Cât ar costa rezolvarea problemei Moldovei de stocare a electricităţii prin baterii Tesla Megapack

Acum două luni, Ministerul Energiei din Moldova făcea un anunţ năucitor, prin care spunea că la doar 4% energie regenerabilă, această energie e deja prea multă în sistemul electric al ţării. Motivul ar fi că valoarea de minim de putere solicitată în reţea e prea mică în Moldova, raportată de maxim, iar astfel, când avem nopţi cu vânt, spre exemplu, eolienele produc prea mult, iar centrala de la Cuciurgan, care lucrează pe gaz, nu poate coborî mai jos de un anumit nivel, şi astfel se atestă supraproducţie de moment faţă de consumul solicitat în reţea. E o problemă de reţea deci, care ar trebui să aibă o soluţie, dar deocamdată ministerul nu are ca reţetă imediată decât limitarea în a autoriza noi parcuri eoliene sau fotovoltaice mari şi noi cote pentru acestea la nivel naţional.

I-am spus atunci ministrului că e oarecum absurd să limitezi dezvoltarea de surse de energie regenerabilă, când avem atât de puţine şi când Moldova e atât de dependentă de gaz ca sursă de producţie a electricităţii. Oamenii vor să investească în parcuri eoliene şi fotovoltaice proprii bani, fără a aştepta subvenţii de la stat ca în alte ţări, şi până şi-n asemenea caz Moldova ajunge să-i limiteze. Ministrul avea în vizor nişte soluţii viitoare, precum ideea ca oamenii să aibă mai multe maşini electrice, pe care să le încarce noaptea şi astfel să crească consumul minim, sau maşini cu funcţie V2L, care să poate furniza energia în reţea. Dar sunt soluţii un pic utopice, greu de organizat într-un organism viabil, şi se pune din nou povara pe oameni individual, fără o soluţie de sistem. L-am întrebat de centrale de baterii, fie Tesla, fie alternative, şi ni s-a spus că e în proiect doar o baterie, produsă de o companie locală, care ar avea doar rolul de a asigura balanţele în caz de dezechilibrări de sistem.

Şi dacă tot vorbim atât de des în ultimul timp de centrale de baterii, mai ales în Australia, dar am relatat şi despre cele puse în Alaska, la frig, ne-am gândit să facem noi nişte calcule, pentru a vedea cât ar costa rezolvarea problemei Moldovei de stocare a electricităţii cu ajutorul bateriilor Tesla Megapack.

Din start, trebuie să spunem ce ar obţine ţara în rezultatul rezolvării acestei probleme, ca să înţelegem cât de important e. Ar obţine capacitatea de a stoca cantităţi mari de energie regenerabilă, produsă local, nu importată, iar asta ar permite licenţierea mult mai multor parcuri noi eoliene, fotovoltaice şi solare. Dacă am avea problema rezolvată de stocare, am putea atenua orele de vârf, seara şi dimineaţa, cu electricitatea produsă ziua când soarele e mare sau noaptea cânt vântul e intens. Iar asta înseamnă că în acele ore de vârf n-am consuma atât de multă electricitate produsă prin gaz de la Cuciurgan, n-am importa la fel de mult gaz şi în general, resursele energetice care nu sunt importate, ci sunt produse în interiorul ţării întăresc economia unei ţări prin sporirea circuitului economic intern.

Soluţia de stocare nu ne face independenţi energetici total — pentru independenţa totală energetică am avut un alt articol amplu de analiză. Dar având această soluţie de stocare, ne putem reduce dependenţa cu mult, şi chiar dacă am decide să implementăm soluţii pentru independenţă şi producţie totală de electricitate pe interior, tot am avea nevoie de stocare a electricităţii, deci investiţia în ea nu s-ar pierde. Şi, încă o precizare importantă e că aceste probleme de stocare sau amortizare sunt rezolvate de decenii încoace prin hidrocentrale şi lacuri mari de acumulare, uneori cu lacuri poziţionate la diferenţe de nivel, astfel încât apa e pompată în sus când e surplus de producţie, şi apoi e lăsată să curgă în jos prin gravitaţie, şi prin turbine de hidrocentrală se produce înapoi electricitatea, cu o pierdere de circa 20-27%. Avantajul e că aceste soluţii ţin zeci de ani sau chiar o sută de ani, cu mentenanţe minime. Dar şi ele costă scump. Iar Moldova nu are munţi, unde relieful natural al favoriza construcţia acestor edificii, precum are România, spre exemplu. Avem două hidrocentrale mici, cu o putere derizorie — la Costeşti Stânca — 15 MW, cât o turbină eoliană mare modernă, maritimă, şi Dubăsari, de 48 MW, cât 3 turbine mari eoliene. La puterea şi capacitatea necesară de stocare, lacul de acumulare de la Costeşti Stânca poate îndeplini parţial funcţia numai dar ar fi instalate de 20 de ori mai multe turibne, lucru imposibil de făcut cu structura actuală a barajului. Deci nu e foarte fezabil. Şi construirea de la zero a unor lacuri noi ar presupune oricum turbine uriaşe, multe la număr, într-o construcţie de câteva miliarde de dolari, cel mai probabil. Iar noi calculasem în articolul menţionat mai sus că 6 miliarde de dolari ar fi costul ca Moldova să devină independentă energetic total, cu producţie 100% a electricităţii în ţară. Deci un asemenea cost de câteva miliarde doar pentru lacuri de acumulare, pentru stocare, dar nu producţie de electricitate nouă, e nejustificat.

Să vedem care e situaţia cu bateriile Tesla. Trebuie să începem prin parametrii necesari Moldovei, în prezent. Ziua în Moldova puterea solicitată în reţea e de 650-750 MW. Seara ajunge la 850-1.000 MW, valorile mai mari fiind atinse în condiţii de iarnă de obicei. În nopţile de vară ministrul spunea că atingem un minim de 200 MW uneori, şi sub 200 MW e problematic să reducem Cuciurganul. Deci, practic, noaptea avem, cu 450-550 MW mai puţin decât ziua, în orele de vârf avem cu 200-350 MW mai mult decât ziua. Logic ar fi să avem o baterie care poate furniza timp de 4 ore această diferenţă de putere — între 350 şi 450 MW, până spre 500 MW. Termenul de 4 ore a unul practicat des în reţelele electrice pentru atenuare perioadelor de maxim, pentru că acea perioadă durează cam atât. Iar o baterie care să asigure 4 ore o putere de 350 MW în caz minim şi 500 MW în care maxim ar însemna o capacitate de stocare de 1,4 GWh în caz minim şi 2,0 GWh în caz maxim.

Foto: Starea sistemului energetic al Moldovei, azi, la orele amiezii, cu parametrii principali

Ca să fim foarte clari, nu e vorba de o singură baterie atât de mare, ci de o centrală de baterii, sau chiar două centrale care să cumuleze aceşti parametri. La 350-500 MW, centrala ar fi una din cele mai mari din lume, în Australia există un conglomerat aflat în construcţie, de 1 GW putere totală, dar acolo sunt 5 centrale a câte 219 MW, conectate într-un conglomerat total. Respectiv, la 350-500 MW, ar fi optim ca centralele din Moldova să fie minim 2 la număr.

Cât ar costa bateriile Tesla Megapack, care să asigure 350 MW putere, timp de 4 ore, şi 1,4 GWh capacitate de stocare? Informaţia e disponibilă public, de fapt, printr-un calculator Tesla, dacă ştii parametrii. Aşadar, un sistem Tesla Megapack pentru Moldova, cu 352,4 MW putere şi 1.409,8 MWh capacitate de stocare costă 507 milioane de dolari cu tot cu lucrările de instalare şi poate fi livrat în trimestrul 2 al anului 2024.

Un sistem de 500,3 MW, cu 2.001,1 MWh capacitate de stocare, ar costa 720 milioane de dolari. Costurile anuale de întreţinere sunt mici, însă, de 1,7 milioane în primul caz şi 2,5 milioane în al doilea.

E mult? Da, fireşte, e o cifră mare a investiţiei necesare. Dar dacă o traducem în metri cubi de gaz arşi, la preţul actual, e mai puţin decât consumul de gaze pentru un singur an în primul caz şi se apropie de acea cifră anuală în al doilea caz. Or, când anul trecut plăteam câte 1.200 dolari şi mai mult, ca ţară, pentru mia de metri cubi de gaz, 507 milioane de dolari însemnau doar 422,5 milioane de metri cubi, mai puţin decât consumă Moldova într-o iarnă, fără a lua în calcul consumul de vară, inclusiv cel industrial. Deci, sună mult până când privim în comparaţie cifrele la gaz.

De ce le privim în comparaţie? Nu, o centrală pe baterii nu înlocuieşte total consumul de gaz, dar poate înlocui o mare parte din cel folosit pentru producţia de electricitate, atât imediat, cât şi pe termen lung. Pe termen lung asta se atinge prin mărirea substanţială a cotei permise pentru instalarea parcurilor eoliene şi fotovoltaice noi. Dacă în prezent avem 120 MW putere totală instalată de energie eoliană şi 130 MW de panouri, am putea aproape tripla acestei capacităţi, sau chiar de 4 ori mai mult în cazul bateriei mai mari. Practic, aproape 24 ore în jur s-ar putea atinge situaţia în care Cucurganul ar funcţiona la turaţii minime de vreo 200 MW putere, iar ziua 450 MW de panouri solari şi circa 450 MW de eoliene a asigura diferenţa de 400-500 MW necesară în consum curent, stocând alţi 100-400 MW de putere în baterii. În funcţie de statistice şi randamentul real, aceste cifre ar avea rezerve de creştere şi mai mult, astfel încât să avem peste 1 GW de putere instalată pentru regenerabile, mizând pe faptul că aproape niciodată acestea nu produc simultan puterea maximă. Seara continuând ideea de mai sus, Curciurgan ar produce în continuare 200 MW, iar diferenţa ar veni din baterii, de la energia stocată în baterii. Dacă există producţie eoliană, se ia doar diferenţa necesară. Noaptea, Cuciurgan ar produce din nou 200 MW, iar energia eoliană de 450 MW putere instalată ar stoca din nou toată producţia în baterii, pentru a doua zi dimineaţă şi ziua. Şi per total, am ajunge că aproape că nu vor mai exista perioade în care să fie necesară funcţionarea Cuciurgan la 600 MW putere sau mai mult, ceea ce ar reduce substanţial consumul de gaze şi importul de resurse energetice al Moldovei. Şi vom avea şi efectul reducerii emisiilor de CO2 la un nivel cu adevărat important.

Deci, cam asta e miza acestei probleme pe care o are Moldova şi cam astea sunt costurile rezolvării ei. Investiţiile în energetică la nivel naţional nu sunt niciodată ieftine. Dar trebuie cântărite toate beneficiile directe şi indirecte, economice, de siguranţă, de mediu, de securitate. Iar aici totuşi par a fi mult mai multe beneficii decât dificultăţi. Prin urmare, ar fi cazul să ne gândim profund la asemenea soluţii, sau poate altele mai bune, dacă le propune cineva.