-a şi a 3-a, şi foarte rar în a 4-a, Adam îşi pune serios la treabă cei 87 cai-putere şi oferă un dinamism demn.
Direcţia maşinii este asistată electric, dar calibrarea bună a acesteia rezultă într-o acuitate plăcută, combinată cu lejeritate în manevrare. Apropo, în regim urban, în manevre de parcare, există un buton care sporeşte forţa de asistare a direcţiei, astfel încât Adam să poată fi mânuit fără bătăi de cap. Aici, însă, în virajele de coastă,
senzaţiile din volanul lui Adam ne bucură cu un feedback bun, care ne permite un condus dinamic.
La abordarea cu viteze mai mari a virajelor strânse, se simte intervenţia sistemului de stabilizare a traiectoriei, care corectează comportamentul maşinii, stăvilind, astfel, tendinţele fizice fireşti. Opel Adam e o maşină scurtă, cu un ampatament de 2,311 mm, iar pe puntea spate există o suspensie cu bară de torsiune, ceea ce îi limitează posibilităţile fizice de a avea o ţinută de drum excelentă pe cale naturală, fizică. Astfel că sistemele electronice îi corectează plastic aceste tendinţe, iar în rezultat maşinuţa rămâne pe traiectoria dorită şi înaintează încrezută mai departe. Totuşi, toată această senzaţie de grijă continuă din partea creierilor electronici ai maşinii reduce din naturaleţea condusului şi te face să conştientizezi că, deşi Adam vrea să concureze şi cu MINI, mai are mult până la senzaţia puritană de go-kart a modelului britanic. Şi totuşi, faţă de Fiat 500, parcă ar exista un avans pentru Adam.