Două cele mai mari fabrici de extragere directă a CO2 din atmosferă au fost aprobate în SUA, iar cifrele planificate sunt promiţătoare

Adeseori vorbim despre necesitatea de a limita emisiile noi de CO2, din motive cât se poate de evidente, iar pe lângă asta mai vorbim în ultimul timp şi de combustibil sintetici, precum benzina sau gazul natural, creaţi din CO2-ul extras din atmosferă, pentru ca la arderea lor ulterioară să se emită acelaşi CO2 extras mai devreme, fără a adăuga nimic în plus. Dar pe lângă asta, există şi tehnologii de extragere directă a CO2-ului din atmosferă, pentru a repara din efectele emisiilor uriaşe ale deceniilor de până acum. O asemenea fabrică de extracţie directă a CO2 din atmosferă a început a fi construită în vara anului trecut în Islanda, prin conceptul inginerilor din Elveţia. Iar acum, Departamentul de Energie din SUA a aprobat 1,2 miliarde de finanţare pentru construcţia a două asemenea fabrici, la scară mult mai mare, într-una din ele participând aceiaşi ingineri din Elveţia.

Ce înseamnă conceptul de extragere directă a CO2-ului din atmosferă şi cum funcţionează acesta? Ei bine, aerul atmosferic normal e captat iniţial prin ventilatoare mari, fiind direcţionat în interiorul fabricii, unde acesta trece prin câteva procese chimice cu scopul final al separării CO2-ului din acel aer. În ambele cazuri se folosesc sorbenţi, dar aceştia pot fi lichizi sau solizi. În cazul unui sorbent lichid, CO2-ul interacţionează cu acel lichid, fiind absorbit, iar ulterior oxigenul pur poate fi eliberat înapoi în aer, prin acţiune termică, rămânând cabonul. În al doilea caz, sorbentul poate fi solid, iar CO2 e absorbit la suprafaţa sa exterioară, după care oxigenul poate fi eliberat în mod similar. În acest două metode mai variază temperaturile la fiecare etapă de reacţie, dar ambele au ca scop obţinerea la final a carbonului pietrificat în urma reacţiei cu acel sorbent şi extragerii CO2-lui din atmosferă. Practic, în mod ideal, din atmosferă se extrage CO2, carbonul se reţine în formă pietrificată, iar oxigenul pur revine înapoi în atmosferă. În mod mai puţin ideal, din atmosferă se extrage acelaşi CO2, dar oxigenul nu mai e separat şi CO2-ul solidificat e stocat sub pământ, atât atomii de carbon, cât şi cei de hidrogen.

Foto: Aşa arată CO2-ul extras şi pietrificat în urma reacţiei cu bazalt

Tot acest lanţ de reacţii e energofag, deci e nevoie de multă energie pentru a asigura funcţionarea ventilatoarelor şi compresoarelor, dar şi a temperaturilor de reacţii. Dacă se foloseşte doar energie regenerabilă pentru acest proces, atunci avem o extracţie de CO2 din atmosferă fără a elibera alt CO2 prin arderea unor combustibili fosili pentru acest proces. Iar acel carbon solid de la final, ce aminteşte de un cărbune mai palid, va fi îngropat la mare adâncime în pământ, pentru a rămânea stocat acolo, pur şi simplu, la fel cum a stat stocat în pământ şi cărbunele sau petrolul.

Foto: Conceptul inginerilor elveţieni presupune că energia pentru întregul proces va fi livrată de o centrală geotermală

Când vorbeam anul trecut despre fabrica din Islanda, creată cu ajutorul inginerilor elveţieni din la Climeworks, anunţam că ea va fi capabilă să extragă din atmosferă doar 36.000 tone de CO2, ceea ce o făcea cea mai mare din lume la acel moment al aprobării sale (apropo, ea e în construcţie încă). Dar 36.000 tone de CO2 captat din atmosferă anual e extrem de puţin la scară globală, fiind echivalentul emisiilor a doar 7.200 maşini cu motoare cu combustie.

Foto: Procesul de construcţie al fabricii din Islanda

În lume mai sunt circa 18 asemenea fabrici funcţionale, aprobate sau în proces de construcţie, dar toate sunt de scară mică, mai mult pentru a testa tehnologia şi a-i demonstra viabilitatea. Acum, însă, prin aprobarea celor două fabrici mari din SUA, tehnologia de captare directă a CO2-ului din atmosferă are parte de un nou capitol major, or, cele două fabrici vor capta anual fiecare câte 1.000.000 de tone CO2, una folosind sorbenţi lichizi şi solizi, iar alta doar solizi.

Foto: Aşa arată unităţile de captare a aerului pentru separarea CO2-ului din atmosferă

Una din fabrici va fi construită de 1PointFive şi va fi localizată în Texas. A fost aprobată pentru ea şi o suprafaţă de aproape 43.000 hectare, pentru fabrică şi pentru stocarea subterană a carbonului sub formă de formaţiuni saline. Depozitele subterane prevăzute pentru stocare şi concepute acum prevăd o capacitate de a stoca 3 miliarde de tone de CO2 retras din atmosferă. În descrierea viitoarei fabrici nu se menţionează despre eliberarea înapoi a CO2-ului în atmosferă, ci doar despre stocarea CO2 sub formă de formaţiuni saline, ceea ce ar însemna şi o extragere parţială a oxigenului din atmosferă, nu doar a carbonului, făcută probabil pentru reducere de costuri, dată fiind şi apariţia sării în ecuaţie.

Fabrica celor de la 1PointFive îşi va putea creşte ulterior capacitatea până la 30 milioane de tone de CO2 extrase anual din atmosferă. Iar cifra de 30 milioane e deja mult mai semnificativă la nivel global, deşi tot e departe de o rezolvare completă e problemei.

Cea de-a doua fabrică va fi situată în Lousianna şi va fi operată de compania Battelle, iar elveţienii de la Climeworks vin cu conceptul lor, folosind şi utilaje Heirloom. Şi aici se va recurge la stocare de CO2 pietrificat în pământ, cu o capacitate similară de 1 milion de tone de CO2 anual la început. Cei de la Climeworks spun că la noua fabrică vor munci 2.300 oameni, în principal dintre cei care au lucrat anterior în industriile de combustibili fosili sau minerit şi au rămas fără muncă.

Foto: În imagine e conceptul fabricii Climate Works, dar la scara mai mică a Islandei

Cele două fabrici mari, cu capacitate echivalentă la început, vor fi cele mai mari din lume, după cum spuneam, şi vor extrage din atmosferă 2 milioane de tone de CO2 anual. Pe lângă cele două, Departamentul de Energie a aprobat la pachet alte 20 de fabrici similare mai mici, iar elveţienii de la Climeworks spune că ei mai participă încă în 2 dintre ele, pe lângă cea din Louisiana.

Aşadar, toate împreună, cu cifrele de la lansare, dar şi cele de creştere ulterioară, vor avea deja un impact mai notabil, şi cu siguranţă va fi un capitol nou, pentru că până acum nu există o aplicare a acestei tehnologii la scară atât de mare. Există şi critici aduse acestei tehnologii, de la voci care spun că extragerea CO2 din atmosferă e prea scumpă şi energofagă, iar ulterior existenţa ei le va oferi o scuză companiilor petroliere de a continua să extragă petrolul din pământ, indicând că efectul e atenuat de această tehnologie. Şi trebuie să spunem că 1PointFive e deţinută de compania petrolieră Occidental Petroleum. De cealaltă parte, elveţienii de la Climeworks se prezintă ca un startup independent, care a acumulat anul trecut 600 milioane de franci în investiţii, cu misiunea de a scala tehnologia lor peste tot în lume pentru a aduce un beneficiu real planetei.