REPORTAJ SPECIAL: în inima uzinei Rolls-Royce

Mulţi dintre voi, care ne urmăresc de mai mult timp, ştiu că în această vară am avut o lungă călătorie spre Germania şi Marea Britanie, în cadrul căreia am mediatizat şi Festivalul Vitezei de la Goodwood. Dar vă spuneam şi atunci că avem şi multe alte puncte superbe în călătoria noastră, pentru reportaje absolut speciale. După câteva luni de discuţii şi coordonări cu înalţi oficiali ai celor de la Rolls-Royce, redacţia noastră a primit undă verde pentru o vizită extraordinară la uzina Rolls-Royce din Goodwood, Marea Britanie.

Şi iată-ne îndreptându-ne, într-o dimineaţă frumoasă de vară, cu cer însorit, spre uzina care construieşte simbolurile perfecţiunii lumii auto. Relieful britanic în apropiere de Goodwood e unul deosebit de frumos, cu peisaje vii şi o linie a ţărmului aflată la doar câţiva kilometri depărtare. Atunci când relieful părea că şi-a crescut la maxim gradul de saturaţie frumoasă a culorilor, vedem şi magicul indicator „Rolls-Royce Motor Cars”, cu o săgeată discretă.

Nici urmă de edificii pietroase, grele de numărul anilor pe care îi au în spate... Nici urmă de ţevi fumigene, transporturi industriale sau peisaje bacoviene.

Curtea uzinei Rolls-Royce seamănă mai degrabă cu cea a unui parc frumos şi relaxant. Un edificiu modern, cu maxim două nivele, e localizat în mijlocul acestui ţinut şi ne întrebăm dacă am ajuns cu adevărat la uzină, sau la vreo anexă care găzduieşte birourile oficialilor mărcii. Suntem însă întâmpinaţi la recepţia de la primul nivel şi ni se confirmă că anume asta e uzina Rolls-Royce. „S-ar putea să treceţi prin mai multe zone foarte sensibile la praf şi particule, de asta vă rugăm să îmbrăcaţi aceste halate”, ne spune amabila doamnă, iar în scurt timp vin şi oficialii Rolls-Royce, care ne întâmpină oficial şi ne invită la o primă discuţie înaintea explorării uzinei.

„Să ştiţi că aveţi un privilegiu foarte mare astăzi”, zic ei la scurt timp. „În acest an am mai primit o singură altă echipă direct pe linia de asamblare a uzinei – pe cei de la National Geographic şi Discovery Channel”. Waw, îmi spun eu atunci, nu în zadar am purtat atâtea luni discuţii cu ei... „Cititorii noştri vor avea parte de un material cu adevărat exclusiv, atunci”, zic eu, „şi nu pot să nu vă mulţumesc pentru privilegiul acordat”.

Lemnul, ca ingredient al interioarelor perfecte

Începem explorarea uzinei Rolls-Royce cu atelierul de prelucrare a lemnului şi pregătirii interioarelor. Habitaclul e într-atât de important într-un Rolls-Royce, încât niciun alt calificativ decât „perfect” nu se acceptă. De multe ori ni se spune că fiecare piesă a interioarelor Rolls-Royce este prelucrată manual, sculptată, gravată, placată... Dar atunci când ajungi în aceste ateliere vezi lucrurile cu o altă profunzime...

Chiar şi aici, în Mecca lucrului manual al lumii auto, tronează ingineria şi precizia germană. Deşi piesele sunt prelucrate manual, dimensiunile şi formele acestora sunt setate şi verificate computerizat, pentru a se asigura precizia perfectă finală la montarea în habitaclu. Oamenii de aici au pensule, hârtii abrazive, cuţitaşe de tâmplari, cu care şlefuiesc zeci de minute în şir lemnul, în mai multe episoade care însumează ore întregi de lucru. Iar pentru ca lemnul să aibă aspectul ăla lucios final dintr- un Rolls-Royce, el trebuie „copt” la propriu. După primele etape de şlefuire a componentelor de lemn, acesteau sunt învelite într-un material special de protecţie, după care sunt puse în nişte cuptoare imense. Pentru unele din componente aceste procedeu este repetat de câteva ori. Apoi piesele sunt inspectate cu minuţiozitate, sunt şlefuite din nou şi placate, apoi din nou lustruite. Printre instrumentele celor care fac perfecţionările finale se numără şi banalul fier de călcat! Cine ar fi bănuit că în uzina Rolls-Royce se poate găsi un fier de călcat?! Dar iată că acesta există aici şi cu ajutorul lui plăcile de lemn primesc colţuri teşite corect şi curat, fără reminescenţe lemnoase.

E şi mai interesantă prelucrarea plăcilor care au marcaje cu lemn încrustat. Iniţial, aceste plăci primesc incizii minuţioase, realizate manual, cu cuţitaşe tâmplăreşti. Aceste incizii „eliberează” într-un final spaţiul necesar pentru amplasarea lemnului de altă culoare. Spre exemplu lemnul de nuanţă bej deschis şi cel negru. Din aceste două nuanţe se formează componente mici, care sunt încleiate minuţios pe placa iniţială şi care formează o formă integră ce „umple” spaţiul tocmai eliberat. Astfel, în final lemnul are aceeaşi grosime totală peste tot, iar noile desene îi redau un aer şi mai sofisticat, obţinut în urma multelor ore de muncă manuală! Unele componente necesită zeci şi chiar sute de astfel de mici inserţii înlocuitoare! În imaginea de mai jos puteţi vedea un soi de soare la orizont, solicitat pentru prima dată de un client oriental, dar care s-a dovedit foarte popular în scurt timp şi a fost solicitat de tot mai mulţi clienţi. Chiar şi un model adus în acest an la Salonul Auto de la Frankfurt a avut un desen similar pe planşa de bord! Mai mult ca atât, unii clienţi mai pretenţioşi solicită gravarea unor logo-uri, citate, sau a propriului nume!

E cel puţin la fel de fascinant modul în care sunt prelucrate pieile pentru tapiţeriile Rolls-Royce. Marca britanică achiziţionează piei de bovină de la un singur furnizor european, cu care are stabilite relaţii de foarte mulţi ani şi care a învăţat să le asigure o calitate maximă a prelucrării lor iniţiale. Sunt preluate pieile bovinelor care sunt oricum destinate sacrificării la abator, deci uzina nu primeşte decât un produs firesc rezultat din acest procedeu. Atunci când pieile ajung în atelierul Rolls-Royce, acestea sunt inspectate cu minuziozitate, iar fiecare defect, cât de mic, este încercuit cu cretă contrastantă. Defectele pieilor sunt inevitabile, pentru că vin din natură, însă zonele cu defecte nu ajung niciodată pe o maşină. Fiecare piele este pliată pe o masă specială, iar un computer cu proiector laser identifică zonele marcate drept defecte, vede suprafaţă totală a pieii şi recomandă componentele de tapiţerie a interiorului care ar putea fi tăiate din acea bucată, pentru a utiliza cu maximă eficienţă întreaga suprafaţă calitativă de piele. Tăierile se realizează de asemenea cu ajutorul ghidajelor laser, astfel încât precizia să fie una absolută. Portierele, scaunele, planşele de bord – toate sunt tapiţate individual, apoi se îndreaptă, însoţite de foi cu marcaje care să le direcţioneze pe maşina corectă, către linia de asamblare.

Locul în care stresul e non-grata

După ce-am văzut cum se pregăteşte perfecţiunea interioarelor Rolls-Royce, ajungem şi în hala ernomă a liniei propriu-zise de asamblare. Dar trecem pe deasupra ei, pentru a ne duce într-un spaţiu izolat, acolo unde îşi începe viaţa un Rolls-Royce modern. Iar cât păşim pe podul deasupra liniei de asamblare, Jane, domna care ne ghidează în uzină, ne spune franc. „Ştiţi, mulţi dintre tradiţionaliştii puritani ai mărcii ironizează uneori

Rolls-Royce pentru apartenenţa sa la grupul BMW, acuzându-ne că nu mai suntem cu adevărat „britanici”. Dar uitaţi-vă aici, astăzi, la această uzină! Eu sunt englezoaică şi trebuie să recunosc cu sinceritate că fără ingineria şi organizarea germană toate astea nu ar fi fost posibile. Rolls-Royce ar fi fost astăzi doar o pagină frumoasă de istorie. Dar aşa Rolls-Royce e astăzi o pagină şi mai frumoasă din prezent!”.

Nu pot să nu fiu de acord cu această minunată doamnă, mai ales că doar câteva zile în urmă am vizitat unica fabrică „pur britanică” din Regat, a celor de la Morgan, şi mi-am pus mâinile în cap de ceea ce am descoperit acolo... Aici, domnilor, e un cu totul alt tablou, unul în care perfecţiunea se crează prin inteligenţă, eficienţă şi aspiraţie către perfecţiune.

Ajungem într-o hală slab iluminată, întenţionat. Una apropiată de unicul loc în care roboţii industriali îşi pun tentaculele pe un model Rolls-Royce. Aflăm un lucru curios: caroseriile tuturor modelelelor Rolls-Royce vin pe calea mării din Germania, de la uzina din Dindolfing, acolo unde BMW îşi asamblează modelele de top. Anume acolo caroseriile Rolls-Royce primesc forma iniţială, creată din metalul topit, apoi sudat şi vopsit cu primul strat de protecţie a acestuia. Ulterior, pornesc spre uzina din Goodwood, alături de motoarele ultra- rafinate care se vor regăsi sub capota modelelor Rolls-Royce. Caroseriile brute ajung aici, alături de această hală în care ne aflăm noi, sunt preluate de roboţii imenşi, după care trec prin procese de vopsite ionizată repetată, îmbinată cu şlefuiri repetate. Ştiţi cât timp îi ia unei caroserii Rolls- Royce să ajungă la culoarea finală? O săptămână! În acest timp caroseriile primesc mai multe episoade de vopsire şi ulterior placare, cu mai multe şlefuiri – toate pentru a crea o vopsea care nu doar că asigură un strat neclintit de protecţie pentru zeci de ani înainte, dar şi pentru a asigura aşa-numita „adâncime” legendară a culorii oricărui Rolls-Royce. O culoare nobilă, reflectată dintr-un strat cu adevărat gros şi bine prelucrat de vopsea, care dă un efect vizual cu totul special.

Abia după ce fiecare caroserie trece prin întreaga suită de etape de vopsire şi şlefuire şi este avizată de inspectori drept „perfectă”, ea poate părăsi această hală, întrând în hala principală de asamblare.

Iar aici linia de asamblare a modelelor Rolls-Royce are o formă de „T”. Una din laturi asamblează modelele Ghost, Ghost Extended Wheelbase şi, mai nou, Wraith, în timp ce cealaltă latură asamblează modelele familiei Phantom. La un anumit punct, cele două laturi se intersectează, şi merg pe o singură linie spre asamblarea finală.

Dar ambianţa de aici e una absolut sterilă. Nu găseşti nici cel mai mic praf sau gunoi pe jos, iar geamurile imense pe ambele zone laterale lasă lumina naturală să pătrundă aici. Jane a observat că analizez ambianţa şi a intervenit cu câteva completări care m-au fascinant: „Observaţi, desigur suprafeţele vitrate foarte mari. Puteţi privi şi plafonul şi observa acolo construcţii circulare, menite să lase lumina naturală să pătrundă şi să se răspândească difuz în hală. E un lucru la care noi ţinem foarte mult, pentru că lumina naturală asigură o ambianţă mai relaxantă şi mai puţin obositoare pentru angajaţi. Şi dacă priviţi de după geamurile laterale, observaţi ce piesaje frumoase au muncitorii uzinei în timp ce lucrează – teritorii înverzite, mici lacuri cu nuferi pe ei – toate pentru a ne asigura că ambianţa de lucru e una absolut lipsită de stres şi tensiune. Angajaţii Rolls-Royce trebuie să fie întotdeauna satisfăcuţi de ambianţă, liniştiţi, bine dispuşi”. Oh, doamne, abia acum sesizez sensul întregii arhitecturi şi într-adevăr zăresc de după geam lacuri mici, care abundă în nuferi nuanţaţi, într-un tablou aproape eminescian... „Angajaţii noştriau un program de lucru mai scurt decât e firesc pentru alte companii, şi o retribuţie salarială semnificativ mai mare, iar în pauza de prânz mănâncă gratis la un minunat restaurant de pe teritoriul uzinei, care s-a învrednicit şi de steaua Michelin! Deci, vă puteţi imagina cât de favorizaţi în condiţii sunt cei de aici şi cât de mult sunt motivaţi să-şi dea maxima dăruire în perfecţiunea maşinilor pe care le asamblează”... În timp ce o ascultam pe Jane, m-am şi imaginat pe mine în postura unui lucrător de aici, lipsit până la absolut de stres şi favorizat cu o viaţă atât de liniştită... Fericire curată, nu?... Apoi Jane îmi spune „deşi cea mai mare parte din muncitori sunt britanici, avem şi foarte mulţi oameni talentaţi veniţi din alte ţări. Uite, nu am verificat cu siguranţă, dar ştii, sunt şanse mari să avem şi cel puţin un lucrător din Moldova!...

Ajungem la startul liniei de producţie, acolo unde pornesc modelele Ghost şi Wraith. Caroseriile sunt montate pe un soi de troliuri speciale, care le poartă de la un post la celălalt. Jane îmi explică din nou: „Fiecare post are funcţie separată şi este calculat cu o rezervă de timp, la 60 de minute în total. La 60 de minute troliul înaintează spre următorul post, unde se întâmplă următoarea etapă”. Iar balcanicul de mine, dau aici o întrebare stupidă, motivată de faptul că munca e totuşi manuală: „Şi ce se întâmplă dacă, totuşi, unul din posturi nu reuşeşte să-şi termine treaba în 60 de minute – reţine toată linia de asamblare, deviază de la ea?”. Răspunsul a fost unul tipic ingineriei germane: „Nu se întâmplă. Pur şi simplu nu se întâmplă. Şi chiar dacă s-ar întâmpla, la fiecare patru posturi există un post de „amortizare” a timpilor şi dacă vreun exemplar mai necesită vreo mică lucrare, aceasta s-ar putea realiza la acel post.”

Unul din primele posturi de pe linia de asamblare execută o lucrare esenţială pentru o maşină modernă, mai ales dacă aceasta dispune de atât de multe funcţii precum un Rolls-Royce: instalarea cablajelor electrice. O geantă imensă cu cabluri ce însumează lungimi kilometrice, la propriu, vine predestinată unei anumite maşini. Apoi oamenii de aici fac ce ştiu mai bine, instalează toate cablajele în locul potrivit, pe întreaga lungime a caroseriei, spaţiului compartimentului motor, portbagaj, etc. Într-o oră maşina are deja toate cablurile fixate şi pregătite pentru următoarele componente.

Urmează aplicarea micilor detalii cromate, primelor căptuşeli de izolare a sunetului. În scurt timp vine instalarea primelor componente ale suspensiei şi direcţiei, dar şi planşa de bord. Într-o zonă alăturată motoarele, transmisiile şi arborele cardanic sunt pregătite într-o structură integră, pentru „mariajul” cu restul caroseriei, care urmează să aibă loc în curând.

După un „mariaj” de succes, maşinile încep a primi tot mai multe componente de interior, dar şi de exterior. La exterior vin blocurile optice şi barele de protecţie, iar la interior volanul, căptuşeala plafonului şi a zonei inferioare. Ceea ce vedeţi în imaginea alăturată e forma brută a celebrului „plafon stelar” Rolls-Royce, cu acele zeci de LED-uri care crează atmosfera unui cer nocturn înstelat. Uite-aşa arată cablajele din spatele efectelor frumoase!

Portierele vin şi ele în pereche alături de linia de asamblare, pregătite pentru montare. Dar nu înainte de a fi asamblate scaunele şi aproape toate componentele interiorului! Anume aici, în zona de asamblare a portierelor, cele două segmente ale liniei de asamblare se contopesc într-una, elementele ulterioare fiind montate pe aceeaşi linie pe toate modelele mărcii. Nu mai durează mult până maşinile îşi primesc şi roţile, şi ultimele elemente mici la interior şi exterior, apoi părăsesc pe propriile roţi linia de asamblare!

Dar nu pleacă prea departe, pentru că acestea sunt parcate într-o zonă de inspecţie mai dură decât orice examen, unde sunt controlate până în cel mai mic detaliu. Doar după ce un exemplar trece prin acest control rigid şi primeşte calificativul „perfect”, poate părăsi această zonă şi se poate îndrepta spre locul de aşteptare pentru livrare. Eventual, poate trece şi pe la cântar, dacă proprietarul comanditar al unui exemplar a solicitat livrarea cu avionul. Atunci acel exemplar trece o cântărire oficială şi primeşte şi greutatea totală proprie menţionată, pentru a putea fi acceptat spre transportare pe calea aerului.

Laboratorul perfecţiunii

Eh uite că ajungem şi la momentul în care părăsim linia de asamblare şi ne întreptăm spre o zonă de relaxare şi contemplare a celor văzute. Acum un an, când testam primul model Rolls-Royce din istoria redacţiei noastre, Ghost Extended Wheelbase, spuneam că m-am convins pe propria piele unde se ascunde superioritatea unui Rolls-Royce faţă de orice altă limuzină premium obişnuită – în eleganţă cu adevărat aristocratică, plină de esenţă, dar şi în senzaţii formidabile de călătorie la bord, materializate printr-un confort absolut şi o putere imensă, dar livrată galant, fără efort, într-o manieră aristocratică. Astăzi, în uzina Rolls-Royce, mă conving că preţul ăla enorm al unui exemplar nu e umflat artificial din dorinţa de a profita de clienţii cu potenţial financiar mare, dar poate prea creduli. Nu, în niciun caz. Oamenii de la

Rolls-Royce nu au creat o uzină, ci un adevărat laborator al perfecţiunii, în care creează şi produc la standarde de apogeu. Există respect pentru tradiţie, dar tradiţia e respectată prin inovaţie şi avans ingineresc. Există aristocraţie şi nobleţe, dar nu una putredă pe dinăutru, ci una inteligentă şi progresistă. Şi la fel cum un exemplar Rolls-Royce e un vis împlinit pentru proprietarul său şi recompensa lui pentru succes, uzina Rolls-Royce depăşeşte astăzi orice vis al creatorilor mărcii, de acum 100 de ani. Ăsta e astăzi laboratului absolut al perfecţiunii absolute în lumea auto!...

Nu pot să închei articolul ăsta decât într-un stil britanic BBC-ist... Sunt Ilie Toma, şi am onoarea să închei aici una din cele mai speciale relatări pentru publicul din Moldova, efectuată în una din cele mai exclusivite locaţii ale lumii!