În vremurile când sistemele turbo nu fuseseră într-atât de răspândite precum astăzi, cel care crea un propulsor imens cu mai mulţi cilindri se putea considera rege. După crearea primului propulsor V12 de 5.0 litri M70 pentru BMW 750iL E32 în 1987, bavarezii au început lucrul asupra unui proiect ultra-secret care nu trebuia să vadă lumina zilei ci doar să atingă culmile absolutiste de dragul ingineriei.

Proiectul numit „Secret Seven” a fost creat în taină şi viza crearea şi instalarea unui propulsor V16 în nava amiral bavareză! Da, aţi citit bine - 16 cilindri! La realizarea acestui proiect unic au participat trei ingineri de vază al producătorului bavarez din perioada anilor ’70 - ’90 ai secolului trecut - Karl Heinz Lange care se ocupa de trenul de rulare al tuturor modelelor BMW,

Adolf Fischer care conducea toate proiectele secrete fiind şi creatorul propulsorului V12 M70 şi Hanns-Peter Weisbarth – părintele proiectelor E31 şi E32.

Ideea proiectului i-a venit lui Karl Heinz Lange, care în iulie 1987 i-a ordonat lui Fisher să dezvolte un propulsor V16 pe baza unităţii V12. Fischer a fost într-atât de entuziasmat încât propulsorul a fost finisat în doar 6 luni de zile spre sfârşitul lui 1987.

Propulsorul în sine reprezenta un
V12 cărui i-au fost „lipite” 4 cilindri adiţionale. Blocul motor a fost creat din aluminiu, precum şi chiulasa cu două supape per cilindru, aceasta primind şi un sistem de admisie cu un aspect apropiat de cel de producţie decât de un prototip experimental. Propulsorul V16 avea un volum de 6.7 litri (6,651 cm. cubi), un raport de compresie de 8.8:1 şi două unităţi de control
Bosch DME 3.3 separate pentru
fiecare din cei 8 cilindri.

Pe 24 decembrie 1987 propulsorul V16 a fost instalat pe standul dinamometric pentru verificarea performanţelor. Testele au continuat şi în lunile ianuarie-februarie 1988, iar într-un final propulsorul V16 a indicat 408 CP la 5,200 rpm şi 637 Nm la 3.900 rpm sau

cu 108 CP şi 187 Nm mai mult faţă de propulsorul V12! Cifre foarte mari pe acele timpuri şi tehnologii cu care nu se putea lăuda concurenţa care nici măcar nu oferea un propulsor V12 pe maşinile sale de producţie…

Pentru a continua testele propulsorului V16 acesta trebuia instalat într-o maşină. Inginerii au întâmpinat dificultăţi atunci când au încercat instalarea lui sub capota lui BMW 750iL E32. Era sigur că maşina trebuia modificată, mai cu seamă

sistemul de răcire care nu a mai avut spaţiu suficient sub capotă şi a migrat… în portbagaj! Era doar un prototip, astfel inginerii nu s-au gândit

prea mult şi au aplicat experienţa preluată din competiţiile sportive unde un asemenea sistem de răcire era instalat pe BMW 3.0 CSL - câştigător în campionatul american IMSA.

Astfel, în locul unui radiator în portbagaj s-au adăpostit două radiatoare mai mici aprovizionate cu aer de două

prize de aer masive în formă de urechi caraghioase instalate pe aripile spate. Aerul trebuia evacuat din portbagaj, astfel a apărut o plasă metalică între blocurile optice spate, cele din urmă fiind micşorate în dimensiuni şi lipsite de luminile de marşarier.

Plăcuţa de înmatriculare a migrat de pe capacul portbagajului pe bara de protecţie spate modificată. Realizarea ar putea părea grosolană, dar acesta este un prototip, iar aspectul nu a fost pus pe prim plan, mai ales că de realizarea proiectului se ocupau

inginerii şi nu designerii.
Deşi BMW 750iL era cuplat la o cutie automată în 4 trepte ZF, prototipul cu propulsor V16 poreclit „Goldfish” (peşteşorul de aur) datorită vopselei sale aurii întunecate, a primit o transmisie manuală cu 6 trepte de la

BMW Seria 8 E31 aflată la acel moment în stagiu de elaborare. Şi cât de rapid este acest „767iL”? Prima sută de kilometri era trecută în aproximativ 6 secunde, iar viteza maximă trecea peste cifra de 280 km/h. Impresionante rezultate pe acele timpuri!

Consumul acestei „Super Seria 7” care s-a primit masivă şi grea (dor propulsorul cântărea 310 kg), era de 14.7 l/100 km la viteza de 120 km/h şi 24.5 l/100 km atunci când se circula cu peste 200 km/h.

„Goldfish” a rămas doar un prototip într-un singur exemplar, doar un experiment care a demonstrat

posibilităţile inginerilor la acel moment, fiind şi până acum în posesia BMW

păstrat departe de ochii publicului larg.

Valeriu Bahnaru