Deşi a dat preferinţă centralelor de baterii în ultimii ani, Australia anunţă o nouă hidrocentrală prin pompare pentru a stoca energia de la panourile fotovoltaice de pe acoperişuri

Australia e o ţară în care energia regenerabilă are unul din cele mai galopante ritmuri din lume, dar totodată ea e plină de contraste în modul în care aceasta se dezvoltă. Pe de o parte, în Australia a luat o amploare excepţională fenomenul panourilor fotovoltaice de pe acoperişuri, dar pe altă parte parcurile fotovoltaice mari sunt încă relativ puţine prin comparaţie. Datorită creşterilor enorme de energie solară şi eoliană, se ajunge adeseori la o producţie atât de mare a acestora, e nevoie de soluţii de stocare a energiei, iar Australia a devenit ţara cu cel mai intens ritm de construcţie a centralelor de baterii. Aceste centrale au devenit principala direcţie de construcţie a capacităţilor de stocare, deşi Australia ar avea şi condiţii pentru câteva hidrocentrale din pompare, iar asta se întâmplă din cauza proiectului hidrocentralei Snowy 2.0, care şi-a depăşit bugetul de 6 ori şi a suferit nenumărate amânări, făcându-i pe australieni reticenţi faţă de hidrocentrale. Totuşi, acum Australia anunţă o nouă hidrocentrală, care urmează a fi construită pe teritoriul unei foste mine de cărbune, la suprafaţă, în zona de spălare şi preparare a cărbunelui.

Foto: Locul amplasării noii hidrocentrale prin pompare din Australia

Anul trecut, Australia a inaugurat circa 2,5 GWh de capacităţi de stocare în centralele sale de baterii şi a contractat o cifră mai mult decât dublă pentru construcţii de noi centrale. Astfel, anul trecut a fost unul record pentru dezvoltarea centralelor de baterii, însă noua centrală va depăşi de câteva ori întreaga capacitate a centralelor de baterii construite în 2023.

Foto: Proiectul unei centrale de baterii de 2,4 GWh, aprobate în 2023 în Australia

Noua hidrocentrală prin pompare va fi construită de compania ZEN Energy, şi va costa 3 miliarde de dolari, în schimb va oferi o capacitate de stocare de 8 GWh şi va avea condiţii tehnice pentru a livra până la 1 GW putere în reţeaua statului Australia de Vest, unde e localizată. Deci, e un proiect mult mai mic decât Snowy 2.0, care va avea 2,2 GW putere şi o stocare de 350 GWh, dar Snowy 2.0 are şi un cost care a ajuns deja la circa 8,6 miliarde şi se aşteaptă o cifră finală de 12 miliarde. În fine, în cazul noii hidrocentrale e vorba de investiţii private, deci cei care investesc au calculat că-şi vor rambursa investiţia.

Noua hidrocentrală, numită Western Sydney Pumped Hydro, va funcţiona pe baza unui principiu relativ cunoscut şi simplu al hidrocentralelor prin pompare, având două lacuri de acumulare, situate la diferenţă de altitudine, conectate cu galerii între ele, care trec printr-o cameră a turbinelor, unde sunt amplasat turbine reversibile. Toată construcţia funcţionează ca o baterie gigantică — atunci când hidrocentrala preia surplusul de producţie din reţea, turbinele consumă electricitate pentru a pompa apa din lacul de jos în cel superior. Ulterior, când se doreşte „descărcarea” bateriei, apa e lăsată să curgă, ajutată de gravitaţie, punând în mişcare turbinele, care generează electricitate. Totuşi, în această ecuaţie de bază există şi ceva diferit la noua hidrocentrală.

Lacul Burragorang, deja existent, va servi drept lac inferior pentru noua hidrocentrală. În rol de lac superior va fi folosit un soi de rezervor construit la suprafaţa unei foste mine de cărbune din apropiere, în Nattai, aflat la 400 metri diferenţă de altitudine. Acel rezervor era folosit la spălarea şi prepararea cărbunelui extras înainte ca acesta să ajungă produs final şi să iasă din mină. Astfel, rezervorul propriu-zis este deja săpat, doar că va trebui eventual consolidat, curăţat de toate sedimentele de praf de cărbune, şi la el vor trebuie conectate galeriile subterane, care urmează a fi construite între cele două lacuri.

Acum, odată cu acceptarea proiectului, urmează să aibă loc proiectarea detaliată, iar lucrările de construcţie vor începe în 2027, pentru ca în 2031 noua hidrocentrală să fie deja complet operaţională.

Rolul principal al noii hidrocentrale va fi să absoarbă mai ales surplusul de electricitate produsă în miezul zilei de panourile fotovoltaice de pe acoperişuri, hidrocentrala cumpărând acea electricitate la preţ de piaţă la acele ore, preţ care e relativ mic. Ulterior, începând cu orele serii, când cererea e mare în sistem, la fel ca şi dimineaţa, hidrocentrala va genera electricitate şi o livra înapoi în reţea, vânzând-o din nou la preţul pieţei, care e mult mai mare în orele de vârf. La fel ca şi la o centrală pe baterii, investiţiile vor fi recuperate din aceste diferenţe de preţ dintre costul energiei de la amiază sau de noapte şi cele din orele de vârf.

O asemenea hidrocentrală are un randament de circa 79-80%, faţă de 90-92% la centralele de baterii, doar că ea poate stoca mult mai multă energie şi are o durată de viaţă de 70-80 ani şi mai mult, spre deosebire de bateriile care durează cel mult 12-16 ani, din tehnologia celor produse în prezent, timp în care acestea degradează şi pot stoca mai puţin, iar ulterior trebuie schimbate cu altele noi. Şi chiar dacă există o diferenţă de circa 10-13% de randament în defavoarea hidrocentralelor, scara mai mare şi durata de viaţă mai lungă va permite oricum rambursarea într-un timp relativ confortabil a investiţiilor de 3 miliarde în această construcţie.

Iar prosumatorii cu panouri fotovoltaice pe acoperiş vor putea să devină mai mult la număr, cu puteri mai mari per gospodărie, pentru că va exista o asemenea soluţie centralizată, creată special pentru ei, asigurând cerere la orele potrivite şi capacitate de stocare.