Un Ferrari clasic tocmai a fost vândut pentru 17 milioane de dolari, amintind că maşinile atemporale nu se devalorizează niciodată

Acum câteva zile, la evenimentul Monterey Car Week din California a avut loc şi o licitaţie de maşini clasice, pe lângă prezentarea unor maşini noi exclusiviste, precum Lamborghini Temrario sau Rimac Nevera R. La acea licitaţie o maşină s-a făcut remarcată în mod special. E vorba de un Ferrari 250 GT SWB California Spider by Scaglietti, care a atras atât de mult atenţia pasionaţilor şi colecţionarilor, încât a fost vândut pentru suma exorbitantă de 17 milioane de dolari.

Nu e un record absolut din toată istoria licitaţiilor, ci mai degrabă un record al ultimei perioade, dar totodată această maşină, expusă alături de supercar-uri moderne cu propulsie plug-in hibridă sau chiar electrice, le-a amintit tuturor că maşinile atemporale nu se devalorizează niciodată. Şi e puţin probabil ca un Rimac Nevera de azi, sau un Lamborghini Temeratio cu motor V8 hibrid să fie licitate în anul 2084, adică tot peste vreo 65 de ani, cu o sumă de 17 milioane de dolari, adunând şi ajustările de inflaţie. Prin ce e atât de special acest Ferrari, deci?

Ei bine, ca la orice model clasic Ferrari, fiecare literă şi cifră din denumirea sa ne sugerează deja foarte multe date despre ea. Ferrari avea modelul 250 GT în ani 1950 şi reuşise să-l facă remarcat prin multiple succese de motorsport. Dar importatorul californian John von Neumann le-a propus celor de la Ferrari să creeze o maşină derivată din 250 GT, care ar avea filosofia bivalentă de curse şi drumuri publice, adică ar putea fi condusă intens pe un circuit, luptând la modul cel mai serios pentru victorii, apoi proprietarul ar putea ieşi cu ea de pe circuit, conducând-o pe drumurile publice spre casă.

În curând, a apărut şi modelul 250 California Spider, cu caroserie produsă de legendarul Sergio Scaglietti. Maşina a fost un succes uriaş, fiind produsă în doar 50 de exemplare limitate. Mai apoi, Ferrari s-a lăsa convins să creeze o versiuni şi mai mult perfecţionată şi aşa a apărut modelul despre care vorbim azi, Ferrari 250 GT SWB California Spider by Scaglietti, unde SWB înseamnă ampatament şi caroserie mai scurtă. Maşina avea şi ecartament mai lat, şi o versiune perfecţionată a motorului V12, ba chiar şi amortizoare ajustabile mecanic şi frâne cu discuri pe toate patru roţi.

Maşina şi-a câştigat imediat reputaţia drept una din cele mai performante şi plăcute de condus din toată lumea. Era o bijuterie mecanică ce trezea admiraţia tuturor şi prin formele sale armonioase, dar cine avea privilegiul să o conducă, cunoştea ce înseamnă geniul ingineresc adevărat. Maşina asta i-a cucerit pe toţi cumpărătorii faimoşi posibile de la Riviera franceză până la Holywood, printre cumpărătorii iniţiali numărându-se Alain Delon, Brigitte Bardot, James Coburn, Peter Helm, Johnny Hallyday şi Nicholas Reynolds, dar şi alţii. În total, însă, producţia a fost limitată la doar 56 de exemplare, într-o perioadă în care Ferrari îşi construia maşinile manual în fabrica sa din Italia.

Deci, maşina despre care vorbim azi şi care şi-a adjudecat suma imensă licitată pe ea e una specială prin simplul fapt că e una din cele doar 56 produse vreodată. Însă ea mai are ceva care o face şi mai specială de atât. E şasiul cu numărul 1795, iar conform registrelor Ferrari, asta înseamnă că e primul exemplar construit din noua serie 250 GT SWB California Spider! E şi exemplarul care a fost expus de Ferrari la salonul auto de la Geneva în anul 1960, atunci când acest model era prezentat publicului.

Foto: Standul Ferrari de la salonul auto de la Geneva din 1960

Apoi, după Geneva, Ferrari i-a schimbat tapiţeria interiorului şi i-a livrat-o primului proprietar, John Gordon Bennett — un pilot de curse de origine britanică, ce trăia în Geneva, Elveţia, la acea vreme. Deja în 1963 maşina trecuse Atlanticul şi şi-a petrecut următorii ani de viaţă în mâinile unor alţi proprietari faimoşi din SUA. În 2008 maşina a fost vândută proprietarului actual şi a fost văzută ulterior la mai multe evenimente din Europa.

Iar de curând, ea a fost adusă a Monterey pentru a fi vândută în statul, numele căruia îi poartă în însăşi denumirea sa. Cifra de 250 din denumirea sa indică cilindreea unui singur cilindru, iar întrucât sub capotă e motorul Colombo cu arhitectură V12, rezultă o cilindree totală de 3,0 litri.

Chiar dacă motorul avea doar două valve per cilindru, Enzo Ferrari şi inginerii său au ştiut să extragă puterea maximă din el, astfel încât, dacă prima versiune LWB avea 240 CP, atunci această versiune SWB are tocmai 280 CP scoşi din cei 3,0 litri, graţie construcţiei cu 12 cilindri, care permitea turaţii mari, cu curse scurte a cilindrilor şi mase inerte mici. Enzo era convins că un motor performant adevărat poate fi doar V12, chiar şi cu doar 250 cm cubi per cilindru, dar pistoanele şi bielele mici erau exact cele care îl făceau capabil de minuni. E o reţetă care s-a pierdut în timp deja, or, nimeni nu mai produce azi motoare V12 de 3,0 litri.

Tocmai de asta, acest Ferrari a rămas atemporal în istorie şi poate fascina în condus şi azi. Iar o maşină bine întreţinută va ave şi azi cam aceeaşi 280 CP originali şi aceeaşi senzaţie în condus. Şi nu există baterii care să degradeze în timp, să altereze performanţa motorului sau autonomia. E o bijuterie mecanică, ce nu-şi pierde din valoare, pentru că şi mecanica sa rămâne aceeaşi în timp.

A fost vândută cu 17,055 milioane de dolari acum. Şi ea a venit cu o carte roşie de la Ferrari Classiche, ceea ce înseamnă că i-a fost confirmată istoria completă şi transparent chiar de către uzină, iar maşina are motorul, cutia şi caroseria originală cu care a ieşit din fabrică acum 64 de ani. Iar asta îi garantează maşinii şi faptul că ea nu-şi va pierde din valoare nici de acum încolo.

Şi e oarecum un paradox, că acei care cumpără azi un supercar hibrid de 150-200 mii euro, vor ajunge cu el valorând nici jumătate în 10 ani. Iar cel care a plătit azi 17,055 milioane de dolari va ajunge peste 10 ani să-l vândă cu minim 25, şi toată satisfacţia exploatării şi deţinerii unei asemenea maşini timp de un deceniu se va lăsa la final şi un profit frumos, care va mai îmbogăţi un proprietar şi aşa avut.