India a reuşit să aselenizeze prima sa navă spaţială pe Lună, aproape de polul sudic, acolo unde nava Rusiei s-a prăbuşit câteva zile mai devreme

Două evenimente de un contrast elocvent s-au produs de curând în lumea explorărilor spaţiale. În primul dintre ele, la 19 august modulul lunar Luna-25 a intrat pe o traiectorie necontrolată după o manevră nereuşită de a se stabiliza pe orbita lunii, înainte de aselenizare, fapt care a dus la prăbuşirea acestuia, iar astfel prima misiune a Rusiei de aselenizare pe Lună, după o pauză de 47 ani, a sfârşit cu eşec. Ieri, însă, la 23 august, India a reuşit să aselenizeze cu succes pe Lună pentru prima dată în istoria sa, prima navă spaţială, numită Chandrayaan-3, unde modulul lunar care a aterizat propriu-zis are numele de Vikram. Conexiunea simbolică dintre cele două evenimente e faptul că locul intenţionat al aselenizării a fost acelaşi — aproape de polul sud, unde nu avusese loc anterior nicio altă aselenizare. Iar dacă nava indiană planificase din start data de 23 august pentru atingerea suprafeţei Lunei, atunci ruşii şi-au dorit să devină ei primii care aterizează la polul sud şi au grăbit proiectul Luna-25, pentru ca acesta să poată devansa nava indiană şi aseleniza cu două zile mai devreme, pe 21 august, luând-o pe dinainte indienilor, care au programe spaţiale de o asemenea anvergură abia de 15 ani încoace şi au avansat treptat spre acest moment.

Foto: Modulul lunar ar Chandrayaan-3

Misiunea rusească Luna-25 avea speranţe mari puse în ea, după o perioadă de 47 de ani pauză în zboruri pe lună şi după ultimul deceniu de declin catastrofal al cosmonauticii ruseşti, de când Elon Musk şi Space X au revoluţionat piaţa transporturilor spaţiale, inclusiv către staţia spaţială internaţională, cu rachete reutilizabile, care au scăzut costul acestor misiuni şi i-au scos în knock-out pe ruşii de la Roscosmos, care erau aproape monopolişti cândva cu soluţiile lor. Acum aceştia nu deţin nici măcar 10% din această piaţă vitală unde dominau cândva. Respectiv, Luna-25 trebuia să redea imaginea publică a revigorării industriei cosmonautice de cândva, care acum 50-70 de ani era cu adevărat puternică.

Foto: Luna-25, modulul lunar din misiunea Rusiei

Luna-25, care trebuia să facă investigaţii ştiinţifice la polul sud şi să determine eventuale urme de apă, trebuia să fie urmată de alte două misiuni, Luna-26 şi Luna-27, care trebuiau să aibă sarcini mai avansate, inclusiv de forare în adânc, pe Lună. Dar, după eşecul lui Luna-25, misiunile următoare au fost amânate pe un termen nedeterminat, iar soarta lor va fi decisă de rezultatele investigării cauzei prăbuşirii de acum a lui Luna-25.

Foto: Luna-25

De cealaltă parte, programul indian Chandrayaan-3, e o continuare a etapei 1 şi 2, prin care India a păşit treptat. Prima misiune a avut drept scos doar atingerea orbitei Lunii şi stabilizarea pe orbită, cu prăbuşirea intenţionată a unui component pe suprafaţa Lunii, pentru a învăţa din traiectorii şi viteze. A doua misiune a fost compusă dintr-un modul care studiază luna orbitând în jurul ei pe o traiectorie polară, modul care mai orbitează şi acum, şi un al doilea modul care spera să poată aseleniza, dar s-a prăbuşit în acea primă tentativă. Acum, însă, cu misiunea de a ateriza la polul sudic al Lunii, într-o zonă în care nimeni nu aselenizase anterior, modulul lunar al Chandrayaan-3 a reuşit să ajungă cu bine pe suprafaţa Lunii şi să aducă Indiei titlul de prima ţară care reuşeşte să aterizeze la polul sudic lunar. De fapt, India e abia a 4-a ţară din lume care a reuşit să aselenizeze cu bine un vehicul controlat pe Lună, după SUA, URSS, şi China.

Chandrayaan-3, în etapele în care era pregătit pentru misiune, înainte de decolare

Fireşte, succesul misiunii de ieri a fost unul de inspiraţie majoră pentru oamenii de ştiinţă indieni, iar aceştia l-au declarat drept un succes al omenirii, nu doar al Indiei.

La scurt timp după aselenizare, modulul lunar a început a trimite fotografii pe pământ, iar agenţia spaţială a Indiei a publicat câteva asemenea imagini. Imaginea de mai jos e prima fotografie, istorică de altfel, făcută de Chandrayaan-3 la polul sud al lunii, după aselenizare.

De aici, încolo, din modulul lunar de pe suprafaţa Lunii, va ieşi un vehicul propulsat solar, numit Pragyan, care va explora terenul din jurul său şi va colecta date ştiinţifice timp de circa 14 zile terestre. Iar succesul misiunii indiene de acum e într-adevăr şi un pas important pentru întreaga umanitate.