(VIDEO) Un youtuber arată cum se reciclează bateriile maşinilor electrice din interiorul unei fabrici

De multe ori, cei care nu agreează ideea maşinilor electrice acuză că după epuizarea funcţionalităţii bateriilor pentru aceste maşini, ele ar ajunge undeva aruncate în câmpuri, ajungând să polueze planeta. Adevărul e că tehnologia reciclării bateriilor litiu-ion de pe maşinile electrice e tot mai bine pusă la punct şi până la 95% din conţinutul unei construcţii ce conţine bateria unei maşini poate ajunge să fie reciclat sub formă de materie primă pentru producţia de alte baterii.

Acum câteva săptămâni scriam despre inaugurarea unei fabrici imense de reciclare a bateriilor litiu-ion în Germania de către cei de la Li-Cycle, companie care are mai multe asemenea fabrici şi centre de procesare operaţionale în SUA. Ei bine, un youtuber tocmai a mers într-una din fabricile Ly-Cicle din SUA, situată în Arizona, pentru a arăta cum se reciclează de fapt aceste baterii litiu-ion.

E interesant că bateriile puse pe linia de „producţie” nu sunt dezasamblate cumva manual, ca zeci de oameni să scoată din carcasele bateriilor celulele propriu-zise ale acestora. Bateriile merg integral la reciclare, cu tot cu carcase.

Sunt iniţial scufundate în apă şi un tocător imens le taie în bucăţi mici, aproape la o pulbere. Apoi, această masă de material amestecat cu de toate trece prin zone cu apă, unde plasticul se ridică la suprafaţă. E plasticul folosit la conectoare interne şi tot soiul de alte elemente din interiorul unei carcase de baterie.

Apoi metalele mai grele, precum oţelul, arama, aluminiul, ba chiar şi aurul, platina şi paladium din circuitele cu semiconductoare, se sedimentează la fundul apei şi sunt colectate de acolo, trecând prin mecanisme de vibrare şi uscare.

Iar marea parte a ceea ce rămâne e aşa-numita „masă neagră”, care conţine litiu şi cobalt şi care e atât de căutată în crearea de noi baterii. De fapt toate elementele descrise mai sus pot fi parte a unei noi baterii de maşină.

Întregul proces foloseşte apă, dar ea în circuit închis, deci aceeaşi apă e refolosită de multe ori, fără a fi aruncată sau scursă undeva. Pe întregul proces nu există vreo ardere cu emisii directe de CO2 în atmosferă, pentru că nimic nu se topeşte aici, fiind vorba doar de acţiuni mecanice. Iar întregul proces de reciclare foloseşte cu 70% mai puţină energie pentru a obţine la final litiul şi cobaltul, decât dacă aceste minereuri s-ar extrage şi filtra din pământ!

Şi, cel mai important, e un proces care poate fi replicat de nenumărate ori, care păstrează capacitatea noilor baterii absolut identică, pentru că degradarea bateriilor nu se întâmplă de la degradarea metalelor din ele, ci a electroliţilor, stratului separator între anod şi catod, care începe a avea depuneri sub formă de dendrite în el şi permite astfel o trecere redusă a electronilor prin el.