În SUA începe construcţia unor staţii de încărcare a bateriilor, care au la rândul lor baterii în ele, unde-şi stochează energia

În oraşul Dallas din statul american Texas demarează construcţia primelor staţii publice de încărcare a bateriilor maşinilor electrice, staţii care au şi ele la rândul lor baterii integrate, pentru a-şi stoca energia acolo înainte de a o transfera maşinilor. Ideea acestor staţii cu baterii aparţine companiei XCharge, ele fiind dezvăluite anul trecut în formă conceptuală, iar acum a avut loc şi prima instalare. Pe cât de bizară poate părea la prima vedere ideea, pe atât de geniale sunt beneficiile ei, însă.

De fapt, un concept similar de staţii fusese prezentat din Europa, fiind creat de compania-mamă XCharge din Germania, care poartă acelaşi nume, iar asemenea staţii au fost instalate anterior în Texas şi într-o clădire privată a unei companii. Acum, însă, vorbim deja de staţii publice definitivate în parametri reali, de serie, care pot fi multiplicate oriunde şi care aduc soluţii foarte interesante.

Astfel, fiecare din cele 20 de staţii, care urmează a fi instalate acum în Texas, are direct baterii integrate în structura staţiei de încărcare, motiv din care şi staţia pare mai mare. O asemenea staţie poate furniza 210 kW putere, fie către un port, fie distribuindu-l către două maşini conectate la ea. O staţie are în ea încorporate baterii ce pot stoca 233 kWh de electricitate. Deci, până şi două maşini cu baterii uriaşe pot fi încărcate deplin cu energia stocată acolo, sau vreo 4-5 maşini electrice cu baterii mai obişnuite şi niveluri de încărcare mai uzuale.

De ce ar avea nevoie o astfel de staţie e baterii, însă? Nu sună oarecum absurd faptul că electricitatea e tot trecută dintr-o baterie în alta? Staţia doar e conectată la reţeaua electrică obişnuită, nu?

Ei bine, răspunsurile sunt curioase. Da, staţia e conectată la reţeaua electrică obişnuită, dar foloseşte aceste baterii pentru câteva beneficii esenţiale. Cel mai mare beneficiu e faptul că staţia poate fi setată încât să tragă electricitate din reţea noaptea, când consumul în reţea e mic şi preţul diferenţial pe ore e la un nivel minim, sau în miezul zilei, când e supraproducţie de energie de la panouri solare în sistem, de exemplu. Astfel, se creează o sarcină suplimentară de consum în reţea atunci când adeseori e nevoie de aceste sarcini suplimentare pentru echilibrare. Iar ulterior, energia stocată e eliberată în orele de consum de vârf — dimineaţa sau seara, spre exemplu, când solicitările de reţea sunt mari şi preţul e la vârful său zilnic.

Astfel, având acest rol, aceste staţii funcţionează ca un soi de centrale de baterii dispersate pentru reţeaua electrică, doar că sunt nişte centrale mai specializate în modul de folosire a electricităţii. Pentru operatorul unei locaţii cu asemenea staţii, ele dau beneficiul unui preţ mediu de achiziţie a electricităţii mult mai mic, întrucât se pot evita orele de preţ maxim. Desigur, staţiile pot fi setate şi în alte regimuri de funcţionare, inclusiv pot furniza înapoi electricitatea în reţea, dacă orele de preţ maxim sunt aproape de sfârşite şi nicio maşină n-a venit să încarce. Atunci staţia va vinde electricitatea înapoi în reţea la preţ maxim de seară, fiind aceeaşi electricitate pe care a cumpărat-o ziua la preţ de 3 ori mai mic. Exact ca şi centralele de baterii, în esenţă, fapt care le face atât de rentabile în multe părţi ale lumii, cu preţuri diferenţiate.

Şi beneficiile nu sfârşesc aici. Asemenea staţii de încărcare pot fi setate să tragă putere uşor mai mică din reţea, dacă sunt puse în zone mai izolate, cu infrastructură de cabluri care nu permite putere de 200-500 kW sau mai mult. Astfel, ele trag putere mai mică fără a suprasolicita reţeaua, acumulând energia mai lent în ele, dar ulterior o livrează maşinilor electrice la parametri mari de putere, atenuând astfel vechimea infrastructurii.

Şi, în fine, încă un beneficiu important e că asemenea staţii pot rămâne disponibile şi active şi atunci când se întâmplă calamităţi, care să rupă firele electrice şi să creeze pene de curent. Staţiile ar avea autonomie proprie, pe baza energiei din baterii, şi ar putea încărca un număr decent de maşini electrice, fiecare din ele, până se reuşeşte restabilirea firelor electrice din reţea.

Iar în regiunile unde asemenea funcţii sunt şi mai importante, sau fluxul de vehicule e mai mare, sau diferenţele de preţ în electricitate sunt mai mari, cei de la XCharge pot instala şi staţii cu baterii duble, de 466 kWh. Fireşte, cu dublu de parametri şi avantaje, inclusiv cu 400 kW putere maximă de încărcare.

Deci, pe de o parte e un pic ciudat să ai o baterie care transferă altei baterii electricitatea care a luat-o şi ea mai devreme din reţea, acţionând ca un intermediar, dar în timpurile noastre cu tot mai mult energie regenerabilă produsă cu intermitenţe e nevoie de capacităţi de stocare, şi exact asta fac şi centralele de baterii, doar că sunt poziţionate undeva departe, unde nu sunt văzute, şi nefiind alături, nu pare bizar, dar de fapt şi atunci energia dintr-o staţie poate veni de la o asemenea centrală de baterii de la kilometri depărtare. Partea frumoasă e că aceste staţii pot servi pentru binele reţelei electrice, atenuând solicitările ei, dar totodată ajută la rezolvarea unor probleme ale staţiilor pentru maşinile electrice mai ales în zonele mai izolate, unde puterea disponibilă poate fi mai mică, sau se pot întâmpla mai des situaţii unde staţia n-ar funcţiona. Şi până la urmă, ele pot ajuta şi dezvoltarea de energie regenerabile.

Apropo, ci de la XCharge spun că următoarele staţii vor avea acoperişul cu panouri fotovoltaice, iar o parte din electricitate va veni de la ele, odată ce există şi baterii pentru stocare.