(VIDEO) Prima insulă energetică artificială din lume va fi construită lângă ţărmul Belgiei şi va interconecta parcurile eoliene din Marea Nordului

În ultimul an am menţionat deja de câteva ori termenul de insulă energetică, cel mai fascinant proiect în acest sens fiind cel al Danemarcei, anunţat în septembrie anul trecut, care prevede construcţia a două insule energetice. Doar că, atât cât acel proiect e definitivat de ingineri până a se trece la etapa de construcţie, un alt proiect din Belgia a primit acum autorizaţiile necesare de construcţie, cu o recomandare de modificare a conceptului, şi în aceste zile va începe deja pregătirea zonei din mare unde va fi construită insula. Construcţia propriu-zisă va dura doar doi ani, deci foarte curând această nouă insulă energetică va aduce un impact mare în Marea Nordului şi pentru Europa în general. Hai să explorăm împreună, deci, în ce constă conceptul ingineresc al acestei insule şi care va fi beneficiul adus de ea.

Ei bine, noţiunea de insulă energetică presupune crearea unei platforme fixe, mari cam cât o insulă de dimensiuni moderate, care să servească în rol de hub energetic. Proiectul din Danemarca, anunţat acum un an, prevedea că acea insulă va avea alături câteva sute de turbine eoliene noi instalate, plus alte forme posibile de generare de energie, iar rolul insulei va fi să centralizeze acea electricitate, s-o transforme şi s-o gestioneze la parametrii corecţi şi s-o transporte la ţărm în reţeaua ţării. Noua insulă, situată la 45 km în mare lângă Belgia, cu numele de Insula Prinţesei Elizabeta, prevede instalarea alături de ea a turbinelor eoliene noi de 3,5 GW capacitate totală, pe care le va gestiona la etapa iniţială, însă îşi ia un rol crucial şi în interconectarea majorităţii parcurilor eoliene actuale şi viitoare din Marea Nordului până în anul 2030!

De ce ar fi nevoie de una ca asta? E bine, pentru a explica simplu — e pentru a evita situaţia când mările vor deveni ca stâlpii din unele oraşe, în care fiecare nouă companie de electricitate, telefonie sau internet a tot venit de-a lungul timpului şi a mai pus un cablu peste cele existente, ajungând să creeze un adevărat haos.

Cam asta s-ar putea întâmpla şi cu parcurile eoliene, în viitor, dacă fiecare nou parc de 30-50 turbine îşi mai trage câteva cabluri de la el spre ţărm. Sigur, şi aceste cabluri sunt necesare, pentru securitate, dar ele pot servi drept element de rezilienţă, în timp ce noua insulă va avea rolul de a centraliza o bună parte din conexiuni, de a stabiliza tensiunea, de a transforma electricitatea în parametrii necesari şi a o transmite mai departe cât mai eficient. Şi, de fapt, aici se ascunde cheia beneficiului major, în eficienţă.

Or, orice reţea mare de fire electrice generează pierderi în transporturi de electricitate. Oamenii au inventat de mult liniile de înaltă tensiune, pentru că la un voltaj mai mare pierderile sunt mai mici. Şi contează mulţi alţi factori, care până acum erau oarecum greu se asigurat la aceste conexiuni ale parcurilor eoliene din mare. Noua insulă de lângă ţărmul Belgiei va avea acest rol primordial, de a se asigura că de la acele parcuri eoliene până la ea vor fi conectate fire corecte, că energia va fi convertită în parametri eficienţi şi lângă turbinele eoliene, şi mai ales pe insula energetică, pentru a fi transportată cât mai eficient spre ţărm. Şi, apropo, noua insulă energetică va avea interconectări cu Danemarca, pentru a conecta continentul, şi Marea Britanie, iar această interconectare va ajuta la o echilibrare mai bună între sisteme şi o folosire mai eficientă a energiei regenerabile produse în mare.

Noua insulă, spre exemplu, va avea posibilitatea ca o parte din electricitate s-o transmită spre puncte de consum în regim de curent continuu. Marea majoritate, însă, va fi transmisă prin curent alternativ.

Ceea ce trebuie să înţelegem e că per total, această insulă energetică se va asigura la final că electricitatea generată de turbinele eoliene din Marea Nordului va fi gestionată mai corect din punct de vedere tehnic şi va ajunge la final cu pierderi mult mai mici, iar la scara imensă a tuturor parcurilor eoliene şi actuale, asta va însemna în final mulţi TWh de electricitate câştigată, sau evitată în a fi pierdută mai bine zis, doar din eficienţa acestui sistem. Pe lângă asta, va exista un salt tehnologic major şi în calitatea reţelelor electrice din Europa, care vor fi conectate cu insula, dar şi a întregului continent, pentru a gestiona mai bine aceste capacităţi. Or, planurile continentului presupun să existe parcuri eoliene ce vor însuma până la 300 GW de putere instalată, iar toată aceasta putere va avea nevoie nevoie cu siguranţă de aceste salturi tehnologice.

Toate aceste insule energetice, planuri de parcuri eoliene şi salturi tehnologice, însă, vin tocmai ca să pregătească Europa de anii 2035, când nu se vor mai vine maşini cu combustie, toate urmând a fi electrice, şi 2050, când ar trebui să se ajungă la zero CO2 net în emisii, inclusiv în industrii şi chiar în încălzirea caselor şi oraşelor cu energie termică iarna. Chiar ieri publicam un articol amplu despre primul oraş mare din Danemarca, care va fi încălzit cu cea mai mare centrală de pompe de căldură din lume, şi indicam că doar câteva turbine eoliene rezolvă problema unui întreg oraş de sute de mii de oameni. Deci, sunt lucruri care ar trebui să ne spulbere argumentele că „nu va fi suficientă electricitate pentru maşinile electrice”, că „nu va ţine reţeaua electrică”, că „e imposibil să fie generată atâta energie cu zero emisii”. Se pare că, cu minţi inginereşti şi planificare din timp, multe lucruri despre care credeam anterior că sunt imposibile se dovedesc a fi posibile.

Vezi mai jos conceptul iniţial al noii insule, gândit acum un an. Cum spuneam, creatorilor săi li s-a recomandat să modifice acest concept ca să includă mai multă viaţă maritimă în fundaţia ei. Esenţa inginerească, însă, rămâne aceeaşi.