Lagonda V12, maşina britanică pregătită pentru Le Mans acum 84 de ani, într-un exemplar care-i întruchipează ingineria acum

Lagonda e un nume aproape uitat în zilele noastre, iar despre el auzim de obicei doar în corelare cu Aston Martin, care deţine de mai mult timp marca, dar care nu produce nici un model curent al acestei mărci, glorioase cândva. Dar au fost timpuri când Lagonda era întruchiparea unei inginerii performante înţesate cu lux. Maşina despre care vorbim azi, însă, arată în ce se putea transforma o Lagonda luxoasă, atunci când era pregătită de cea mai dură cursă de circuit a planetei, cursa de 24 de ore de la Le Mans. E ca şi cum azi cineva ar lua un Rolls-Royce şi i-ar pregăti o versiune de Le Mans!

Maşina de mai jos e o Lagonda V12 în forma sa civilă, obişnuită. A fost lansată în 1936, însă producţia a început abia în 1938. Era un model luxos şi desăvârşit, iar motorul de sub capotă era unul nou, proiectat de Walter Owen Bentley, fondatorul mărcii Bentley. Cei de la Lagonda l-au contractat, pentru că W.O. Bentley avea reputaţia unui geniu ingineresc în Marea Britanie, care proiecta motoare de o performanţă excepţională, fără a urca în cilindree imensă. Şi l-au prins pe Bentley într-o perioadă dificilă a vieţii lui, când acesta fusese deziluzionat de felul în care fusese limitat în propria sa companie, după ce Rolls-Royce o cumpărase în 1931. Iar proaspătul proprietar Lagonda, Alan Good, îi propusese să muncească la ingineria unei mărci pentru care W.O. Bentley avea o afinitate recunoscută.

W.O. Bentley a proiectat un motor de 4,5 litri, V12, fiecare bloc cilindric având câte un singur arbore cu came şi câte un carburator. Partea de sus a blocului era realizat din fontă, iar cea de jos dintr-un aliaj uşor. Motorul aspirat natural dezvolta 180 CP, o putere din belşug pentru o maşină de serie în anul 1938. Dar maşina de mai jos e deja versiunea modificată pentru a participa la Le Mans în 1939. Pare un model total diferit, dar, de fapt, e tot o Lagonda V12, care a scăpat de tot ce nu era esenţial.

Dezvoltarea versiunii de cursă a fost făcută tot de W.O. Bentley, după ce a agreat împreună cu Alan Good că experienţa primului an avea să fie doar de acumulare de cunoştinţe, urmând la în 1940 să pretindă la victorii. Dar, Bentley tot a proiectat o maşină superbă. Motorul a primit 4 carburatoare cu ajutorul cărora dezvolta 206 CP. Cutia de viteze a primit o rapoarte diferite, pentru a-i permite maşinii să atingă 230 km/h.

Maşina a scăpat de acoperiş şi a abordat o caroserie unitară, mai îngustă, fără uşi. Reducerea de greutate a mers până la efectuarea de găuri în cadrul maşinii, iar datorită caroseriei din aluminiu, maşina cântărea doar 1.350 kg. Două asemenea maşini au fost construite şi puse la linia de start în cursa de 24 ore de la Le Mans în 1939.

Dar cursa n-a fost nici pe departe o simplă acumulare de experienţă. Maşinile au terminat pe locurile 3 şi 4, din prima încercare asigurând şi un loc pe podium! Prin urmare, maşina şi-a câştigat un loc venerat în istorie.

Doar 189 de Lagonda V12 „normale” au fost construite şi doar 2 în specificare Le Mans. Maşina asta a fost iniţial una dintre cele normale, din 1938, cu numărul de şasiu 16034. La începutul anilor 2000, însă, ea a fost adaptată la specificarea pe care o avuseseră cei doi bolizi de la Le Mans, modificările fiind făcute de către atelierul LMB Racing din Belgia. Acum maşina e înmatriculată în Germania ca vehicul istoric şi a fost scoasă la vânzare pentru un preţ exorbitant, care nici măcar nu e comunicat decât în discuţii private avansate.

Însă această Lagonda e o mostră de inginerie admirabilă de acum 84 de ani, o mostră a unei inginerii care a fost genială din prima, reuşind să câştige un loc de podium în cea mai dură cursă de anduranţă a planetei din prima încercare.