Conducem pe partea stângă a drumului prin orăşelul Worcester, în Marea Britanie, când un indicator rutier ne anunţă că aici, la stânga, e intrarea în curtea celor de la Morgan Motor Company. Nu ne sfiim să trecem de poarta lăsată deschisă, probabil pentru că e dimineaţă, timpul când foarte mulţi dintre angajaţi tocmai sosesc la locul lor de muncă. Aici, în curtea uzinei, nu vedem obişnuitele hale imense, în care sunt montate marile linii de asamblare a maşinilor, ci doar o mulţime de edificii cu un singur nivel, construite din cărămidă, probabil cu foarte multe decenii în urmă...
Intrăm în unul din ele, pentru a ne marca prezenţa şi a-i vedea pe mai marii companiei, cu care discutăm de câteva luni despre această vizită în inima fabricii lor şi care ne aşteaptă aici. Birourile şefilor Morgan nu sunt nici ele aşa cum ne-am fi aşteptat – cu pereţi bine vopsiţi, cu mobilă luxoasă şi pline de utilaje moderne de birou. De fapt, întreaga zonă de birouri e localizată într-un astfel de edificiu cu un singur etaj, iar birourile sunt conturate de nişte pereţi mai mult formali şi nu foarte înalţi, făcuţi din lemn. Singurul birou cu uşă transparentă e cel al lui Charles Morgan, marele şef de aici, sau CEO-ul cum i se spune în lumea business-ului. Evident, Charles
Morgan e un descendent direct din familia fondatoare a numelui Morgan, acum mai bine de 100 de ani. În jurul intrării în biroul lui, sunt agăţate zeci de diplome şi onoruri date acestui personaj extrem de cunoscut în Marea Britanie – el fiind numit în repetate rânduri drept antreprenor al anului, inovator remarcant, om care reuşeşte să inspire şi să schimbe lumea din jurul lui prin ideile sale. Mai mult ca atât, regiunea Worcestershire, prin porunca înseşi a reginei, l-a întitulat pe Charles Morgan drept un soi de deputat regional şi sfătuitor onorific, aşa cum se cuvine oamenilor cu adevărat cruciali pentru soarta regiunii şi a ţării. Cei mai iniţiaţi în simbolistică vor percepe şi semnificaţia unor simboluri capturate în multitudinea de fotografii de aici şi vor intui apartenenţa personajelor de de aici la vechi şi renumite ordine, cu influenţe majore la nivel global...
Nu a durat mult până şi-a făcut apariţia şi însuşi Charles Morgan, care ne-a urat bun venit şi ne-a strâns mâna, apoi s-a retras în cabinetul său cu uşă transparentă. În, fine, noi aveam un program încărcat şi am pornit să cunoaştem uzina şi modul de asamblare a modelelor Morgan împreună cu câţiva reprezentanţi, extrem de iniţiaţi în tehnicile de producţie folosite de uzină.
Modelul care a adus adevăratul succes numelui Morgan în anii de început a fost Three-wheeler – sau automobilul cu 3 roţi. Primul prototip a fost construit în 1909 şi îngloba ideea de atunci a fondatorului companiei, Henry Fredrick Stanley Morgan, de a contopi un şasiu uşor, tubular, bazat pe 3 roţi, cu un motor de motocicletă şi o cutie de viteze simplă. Atunci, primul Three-wheeler a primit un motor V2 de 7 cai-putere de la Peugeot. Raportul de 90 cai-putere per tonă a transformat modelul atunci în automobilul cu cea mai rapidă acceleraţie din lume, iar de aici până la modelul de producţie şi succesul de piaţă nu a mai fost decât un pas.
În 2011 cei de la Morgan au reînviat arhitectura automobilului cu 3 roţi, prin lansarea la Salonul Auto de la
Geneva a 3-Wheeler-ului modern, care este astăzi asamblat la uzina în care ne aflăm şi noi. Pe lângă acest model legendar, care cuantifică azi aproape jumătate din vânzările Morgan, compania mai produce şi variaţii ale „clasicului” Morgan, de la coupe-uri la roadstere, toate purtătoare a renumitului caracter Morgan.
Dar ştiaţi Dvs. oare că Morgan este astăzi unicul producător din lume care mai foloseşte încă lemnul în structura caroseriei maşinilor sale? E un lucru aproape imposibil de crezut în secolul XXI, dar ne-am convins pe propria piele în incinta uzinei Morgan – aici există mai mulţi tâmplari iscusiţi decât sudori... Prelucrarea lemnului este una foarte anevoioasă, necesitând multe ore de lucru manual, mai ales pentru modelele care folosesc lemnul şi în structura lor de bază. Aici muncitorii taie o multitudine de fâşii din lemn, le lipesc într-un set integru şi le supun unei presiuni imense pentru a obţine indoirea de curbură dorită a structurii lemnoase. „Uneori, în cadrul acestui proces, lemnul mai şi crapă, şi evident nu mai putem folosi acea piesă, dar asta e specificul lucrului cu lemnul” – ne zic cei de la Morgan.
„Dar cum rămâne cu rigiditatea torsională a maşinii?”, îi intrebăm noi. „Cât de integră poate fi structura unei maşini cu caracter sportiv, care are la bază un schelet de... lemn?” „Ei bine, astăzi cea mai mare parte a modelelor noastre folosesc şasiuri tubulare drept schelet de bază, iar lemnul vine ca o completare şi ca o structură de susţinere a elementelor de caroserie, rigiditatea torsională fiind asigurată de structura de oţel tubular. E evident că rigiditatea torsională e cu totul alta decât în cazul multor altor automobile sport, dar noi credem că o maşină cu centrul de greutate coborât are nevoie de flexibilitate pentru a lua curbele cât mai antrentant, iar lemnul îi oferă această flexibilitate” – ne povestesc cei de la Morgan!
Ca să vezi, flexibilitate la o maşină sport! Şi asta în timp ce toată lumea se dă pe brânci după asigurarea unei rigidităţi torsionale maxime! Ori ăştia de la Morgan ne spun poveşti de scuzare a manierei lor de construcţie, ori au construit o omidă sportivă elastică, ori există şi o sămânţă de adevăr în toată treaba asta cu elasticitatea. Dar răspunsul adevărat îl vom putea afla abia mai târziu, când vom şi conduce câteva modele
Morgan în teste drive adevărate. Acum mergem mai departe şi nu contenim să le dăm întrebări provocatoare britanicilor, păşind în noi şi noi edificii ale uzinei.
Atunci când vezi tâmplari şlefuind structuri ce seamănă a maşini, te poţi gândi la orice – că aceştia fac jucării de lux pentru copii, că restaurează exponate de muzeu – dar mai puţin că aceştia fac maşini adevărate, admise pe drumurile publice, care mai şi promit senzaţii exaltante în condus... În schimb, mândria tâmplarilor de aici este stimulată de zeci de steaguri britanice montate oriunde îţi poţi imagina – pe pod, pe pereţi, lângă geamuri. Că nu degeaba Charles Morgan le zice tuturor astăzi că Morgan Motor Company este unicul producător cu adevărat britanic de maşini! Îndrăzneaţă afirmare, dar Charles Morgan bate aici în situaţia în care producători precum Rolls-Royce, Bentley, Jaguar sau Land Rover sunt deţinuţi de germani şi indieni şi numai Morgan este deţinut de însăşi familia Morgan. Dar noi ştim că Morgan ascunde pe undeva şi o prietenie regală strânsă românească, căreia îi este dedicat, de fapt, modelul AeroMax...
Ne îndreptăm în alte edificii şi ne convingem că la Morgan nu există linie de producţie propriu-zisă. După ce şasiurile se unesc cu structura caroseriei maşinile primesc o foaie cu specificaţiile exacte care urmează a fi instalate pe un anumit exemplar, şi el este purtat pe propriile roţi de la o hală la alta, unde i se fixează componentele necesare, în regim manual, evident. Menţiunile speciale se fac direct pe maşină, cu carioci uzuale. Astfel că nu e de mirare să vezi scris pe o maşină „Needs cover” („are nevoie de capac”) sau săgeţi indicatoare asupra locurilor în care următorii muncitori trebuie să atragă atenţie... Ceea ce vezi în incinta uzinei Morgan e exact inversul germanului „Vorsprung durch Technik” („progres prin tehnologie”). Aici totul pare să respecte mai degrabă regula „conservare prin stagnare”, iertată fie-ne ironia faţă de tradiţia sfântă britanică. Dar, din nou, adevărata apreciere o vom putea da doar după ce vom merge cu adevărat pe maşinile Morgan, niţel mai târziu.
Morgan foloseşte astăzi motoare V2 de la Harley Davidson (produse de compania S&S), pentru 3-Wheeler, cutii de viteze de la Mazda MX-5 pentru acelaşi model, motoare V8 de la BMW şi V6 de la Ford pentru celelalte modele, iar toate acestea vin gata asamblate, împachetate şi pregătite de mariajul cu structurile de lemn şi metal Morgan. Frânele şi punţile sunt şi ele realizate din oţel convenţional şi vin pregătite pentru asamblare în formă finită. Iar după ce maşina capătă o formă corectă, cu piesele esenţiale montate, aceasta primeşte ultimele cablaje electrice şi, desigur, habitaclul. Întregul interior este realizat manual de către muncitorii Morgan, pieile fiind întinse şi cusute manual pe banchete, uşi sau tunelul central, în funcţie de model şi nivel de dotări. Unele modele primesc şi inserţii de lemn, astfel că rezultatul final dă senzaţia unui habitaclu excentric, dar plin de lux şi valoare.
Şi în fine, după vizita în halele corespunzătoare, fiecare Morgan este verificat minuţios şi, în caz de necesitate, trimis în hala de înlăturare a deficienţelor, pentru ca de pe poarta uzinei să iasă o maşină perfectă, aşa cum a fost ea gândită de creatorii săi. În fiecare zi, în mediu, de pe poarta uzinei Morgan ies 3-5 maşini finite, jumătate din care sunt 3-Wheeler-uri. Cel mai ieftin Morgan porneşte de la aproximativ 26,000 lire sterline fără taxe (aproximativ 30,000 euro), iar cele mai scumpe sar peste 70,000 lire fără taxe.
Odată ajunşi aici, în ultima hală, ieşim din nou afară, în curtea fabricii Morgan. Un camion tocmai încarcă câteva exemplare proaspăt produse, pentru a le livra clienţilor din Europa, în mare parte. Şi asta pentru că Morgan nu este admis în SUA din cauza incompatibilităţii cu standardele de siguranţă de acolo, iar conceptul Morgan este înţeles mai ales de europenii admiratori ai tradiţiei britanice neatinse de construcţie a unor maşini cu adevărat legendare. Şi nu putem să negăm că aici, la uzina Morgan, întregul tablou pare a fi scos dintr-o legendă, pe care pe alocuri îţi vine greu să o crezi! Dar, din fericire, noi avem şansa să şi simţim pe propria piele legenda pe nume Morgan! Aşa că după cunoaşterea minuţioasă a manierei de producţie a modelelor Morgan, mergem să testăm pe viu câteva din ele! Eh, dragii noştri, acolo vă vom spune în curând cu adevărat cum se simte legenda pe viu şi ce poate ieşi dintr-un proces de producţie atât de deosebit şi unic în lumea auto de azi! Urmăriţi rubrica „TESTE DRIVE”, deci!
