În 1991 apărea unul dintre cele mai legendare sport-car-uri nipone – Mazda RX-7 FD. În acelaşi an Mazda a câştigat cursa de 24 de ore de la Le Mans fiind şi până acum unicul producător nipon căruia i-a reuşit această performanţă.
Anume a treia generaţie Mazda RX-7 a devenit extrem de populară în lume care şi după 25 de ani de la
lansare nu-şi pierde atractivitatea. În crearea acestui sport-car inginerii Mazda s-au axat pe aerodinamică, reducerea greutăţii, manevrabilitate şi conexiune dintre conducător şi
maşină. În designul lui RX-7 designerii au transmis tensiunea unei feline care urmăreşte prada. Aerodinamica a fost un element crucial coeficientul aerodinamic fiind de 0.31 – un rezultat bun în acele timpuri.
Apropo, acoperişul dispune de o formă convexă pe mijloc ceea ce a redus turbulenţele deasupra acoperişului. Totuşi, primordială a fost lupta cu greutatea. Fiecare gram conta! Conform „filosofiei gramului” practic toate elementele caroseriei şi substratului tehnic au fost revizuite
pentru a mai scădea câteva grame fără reducerea rigidităţii şi durabilităţii acestora. A fost utilizat şi aluminiul din care au fost realizate toate elementele
suspensiei, jantele, elementele de ranforsare ale barelor de protecţie, capota şi pedalele ambreiajului şi frânei. Astfel s-a ajuns la o greutate de sub 1,250 kg.
Amplasarea propulsorului rotativ Wankel în spatele axului faţă a contribuit la distribuirea greutăţii în raport de 50/50 şi coborârea centrului de greutate cu 25 mm faţă de predecesor. Propulsorul 13B-REW în sine a fost derivat din unitatea prototipului 787B care a învins în Le Mans.
Acesta reprezenta jumătate din propulsorul de curse, având două secţiuni a câte 654 cm cubi pentru un total de doar 1.3 litri din care erau storşi 255 CP care au crescut la 265 CP ca mai apoi să ajungă la 280 CP pe versiunile finale produse în perioada anilor 1999-2002 în Japonia.
Deliciul propulsorului 13B-REW avea să fie sistemul turbo secvenţial care avea la bază două turbocompresoare. Unul mai mic genera 0.7 bari în diapazonul 1,800 - 4,000 rpm, în timp ce cel de-al doilea de dimensiuni mai mari prelua ştafeta la 4,000 rpm şi o ducea până la zona roşie care începea la 8,000 rpm.
Tranziţia de la un turbocompresor la altul era insesizabilă, puterea livrată de propulsor fiind liniară. Deşi propulsoarele Wankel sunt cunoscute
drept unele dintre cele mai puţin fiabile, propulsorul 13B-REW a fost unul foarte reuşit fiind capabil să „ţină” peste 160,000 km fără probleme dacă primea întreţinerea cuvenită. Datorită
rezistenţei sale acest propulsor este popular în lumea tuning-ului fiind forţat la peste 600 CP supravieţuind şi acestor sarcini fără prea mari probleme.
Rezultatul pentru care au luptat inginerii şi designerii a fost peste aşteptări. Mazda RX-7 FD avea o conexiune inedită cu conducătorul, cel din urmă primind o deosebită plăcere de la condus chiar din primii kilometri aflaţi la volanul lui RX-7 FD. Totul se datora, în primul rând, cinematicei
speciale ale suspensiei Four-Wheel Dynamic Geometry Control, care-şi schimba geometria în curbe, în timpul acceleraţiilor şi în timpul frânărilor, pentru a păstra o suprafaţă de contact cu solul cât mai stabilă în toate regimurile.
În cei 11 ani de existenţă a treia generaţie Mazda RX-7 a fost produsă în 68,589 de exemplare.
Cei de la Mazda doresc să reînvie legendara serie RX cu un nou sport-car pur sânge prefaţat de conceptul RX-VISION, care va fi uşor, agil şi va avea sub capotă un propulsor rotativ turboaspirat! Ardem de nerăbdare să-l vedem!
