Inginerii Airbus au testat alimentarea în aer a avioanelor cu ajutorul unor drone autonome cu inteligenţă artificială

Alimentarea în aer a avioanelor e o procedură care are loc de câteva decenii bune în aviaţie, dar este în continuare una din cele mai dificile operaţiuni din timpul zborului, necesitând o coordonare intensă, în timp real, a echipajelor de pe avionul care e alimentat şi avionul care vine să alimenteze. E nevoie de coordonare de o precizie impresionantă pentru a putea conecta corect furtunul de alimentare şi a rămâne în poziţie sincronizată pe durata alimentării. Şi adeseori asemenea operaţiuni nu reuşesc de la prima apropiere, din cauza variaţiei condiţiilor de zbor. Acum, însă, inginerii Airbus au anunţat că au testat alimentarea în aer a avioanelor cu ajutorul unor drone autonome, cu inteligenţă artificială, care elimină cea mai mare parte a poverii şi dificultăţii din acest proces.

Testul a avut loc cu un avion militar, întrucât procedurile de alimentare din prezent sunt folosite mai ales pentru avioanele militare. Însă Airbus spune că noile drone dezvoltate de ei pot alimenta atât de uşor şi sigur avioanele, încât în viitor asemenea soluţii ar putea fi aplicate şi pentru avioanele civile, pentru a exclude cazurile când un avion ar rămânea fără combustibil în aer în urma vreunei situaţii excepţionale.

Avionul folosit acum în test e un Airbus A330 MRTT, alimentarea în aer fiind realizată de 5 drone Airbus DT-25. Modelul de avion e un transportor militar, comandat deja în peste 60 de exemplare de către ţări NATO, Australia, Arabia Saudită, Coreea de Sud şi Emiratele Arabe Unite.

Dronele au fost lansate de pe un mecanism cu catapultare şi şi-au ghidat mai departe singure calea spre avion, ajungând la altitudinea lui şi comunicând cu avionul recepţionar al combustibilul. Apoi sistemul electronic al avionului preia, practic, comanda dronelor, aparatele de zbor transmiţând între ele date despre poziţia lor, poziţia corectă a punctul de conectare a alimentării şi dirijându-şi comenzile de zbor pentru a se poziţiona corect. Odată cu poziţionarea, are loc alimentarea cu păstrarea sincronităţii, iar ulterior vine următoarea dronă, care zboară în preajmă în aşteptare, până când toate 5 drone îşi deversă combustibilul în rezervoarele avionului principal.

Tot acest proces de apropiere se bazează pe comunicarea între senzori, dar şi pe algoritmi de inteligenţă artificială, care învaţă în timp metode şi mai eficiente şi a-şi sincroniza acţiunile şi chiar de a preveni posibile interferenţe inamice. În acelaşi timp, dronele autonome care vin să alimenteze nu au un echipaj şi nu reduc riscurile oboselii şi erorii umane. Nici echipajul de pe A330 MRTT nu e solicitat prea mult, el fiind doar notificat despre procedura de alimentare care are loc, fără necesitatea de a manevra cumva avionul, totul fiind făcut de sistemul automatizat.

Cei de la Airbus sunt convinşi că această tehnologie va aduce beneficii majore în domeniul apărării, făcând realimentările în aer mai sigure, iar dronele mai mici şi mai multe la număr sunt mai puţin vulnerabile în timpul îndeplinirii misiunii. Şi asta pentru că, teoretic, procesul de alimentare făcut acum pentru un avion transportor mare, poate fi replicat şi la avioanele de luptă, mărindu-le astfel autonomia de zbor, şi la multe alte aparate strategice de zbor. Şi, desigur, mai există şi beneficiul auxiliar pentru aviaţia civilă, care ar putea salva vieţi. Airbus nu comunică nimic însă de mecanisme de protecţie pentru bruiere, or, experienţa ultimului din ţara vecină a arătat că dronele pot fi adeseori vulnerabile la tehnici de bruiere a semnalelor.