În Maroc va fi construit cel mai mare hub din lume, care va produce hidrogen verde, amoniac şi fertilizatori agricoli, toate cu energie regenerabilă

Maroc s-a transformat în ultimii ani într-unul din liderii mondiali în energie regenerabilă, atât eoliană, datorită celor două fâşii lungi de coastă maritimă pe care le are, cât şi mai ales solară, datorită suprafeţelor deşertice mari. În Maroc există câteva din cele mai mari centrale solare din lume, iar parcurile fotovoltaice sunt construite cu o viteză accelerată, fiind deja aprobate şi proiecte prin care cel puţin unul dintre acestea va exporta producţia de electricitate direct în Marea Britanie, prin cel mai lung cablu subacvatic din lume. Acum două mari entităţi — compania marocană OCP Group şi australienii de la Fortescue — au semnat un acord prin care vor construi în Maroc cel mai mare hub din lume specializat în producţia de hidrogen verde, amoniac verde şi fertilizatori agricoli, toate cu energie regenerabilă.

Ideea e extraordinar de interesantă mai ales dacă intrăm un pic în esenţa chimică a acestor procese şi dacă înţelegem cine sunt cele două companii mari care au semnat acest acord. Fortescue, de exemplu, e una din cele mai mari companii miniere din Australia, care are în ultimii ani o istorie de aplicare de soluţii de energie verde, prin electrificarea proceselor de minerit şi prelucrare a metalului extras, astfel încât acesta să poată avea la final o amprentă fie egală cu zero CO2, fie mult mai redusă. De asemenea, Fortescue are investiţii în parcuri de energie regenerabilă în Australia, şi tot ei au inaugurat de curând o fabrică mare de producţie a instalaţiilor de electroliză, care să producă la rândul lor hidrogen.

E o fabrică mare, care va produce anual instalaţii cu o putere totală de 2 GW, ceea ce ar putea ajuta la popularizarea ideii de creştere a producţiei de hidrogen verde la nivel mondial. Chiar Fortescue are în plan să ajungă la o producţie de hidrogen ce ar însuma 15 milioane de tone în anul 2030, iar asta ar fi mai mult decât toată producţia globală actuală. Deci, există ambiţii mari şi există şi o proprie fabrică de utilaje mari industriale care să poată produce acest hidrogen.

Foto: Noua fabrică de instalaţii de electroliză a celor de la Fortescue

OCP Group, pe de altă parte, e o companie ce şi-a început activitatea în anul 1920, cu o mină de fosfaţi. Compania are şi azi mine de unde extrage fosfaţi, doar că foloseşte deja acei fosfaţi pentru a produce fertilizatori agricoli şi deţine şi investiţii masive în agricultură, devenind o companie imensă, cu venituri de multe miliarde de dolari anual.

Acum, dacă cele două companii îşi unesc forţele în Maroc în acest hub de producţie de hidrogen, amoniac şi fertilizatori agricoli, toate pe bază de energie verde, ele îşi pot schimba radical procesele de producţie spre energie verde şi se pot ajuta reciproc să devină în timp şi mai profitabile, producând toate aceste produse cu mult mai puţine resurse naturale, folosind în mare parte energia solară de care Maroc dispune din Belşug. Şi asta pentru că toate cele 3 tipuri de produse, pe care se va specializa viitorul hub, au la bază componente chimice similare.

Hidrogenul verde va putea fi produs prin electroliza apei oceanice, care va separa atomii de hidrogen de cei de oxigen, o reacţie de are nevoie de electricitate pentru a se produce. Fortescue are deja fabrica pentru a produce aceste instalaţii de electroliză, deci ulterior având apă oceanică din belşug şi consumând circa 60 kWh de electricitate pentru producţia unui kilogram de hidrogen, se poate produce hidrogen verde în cantităţi uriaşe. Iar hidrogenul verde ca fi cu siguranţă un produs foarte căutat în lume, în multiple utilizări, de la transport până la centrale termice precum cele intenţionate în Germania.

Având hidrogenul deja produs, producţia amoniacului e foarte uşoară, mai fiind nevoie doar de azotul din aer, care poate fi extras mai uşor. Formula amoniacului e de NH3, dar datorită masei molare diferite, de fapt, pentru întreg ciclu de producţie a unui kilogram de amoniac verde, din energie regenerabilă, e nevoie de doar circa 10,3-11,0 kWh de electricitate verde, luând în considerare şi etapa de producţie a hidrogenului.

Foto: Schema producţiei amoniacului verde

Amoniacul e un combustibil deja decis ca fiind al viitorului pentru nave, or, arderea lui la temperaturi şi presiuni corecte nu emite CO2 sau NOx şi e oarecum inofensivă pentru mediu. Iar motoarele cu amoniac, anunţate pentru nave în locul celor diesel sau LNG, sunt tot mai multe. Există şi o asociaţie de mari transportatori din lume care au analizat şi desemnat amoniacul drept combustibil fezabil pentru viitorul transporturilor maritime, întrucât stocarea lui în formă lichidă e mult mai eficientă energetic decât hidrogenul sau alţi compuşi.

Foto: Motor naval ce funcţionează pe bază de amoniac

Deci, producând cantităţi mari de amoniac din hidrogen creat pe baza energiei regenerabile, noul hub din Maroc va putea deveni un furnizor global pentru întreaga industrie a transporturilor maritime şi nu e exclusă nici amenajarea unor terminale mari pe coasta Atlanticului din Maroc, pentru ca navele să poată opri şi alimenta direct acolo cu amoniac verde.

Iar fertilizatorii au nevoie de acelaşi amoniac în esenţă, pentru a fi produşi. Fabricile mari de până acum produceau amoniacul din gaz natural, CH4, extrăgând de acolo atomul de hidrogen cu consum mai mic de energie, dar asta e un proces ce implică folosire de combustibili fosili şi emisii finale. Acelaşi lucru poate fi făcut şi pe baza amoniacului verde, produs din hidrogen verde, pentru care nu s-a extras nimic din pământ şi s-a folosi doar electricitatea generată eolian sau solar. Astfel, se poate creat obişnuitul fertilizator numit nitrat de amoniu, care are formula NH4NO3. Sau se poate crea fosfatul de amoniu, cu formula (NH4)3PO4, iar aici va interveni şi fosfatul extras de cei de la OCP Group, care va intra în reacţii cu compuşii deja produşi cu energie verde. Şi, cum spuneam, tot OCP Group e şi compania care produce deja fertilizatorii de toate variaţiile.

Iar asta înseamnă că aceste nou hub, având în viitor parcurile fotovoltaice uriaşe proprii, care să livreze energie verde, va putea produce oricare din aceste produse de mai sus, pe baza acelei energii şi va putea decide dacă vinde mai mult hidrogen verde direct unor cumpărători, sau dacă foloseşte mai mult pentru producţie de amoniac, dacă vinde amoniac sau dacă-l foloseşte pentru producţia de fertilizatori.

Şi, practic, producând fertilizatori precum NH4NO3, doar din energie regenerabilă, se va ajunge la situaţia când energia regenerabilă captată fotovoltaic sau eolian va fi transformată la final în produse agricole, deci alimente. Desigur, din ecuaţie nu lipsesc solul şi alţi compuşi organici care definesc viaţa, dar stimularea acestora va avea loc efectiv cu energie regenerabilă transformată în fertilizanţi.

E un proiect excepţional de strategic şi de important, deci, pentru că avea producţie şi amprentă în câteva direcţii cheie simultan. Şi e un proiect care ar putea fi luat drept exemplu cu siguranţă, la cât de complementare toate aceste direcţii şi la cum un produs poate servi drept materie primă pentru următorul.