Acesta e un Aro 244, care e condus aproape în fiecare zi, după ce a fost restaurat cu pasiune de proprietarul său, deţinător de 40 de maşini clasice

Exemplarele Aro 244 în stare bună sunt o raritate în zilele noastre, apărând uneori la lumina zilei la unele evenimente statice sau defilări. Dar cele care ar arăta la fel de bine, dar fi conduse aproape zilnic, cu pasiune şi cu grija potrivită unei maşini clasice, sunt atât de rare, încât au devenit aproape un mit. Acest Aro 244, despre care vorbim azi, e tocmai un asemenea mit, cât se poate de real şi palpabil. Iar proprietarul maşinii, Laurenţiu Eduard, a fost o adevărată descoperire pentru noi, or, el nu doar că şi-a restaurant maşina cu propriile mâini, dar am mai descoperit că are circa 40 de maşini clasice în proprietate!

Maşina asta — un Aro 244 D fabricat în 1986, cu motor diesel de Braşov sub capotă — a nimerit pe mâinile lui Laurenţiu acum 3 ani. Nu era într-o stare prea bună pe atunci, dar avea avantajul unei istorii clare, având un singur proprietar de nouă până în acel moment.

Fiind un om care a învăţat meserie de mecanic auto în biografia sa, şi totodată un împătimit al maşinilor vechi, Laurenţiu s-a apucat de recondiţionarea maşinii cu propriile mâini. Odată ce a pornit lucrul la ea, i-a fost clar că maşina va avea nevoie de mai multă muncă la recondiţionarea caroseriei, întrucât fostul proprietar o vopsise cândva cu o vopsea improprie.

A urmat „muncă de chinez bătrân”, după cum ne spune Laurenţiu. S-a curăţat totul până la tablă şi până la structura maşinii. Toată munca asta Laurenţiu o făcea după program, în atelierul său. În timp ce muncea la ea, îşi dădea seama că maşina nu va fi perfectă şi absolut autentică la final, dar îi şi vedea imaginea finală, a unui Aro care să combine trei culori pe el — alb, gri şi negru — şi care să atragă toată privirile pe străzi.

Munca se lungise în termen, aşa cum se lungeşte întotdeauna la maşini clasice, mai ales atunci când faci totul cu propriile mâini. Laurenţiu ne spune că-l împingea înainte un soi de febră şi nerăbdare de a ajunge să o scoată la plimbare, finalizată.

Într-un final, în 2022 maşina a fost gata, iar senzaţiile de condus cu ea au fost pe măsura solemnităţii aşteptate.

Dar, în acelaşi timp, Laurenţiu că s-a simţit atât de bine în ea, încât i s-a părut absolut firesc să o conducă mai des, savurând-o într-un context cotidian. „De fiecare dată când am ocazia, prefer să merg cu ea sau cu celelalte maşini vechi pe care le am, chiar dacă deţin şi maşini din generaţia nouă, or, satisfacţia pe care ţi-o dă o maşină veche e incomparabilă, chiar dacă nu are dotări moderne, precum aerul condiţionat sau servodirecţia”, ne spune Laurenţiu.

Iar în ultimul timp a început să dea preferinţă acestui Aro 244 aproape zilnic, conducându-l ca o maşină normală, pentru dus la muncă, pentru călătoriile zilnice. Diferenţa e că Laurenţiu se simte magnific şi-n călătoriile cotidiene cu ea!

E ceva neobişnuit, cu siguranţă, mai ales că-n proprietatea acestui român se află în total circa 40 de maşini, unele dintre care au fost de asemenea restaurate de el, iar altele încă-şi aşteaptă rândul.

Printre ele se numără şi câteva modele occidentale, precum strămoşul microbuzului VW sau VW Golf 2, dar sunt mult mai multe la număr modelele din fostul bloc estic, în special modele clasice Skoda şi, bineînţeles, modele româneşti.

Există în colecţia lui un Barkas, spre exemplu. Iar exemplare Skoda ar fi peste 10 la număr!

În rândul maşinilor româneşti, există o Dacia 1300, o altă Dacia 1310, dar şi o Dacia 1100. E clar, deci, avem în faţă un om împătimit de-a binelea de maşini clasice.

Spune că pasiunea sa i se trage de la faptul că s-a născut şi a crescut printre maşini, tatăl lui fiind şofer de TIR la fostul ITBN. „Mă lua cu el mereu, inclusiv în cursele lungi pe care le făcea. De la vârsta de 1 an am tot colindat lumea alături de el”, ne spune Laurenţiu.

„Între proprietarul unei maşini de demult şi autoturismul său există o legătură foarte strânsă, pe care o pot înţelege cu adevărat doar care sunt pasionaţi de ele, sau care au depus şi ei la rândul lor efortul de a recondiţiona sau o menţine o asemenea maşină”, ne spune Laurenţiu. „O asemenea maşină înseamnă multă muncă, bani investiţi în ea şi răbdare la fel de multă. Mulţi dintre noi, pasionaţi de ele, vom da şi ultimul bănuţ pentru această pasiune fără a ne gândi de două ori, doar pentru a şti că asta va merge în beneficiul acelei comori din garaj”.

Laurenţiu spune că e dificil să menţii chiar şi maşinile clasice româneşti în stare viabilă în zilele noastre, pentru că piese se găsesc tot mai puţine, astfel încât trebuie să faci totul pentru gândi preventiv, să nu ajungi la defecţiuni majore. E o grijă specială, care trebuie acordată acestor maşini, iar asta face parte din magia experienţei de a le deţine şi conduce.

În schimb, Laurenţiu spune că acestea atrag privirile inevitabil pe stradă, iar Aro-ul său 244 e un campion la acest capitol. Când treci cu ea pe stradă, trecătorii vor privi de la mic la mare spre ea, arătând-o unul altuia şi spunând „Uite ce frumoasă e!”. În acel moment, simţi că tot efortul, toate nopţile nedormite la ea, toată munca, a meritat! Ai o bijuterie! Iar giuvaerul ai fost tu, în acest caz, cel care i-a redat luciul, restaurând-o!

Şi tocmai aceste senzaţii exaltante l-au făcut pe Laurenţiu să vrea să-şi exploateze maşina tot mai des, în regim aproape cotidian. Îi ştie construcţia şi starea tehnică, iar Aro-ul său e o maşină destul de fiabilă acum, astfel că se poate bizui pe ea pentru a o conduce frecvent.

Spune că primeşte aproape în fiecare zi mesaje de la trecători şi admiratori care i-au observat maşina în trafic. Şi cineva ar putea spune că nu dă importantă acestor mesaje sau aprecieri, că o faci doar pentru tine. Dar, de fapt, Laurenţiu recunoaşte că toate aceste mesaje îi aduc o enormă bucurie, pentru că asta înseamnă că oamenii mai respectă aceste modele clasice româneşti, că oamenii mai au ataşament faţă de ele şi le mai admiră când le văd şi în regim uzual, pe străzi, nu doar la defilări solemne!