Oamenii din calea Moldova Pick-up Maraton: creatoarea primei mozzarella din Moldova

Nina Cociorva îi spune acestei doamne, iar coloana Moldova Pick-up Maraton a întâlnit-o în satul Brăviceni, din raionul Orhei. Ne-am dorit demult să ajungem în acest sat, pentru că renumele de a fi populat doar de oameni gospodari i s-a dus departe.

Nina Cociorva a fost una din primele antreprenoare din Brăviceni, care a păşit pe o cale ce putea părea dementă în acele timpuri: să fondeze o mini-fabrică de lactate, care ar produce prima brânză mozzarella din Moldova. Mai mult ca atât, toate astea să se facă în provincie, în sat, nu în vreun oraş mai mare sau în capitală.

Doamna a luat în chirie iniţial o parte a unei foste fabrici de lactate din timpurile sovietice, a renovat-o, a cumpărat primele utilaje şi şi-a pornit activitatea. N-a început din start cu mozzarella, ci cu caş tradiţional, pe care l-a numit ca şi pe fiul său, micuţ pe atunci – Andrieş. Mai apoi, cineva i-a sugerat să atragă atenţia la un utilaj nou de producţie a brânzei mozzarella, expus la vânzare de o companie din exterior. Atunci a fost păcut pasul cutezător şi peste câteva luni utiljaul era instalat, iar mica fabrică din Brăviceni a început a produce renumita Mozzarela de Brăviceni pe care o cunoaştem cu toţii astăzi. Între timp, fabrica s-a mărit pe toată suprafaţa fostei fabrici de lactate.

Satul Brăviceni are o legătură specială şi cu guvernul polonez, care a ales să investească mai demult în câteva proiecte de dezvoltare rurală şi sprijinire a micilor afaceri. Şi deoarece oamenii din Brăviceni sunt gospodari, iar banii au fost folosiţi conform destinaţiei, cu realizări vizibile, polonezii au continuat să finanţeze ulterior tot soiul de proiecte pe aici, Brăviceni devenind un exemplu şi pentru partenerii din Polonia, un exemplu de resurse financiare acordate oamenilor potriviţi, care folosesc cu onestitate aceste resurse. La un moment dat şi mini-fabrica de mozzarella a beneficiat de un suport financiar din partea polonezilor, care i-a ajutat să-şi cumpere un utilaj mai performant de ambalare a produselor şi un alt utilaj de topire a brânzeturilor. Toate aceste achiziţii, însă, nu s-au făcut doar pe banii polonezilor, întrucât şi contribuţia proprie esenţială a fost de fiecare dată o condiţie obigatorie. Totuşi, oamenii din Brăviceni ştiu de la mic la mare despre cât de mult i-a ajutat Polonia şi poartă cu toţii recunoştinţă pentru acest suport.

Laptele

Fiind mai ispititori din fire, noi i-am dat doamnei Cociorva o întrebare ce putea părea un pic deranjantă, în funcţie de procesele tehnologice de la fabrica sa. Ne interesa de unde se colectează laptele pentru producţia mozzarellei de Brăviceni, dar şi pentru fabricarea celorlalte produse din asortiment, o întrebare cu atât mai necesară, cu cât în ultimul timp producătorii de lactate din Moldova şi-au tras o faimă tristă pentru folosirea pe larg a laptelui praf şi grăsimilor vegetale. Interlocuitoarea noastră s-a luminat la faţă, însă, fiind probabil cea mai plăcută întrebare pentru ea. Ne-a spus cu mândrie că mini-fabrica ei nu foloseşte decât lapte natural, colectat de la oamenii din Brăviceni şi din satele din jur. Ba chiar ne-a invitat să ne grăbim în punctul de colectare al fabricii, unde ultimele două doamne din sat livrau laptele colectat un pic mai devreme de la vacile lor. Da, lapte adevărat, lapte de vacă, exact ca-n timpurile de odinioară. Iar această „mini-fabrică”, după cum tot spune cu modestie Dna Cociorva, colectează în această perioadă a anului cam 10 tone de lapte pe zi!

După ce ne-a încălţat cu bahile, am intrat şi în zona de producţie, pentru a vedea cum se produce mozzarella din Moldova. Aflăm că fabrica din Brăviceni livrează mozarella şi în blocuri mari, folosită la producţia de la pizza. Practic, cea mai mare parte a pizzei de la restaurantele din Moldova e produsă cu mozarella de aici, iar cei de la Brăviceni le livrează cu regularitate produsul proaspăt.

Am fost uimiţi să aflăm că mozzarella, fiind o brânză cu cheag, nu are nevoie decât de câteva ore pentru a ajunge la forma finală. Iar femeile din Brăviceni, angajate la această fabrică, i-au prins demult secretul. Le-am surprins şi pregătind de ambalare boţuri mari de brânză Andrieş cu verdeaţă, produs pe care noi îl cunoşteam demult, dar cumva ne scăpase faptul că el se produce tot aici, la Brăviceni.

Dar cel mai plăcut lucru e să vezi pe feţele doamnelor muncitoare aici zâmbete de satisfacţie pentru ceea ce fac. Au un loc bun de muncă la ele în sat, produc ceva ce e apreciat de toată ţara şi au în ochii lor mulţumirea pentru ziua de azi şi siguranţa pentru ziua de mâine – o chestie ce le lipseşte mult aproape tuturor oamenilor din satele Moldovei. În Brăviceni, însă, chiar dacă Dna Nina Cociorva a fost unul din primii antreprenori, valul antreprenorial s-a răspândit mai repede decât în oricare alt sat, astfel că astăzi în Brăviceni practic nu există şomaj, decât dacă eşti leneş de tot, dar nici leneşi satul nu prea are. În sat există astăzi câteva zeci de companii – da, da, zeci – care produc, prestează servicii şi angajează cam toţi oamenii din sat, ba unii chiar şi din satele din jur, mai ales în toiul sezonului agricol. Asta face ca şi salariile să le fie decente, dar până la urmă toate aceste locuri de muncă sunt oferite tot de oameni din această comunitate! Nu a venit statul să le facă o fabrică, doar de i-o ţine ocupaţi cu ceva. Oamenii s-au mobilizat în propria lor comunitate, oamenii s-au inspirat unul pe celălalt, oamenii au îndrăznit, au muncit, au obţinut finanţări şi le-au păstrat tot graţie muncii lor. Brăviceni e exemplul perfect al unui sat ce poate înflori în Moldova, doar prin eforturile fiecărui om în parte!

Noi ne-am despărţit de Nina Cociorva după o degustare a produselor fabricii, iar onorabila doamnă ne povestea deja de planurile de viitor, de dezvolta o linie a caşcavalului tare, maturat mai mult timp. Am urcat la bordul pick-up-urilor noastre – Ford Ranger, Nissan Navara şi Toyota Hilux pentru a merge mai departe, însă admiraţia pentru aceşti oameni şi pentru satul Brăviceni ne va rămâne mult timp în inimă. Asta e inima Moldovei şi anume ăştia sunt oamenii muncitori ai Moldovei, definitorii cândva pentru caracteristica noastră ca naţiune. Şi am vrea ca şi cei ce locuiesc în alte sate, mult mai pesimiste poate, în care pare că nimic nu mai e posibil, să se inspire de la asemenea exemple şi în 5-10, sau chiar 20 de ani să-şi facă satul la fel de înfloritor cum e azi Brăviceniul.