Istoria uitată a lui Citroen Karin, maşina cu forme de piramidă, care aminteşte de Tesla Cybertruck din zilele noastre

Se zice adeseori că ideile noi de design sunt de multe ori nişte reinterpretări ale unor creaţii mai vechi. Tesla Cybertruck a fascinat de curând pe toată lumea prin ingineria sa, dar şi prin curajul de a fi lansată cu un design atât de angular şi bizar, încât unii îl descalifică imediat, în timp ce alţii îl venerează din prima. Ei bine, în istorie a existat o maşină creată de francezi, Citroen Karin, care n-a ajuns niciodată în producţie, dar care, privită acum, din perspectiva zilelor noastre, aminteşte inevitabil de curajul lui Cybertruck.

După plecarea lui Robert Opron în 1974, Citroen rămăsese fără un designer şef oficial şi contracta periodic serviciile unor case de design, inclusiv pentru consultanţă. Designerul Trevor Fiore muncea pentru casa de design Fissore din Milano şi primise adeseori sarcini pentru Citroen, pe care le îndeplinise atât de bine, încât în 1980 francezii l-au angajat drept designer şef al Citroen.

Imediat după angajare, i s-a dat undă verde pentru crearea unui concept pentru salonul auto de la Paris din acelaşi an, care trebuia să surprindă publicul. Fiore a fost cel care a venit cu ideea formelor piramidale. Noua creaţie se plia perfect pe tradiţia Citroen de a inova cu multă ambiţie, uneori chiar creând segmente noi.

Acesta a conceput maşina cu laturi care pornesc din colţurile maşinii, exact ca la o piramidă, doar că ele sunt asimetrice, pentru a asigura spaţiul interior potrivit. Totuşi, ele evoluează spre un acoperiş record de mic în suprafaţă, de circa 1.200 cm pătraţi, sau 0,12 metri pătraţi.

Farurile faţă sunt inspirate în mod evident de la Citroen SM, fiind la fel acoperite cu sticlă în partea frontală şi având configuraţie similară.

Privită din profil lateral, maşina aminteşte cel mai mult ce Cybertruck-ul de azi, cu o linie dreaptă în urcare spre acoperiş, după care alta în coborâre.

La interior, Citroen Karin aducea o configuraţie de 3 locuri, cu şoferul singur pe centru în faţă şi încă doi pasageri pe bancheta spate. Astfel forma piramidală devenea posibilă, fără a-i înghesui pe cei din faţă, dar dădea totodată şi un aer de science-fiction maşinii. Ea a fost folosită abia mai târziu de McLaren F1, însă la acest Citroen cei 2 pasageri erau totuşi mult mai aproape de şofer.

Apropo, volanul era amplasat pe un tub lung, profilat din planşa de bord, iar pe volan şi în jurul volanului erau amplasate o mulţime de butoane.

Pe centru, în faţa şoferului, exista un mic ecran, realizat încă în stilul cinescoapelor din televizoarele de atunci. Acesta avea rolul să afişeze situaţia drumului, întrucât nu existau oglinzi, dar şi eventuale mesaje de diagnostic al maşinii. Camera video, apropo, era amplasată în zona lunetei, având un unghi larg de cuprindere.

Vitezometrul şi turometrul erau două ecrane montate pe planşa de bord, în stânga spre montant şi în dreapta într-un loc similar.

Pe panourile uşilor existau alte două ecrane similare mai mici, cu tastaturi, pentru pasageri, ca un soi de multimedia destinată acestora în timpul călătoriilor lungi.

Şi, bineînţeles, confortul era asigurat de o suspensie hidropneumatică, dacă tot vorbim de Citroen. Se mai presupunea că maşina va avea un motor cu 4 cilindri şi tracţiune faţă. Apropo, Karin avea doar 3,70 metri lungime, deci era cât se poate de compact şi aici cu siguranţă nu era similar lui Cybertruck.

Karin n-a ajuns niciodată în producţie, pentru că din start nu se intenţionase. Însă a amintit tuturor de puterea de inovaţie şi idei abstracte a celor de la Citroen, iar următoarele modele de serie lansate de marca franceză au fost printre cele mai de succes în cifrele de vânzări. Apropo, Citroen Karin mai există şi azi în depozitul mărcii franceze, unde sunt păstrate marea majoritate a prototipurilor create de-a lungul istoriei sale.