Germania şi UE anunţă anchete minuţioase şi posibile interdicţii după ce un producător chinez a fost ales să furnizeze turbine eoliene într-un parc din Marea Nordului

Autorităţile Germaniei şi cele ale Uniunii Europene, de rând cu întreaga industrie producătoare de turbine eoliene şi servicii de conectare a acestora la reţelele electrice, sunt de-a dreptul înfuriate după ce compania germană Luxcara a anunţat că a ales producătorul chinez MingYang Smart Energy (MySE) drept furnizor de turbine eoliene pentru parcul eolian maritim Waterkant din Marea Nordului, pentru care Luxcara a câştigat dreptul de a-l construi. Mai mult ca atât, Luxcara anunţă că a selectat turbinele de 18,5 MW putere ale chinezilor, despre care spune că sunt cele mai puternice din lume.

Despre conceperea acestei turbine noi anunţam încă în luna decembrie a anului trecut. De fapt, MySE anunţa simultan două versiuni ale noii turbine, de 18 şi de 20 MW, după ce tot ei anunţaseră în octombrie şi o turbină de 22 MW. Cea de 22 MW e cu siguranţă turbina ce merită calificativul de cea mai puternică din lume, doar că încă nu a fost produsă şi instalată fizic niciuna, iar uneori acest titlu se oferă doar turbinelor care nu sunt anunţate doar ca o elaborare testată în laborator la nivel de generator, ci ca o turbină construită şi instalată măcar pe un poligon de teste, care demonstrează parametrii promişi în viaţa reală. Spre exemplu, turbina V236-15.0 MW a celor de la Vestas, de 16 MW, a fost testată un an pe un poligon din Danemarca, până a demonstrat un randament excepţional şi a început a fi livrată şi instalată şi clienţilor care o comandaseră între timp.

Foto: Tansportarea turbinei Vestas de 15 MW pentru instalarea în poligonul de teste

Şi adevărul e că MySE n-a anunţat deocamdată nici instalarea vreunei turbine de 20 MW, nici de 18 MW, ba dimpotrivă, acum o lună o altă companie chineză a instalat o turbină de 18 MW şi anunţa că e cea mai puternică din lume, doar că noi am demonstrat că din cauza randamentului şi factorului de capacitate mai mic, ea produce mai puţină electricitate anual decât turbina Vestas, care ar fi aparent mai slabă cu 2 MW.

Foto: Turbina eoliană de 18 MW, instalată de o altă companie chineză acum o lună

Ei bine, acum compania germană Luxcara anunţă că modelul de turbină pe care l-au contractat ei de la chinezi va fi ce mai puternic din lume, deşi acest titlu poate fi pus la îndoială din motivele menţionate mai sus şi din cauză că până la momentul instalării efective ea ar putea fi depăşite de alte modele. Germanii de la Luxcara menţionează un diametru al elicei identic cu cel anunţat în decembrie la turbine MySE de 18 MW, de 260 metri, doar că acum ei specifică o putere mai mare, de 18,5 MW. Deci vorbim efectiv de aceeaşi turbină, aceeaşi elice, dar cu un generator ce promite de undeva 0,5 MW în plus.

Luxcara spune că a contractat 16 turbine pentru parcul eolian Waterkant, care vor totaliza 296 MW putere. Producţia totală anuală nu e anunţată în cifre exacte, ci în a fi eficientă pentru a asigura consumul anual de electricitate a 400.000 gospodării în Germania. Această cifră în ultimii ani a fost de aproximativ 3.500 kWh per gospodărie, sau 3,5 MWh. Asta ar însemna că parcul Waterkant să producă 3,5 MWh x 400.000 = 1.400.000 MWh sau 1,4 TWh. Asta ar însemna o putere medie anuală de 160 MW, ceea ce la un parc de 296 MW putere instalată rezultă într-un factor de capacitate de 54%.

Foto: Localizarea parcului eolian Waterkant

E un factor de capacitate bun per general pentru o turbină eoliană maritimă, dar nu unul record, şi asta în cazul dacă cifrele chinezilor nu sunt prea optimiste, întrucât turbina chineză de 18 MW despre care scriam acum o lună indica un factor de capacitate de doar 45,7%. Pe de altă parte, turbina Vestas de 16 MW are un factor de capacitate minim de 60,8% în condiţii de regiuni prielnic de mare, ce poate ajunge şi la 64-65% în regiuni mai prolifice. Asta înseamnă că dacă dezvoltatorul parcului german Waterkant alegea 16 turbine Vestas de 16 MW în locul celor chineze, avea o putere instalată de 256 MW, iar la un factor de capacitate de 60,8%, asta înseamnă o putere medie 155,65 MW. Dacă înmulţim acest parametru cu 24 ore şi cu 365 zile, obţinem o producţie anuală de 1,363 TWh de electricitate produsă, în loc de 1,4 TWh cât promit turbinele chinezeşti.

Aici e cumva şi argumentul celor e la Luxcara, probabil, că vor reuşi să producă mai multă electricitate. Însă asta e valabil doar dacă parametrii promişi de chinezi se vor dovedi veridici în viaţa reală, or, aşa cum spuneam, chinezii n-au instalat nicăieri în altă parte vreo turbină de test, ca să demonstreze veridicitatea cifrelor pretinse. Cei de la Luxcara şi-au imaginat, probabil, că le va sări lumea în cap pentru această decizie şi, întrucât recent au existat ştiri despre descoperiri grave ale unor instalaţii chinezeşti mari, precum macaralele din port, că acesta au implantate în ele posibilitatea de a lăsa portiţe deschise pentru activare de la distanţă, sau precum centralele mari de baterii chinezeşti, că ar fi similar de vulnerabile — germanii spun că au examinat componentele viitoarelor turbine sub aspect de securitate cibernetică şi nu există riscuri în acest sens. Mai mult ca atât, producătorul chinez ar fi atât de avansat, încât foloseşte la fabrica sa doar electricitate produsă din propriul parc de turbine eoliene, oferind astfel certificate că turbinele au fost fabricate cu energie regenerabilă. E curios că în ştirile anterioare MySE nu menţiona o asemenea sursă de energie, ci doar că toate componentele turbinei sunt produse alături şi nu necesită mari transportări cu camioanele, iar astfel impactul de CO2 ar fi mai mic. E o diferenţă majoră deci.

Ei bine, aşa cum estimau cei de la Luxcara, acum toată lumea le-a sărit în cap pentru această decizie. Autorităţile germane s-au autosesizat imediat şi au declarat că au deschis o anchetă în care vor verifica minuţios toată afacerea. Asociaţia WindEurope, formată din cele mai mari companii din industrie, a emis un comunicat prin care a chemat întreaga Uniune Europeană să ia act de acest contract oferit chinezilor, în timp ce în Europa există multiple companii şi fabrici care ar fi putut produce turbinele necesare, la costuri justificate de piaţă. Dacă cei din China au oferit preţuri cu mult sub cele europene, înseamnă că pot exista suspiciuni de damping şi utilizare a unor subvenţii nemeritate. Dacă datele tehnice pretinse nu se vor materializa, sau dacă preţul e subvenţionat, atunci pot exista suspiciuni de concurenţă neloială.

Foto: Aşa arată producţia elicelor pentru cele mai mari turbine eoliene Vestas

Marele apel către autorităţile germane şi UE, la care acestea au şi răspuns prin promisiunea analizei şi reacţiilor prompte cu posibile blocări ale tranzacţiei, aplicări de taxe de import şi interdicţii, este cel prin care Europa e îndemnată să decidă dacă industria turbinelor eoliene şi parcurilor eoliene sunt un domeniu strategic de infrastructură critică. Or, conectarea a 16 turbine eoliene chinezeşti în Marea Nordului va avea loc la reţeaua electrică a Germaniei şi UE, iar astfel chinezii îşi plasează dispozitivele lor în interiorul reţelelor electrice de importanţă critică din Europa.

Desigur, poate într-o lume globală absolut deschisă şi transparentă, aceste pretexte ar fi exagerate. Dar e foarte uşor să ne imaginăm că un producător european n-ar fi lăsat cu uşurinţă să furnizeze turbine eoliene pentru un parc în China în cantităţi care să conteze, iar taxarea ar fi una pe măsură pentru a dezavantaja total acel producător. Iar dacă tot avem deja anchete oficiale de stat care descoperă vulnerabilităţi implantate în macarale portuare chinezeşti, care să poată fi dezactivate de la distanţă şi să paralizeze logistica maritimă într-un moment dorit, poate nici aceste îngrijorări nu sunt lipsite de substrat? Şi apoi, domeniul eolian e unul în care Europa e cu adevărat puternică, având producători excepţionali de performanţi, precum Vestas, Siemens, GE Vernova, Nordex. Deci, s-ar putea să existe o dorinţă firească de a susţine propria industrie înainte ca ea să ajungă într-o situaţie critică.

Investigaţia asupra deciziei celor de la Luxcara de a achiziţiona turbine chinezeşti MySE va mai dura o perioadă, dar e cert că ea a aprins scântei puternice, care ar putea duce la decizii majore la nivel de politici de stat în Germania şi la nivel de Uniune Europeană.