Un mecanic restaurator dintr-un sat din Moldova şi-a construit un camion de vis, inspirat din emisiunile americane de modificări de maşini

Acest camion a devenit o adevărată vedetă în Moldova, în ultimele săptămâni, cam din momentul când, în luna septembrie, a apărut la un eveniment de drag racing din Bălţi. N-a venit acolo să se ia la întrecere cu alţii, ci doar pentru a fi admirat. Aspectul său neobişnuit, însă, a atras privirile oamenilor, iar în scurt timp fotografii cu acesta sau video-uri în timp ce era surprins prin Chişinău sau pe trasee din ţară au devenit tot mai prezente pe reţele sociale. Noi am reuşit să vorbim direct cu proprietarul acestui camion, Gheorghe Făureanu, care ne-a povestit toată istoria creării acestui camion.

Gheorghe e un mecanic restaurator, fiind specializat în restaurarea motocicletelor vechi, de epocă. Are atelierul de lucru în curtea sa de acasă, din satul Porumbrei, raionul Cimişlia, şi are deja multe proiecte frumoase, duse la sfârşit pentru colecţionari, printre ele numărându-se motociclete din anii 1930, 1940, dar şi din cele mai recente, postbelice.

Ne-a spus că munca la motociclete, în atelierul său, l-a făcut să simtă nevoia de avea un camion cu benă foarte coborâtă. Avea un ZIL 130, pe care îl folosea uneori când avea de transportat motociclete spre restaurare, sau părţi masive ale acestora. Dar bena acelui camion e înaltă şi încărcările şi descărcările erau foarte dificile. S-a gândit că va avea nevoie de un camion mai jos, iar dacă tot există nevoia unui asemenea vehicul, ar fi frumos să-şi pună în aplicare o pasiune.

Gheorghe urmăreşte cu mare plăcere emisiuni americane în care atelierele îşi pun toată fantezia în a modifica frumos camioane, maşini şi motociclete, şi e fascinat în special de stilul rat rod, adică vehicule care sunt păsate să pară vechi şi chinuite de timp, dar sunt aduse mecanic la o stare frumoasă, iar estetic impresionează de obicei prin contrastul aspectului de vechi, cu elemente vizibil modificate custom.

Şi-a amintit atunci de un camion vechi, pe care-l ştia de când avea 15 ani şi mergea la studii. Era un GAZ 51 vechi, care stătea nemişcat de vreo 25 de ani deja. Nu-şi imaginase când era un adolescent şi trecea pe lângă el, că într-o zi, cam 23 de ani mai târziu, va veni tot el să-l cumpere.

Foto: Aşa arăta camionul GAZ 51, de la care a pornit proiectul

A dat 4.000 lei pe el, deci cam 200 euro, şi l-a urcat pe o platformă, pentru a-l aduce acasă. Maşina nu pornea, deci era clar că va avea nevoie de multe lucrări. Acasă, însă, a văzut că motorul nu e blocat, şi a fost nevoie doar de o pompă nouă de benzină şi o baterie nouă pentru ca acest GAZ să pornească.

Între timp, a văzut un anunţ că la un loc de casare a fierului vechi există o cabină de ZIL 157, oferită la vânzare. Nu-i trebuia acea cabină, dar s-a gândit că aceste camioane sunt foarte rare deja şi s-ar putea să-i prindă bine. A cumpărat-o cu încă 3.000 lei, deci cam 150 euro. Cabina de ZIL a fost pusă în bena camionului GAZ şi aşa au mai stat încă aproape doi ani, până când Gheorghe a decis să-şi înceapă lucrările la proiectul său.

Foto: Cabina de ZIL, cumpărată de la fier vechi

Motorul de GAZ o fi rămas viu, dar Gheorghe s-a gândit că e nevoie de ceva mai fiabili şi mai interesant. Aşa că a cumpărat un Mercedes Vario 609D, renumitul Vario indestructibil, care a fost produs decenii la rând la Mercedes şi care în folclor e poreclit uneori „Rex”.

Foto: Mercedesu se poate vedea în fundal pe imaginea de mai sus

Acel Mercedes Vario a servit drept donator de motor diesel, cutie, arbore cardanic şi punte spate pentru noul lui proiect. Motorul diesel e unul aspirat natural, apropo, de 4,0 litri, dezvoltând doar 90 CP, însă e unul din acele motoare nemuritoare.

Aşadar, acest motor de Mercedes, cu tot cu cutie, arbore cardanic şi puntea spate a fost instalat pe cadrul dur de pe GAZ 51. Puntea faţă a rămas cea de pe GAZ 51. Cabina e cea de ZIL 157, pe care a cumpărat-o la fier vechi, şi i-a făcut opţiunea de a scoate cu totul capota sau de a o lăsa.

Foto: Instalarea şi vopsirea motorului de Mercedes

E curios că stilul rat rod i-a permis lui Gheorghe să nu vopsească deloc cabina, ci doar s-o şlefuiască niţel şi s-o dea cu lac. În schimb, acelaşi stil prevede că în interior trebuie să există scaune cusute frumos, şi eventual câteva detalii custom pe planşa de bord.

Foto: Interiorul de acum al cabinei

Stilul mai presupune că e nevoie neapărat de roţi frumoase, iar Gheorghe s-a ocupat şi de asta. A vrut să pună roţi mult mai mici decât cele originale de 20 de ţoli, îşi dorea chiar 16 ţoli, dar nu încăpeau din cauza frânelor. Aşa că s-a rezumat la 17,5. Datorită lor, maşina e mult mai coborâtă şi oferă un acces uşor la benă.

Iar bena, apropo, vine de la 4-a maşină care se conţine în acest camion final. E de la un Dodge W200 Power Wagon, care aparţinuse armatei şi pe care cineva îl cumpărase şi-l dezmembra pentru o un alt proiect. Gheorghe a cumpărat la ochi bena, dar s-a dovedit că aceasta venea exact în punctele potrivite pentru a fi montată pe camionul său.

A vopsit motorul frumos, pentru a-l putea expune şi din mers, conform stilului, iar maşina sa a fost astfel gata.

Datorită cutiei cu 5 trepte şi a unei punţi spate cu raport care favorizează viteza, dar şi datorită greutăţii mai mici a camionului final, acesta accelerează cu uşurinţă, fiind capabil să atingă şi până la 110 km/h fără prea mare efort.

Spune că pe oriunde merge, maşina sa e un magnet extraordinar de priviri, mai ales dacă circulă fără capotă. La început, poliţia îl oprea pentru verificări de acte, dar spune că s-a preocupat de acte şi le are în regulă, aşa că acum poliţiştii îl opresc doar ca să vadă camionul sau să-i facă poze.

Şi datorită camionului său, are acum rânduri mari la noi comenzi de muncă în atelierul său din curtea din Porumbrei. Spune că are două motociclete acum în toiul lucrului, dar şi-a înscris în listă deja şi proiecte de camioane, de la alţi pasionaţi, care i-au apreciat munca. Aşa că Gheorghe, munceşte fericit şi împlinit în atelierul său din sat, după cum ne spune. Face ce-i place, cu mare pasiune, şi nu se plânge de nimic, mai ales că are acum o listă lungă de aşteptare la munca sa, cu proiecte viitoare.

Şi spune că-şi priveşte camionul din curte în fiecare zi, ca o reamintire vie că totul e posibil, dacă te dedici muncii cu pasiune, dacă înveţi şi dacă îndrăzneşti. Iar camionul merge din când în când, Gheorghe chiar folosindu-l pentru ce şi-a dorit iniţial, să mai transporte lucruri pentru atelierul său când are nevoie. În rest, e acea privelişte pe care o are în ochi atunci când îşi îndreaptă niţel spatele de la munca din atelierul său, când iese la o pauză de cafea să mai respire aerul curat din satul său şi să mai privească dealurile Moldovei de pe fundal. Pentru că mecanicul ăsta şi-a transpus efectiv visul de la emisiunile americane în satul său!