Maşina italiană cu motor american, creată de un argentinian: un De Tomaso Longchamp impecabil, scos la vânzare în Germania

De Tomaso a fost una din cele mai înflăcărate companii italiene din lumea auto, cu o istorie în care a încercat de toate şi cu influenţe majore, dar despre care se ştie prea puţin în zilele noastre. Spre exemplu, puţini ştiu că De Tomaso a deţinut Maserati timp de 17 ani, sau producătorul de motociclete Moto Guzzi vreme de 27 de ani. Iar maşinile cu emblema De Tomaso s-au deosebit mult în funcţie de perioada în care au fost produse şi subsidiarele pe care le deţinea compania. Azi vorbim despre una din cele mai rare şi mai curioase dintre ele, numită Longchamp.

Marca De Tomaso poartă numele fondatorului său, Alejandro de Tomaso — un pilot de Formula 1, născut în Argentina. Acesta şi-a început cariera scurtă de pilot în 1957, în Italia, iar deja în 1958 decisese să fondeze propria companie auto, tot în Italia. În 1959 apărea şi compania care-i purta numele. Iar prima maşină compatibilă cu drumurile publice apărea în 1963, care folosea un motor Ford. În anii 60 au mai urmat câteva lansări, toate cu motoare Ford, dar la începutul anilor 70, De Tomaso îşi dorea deja să concureze cu mărcile premium, precum Mercedes şi Jaguar.

Aşa a apărut şi sedanul cu 4 uşi De Tomaso Deauville în 1971. Vânzările însă au fost slabe, marca italiană fiind respectată mai mult pentru coupe-uri şi supercar-uri, aşa că designerii au decis să creeze şi un model coupe derivat din Deaville, pe care l-au botezat Longchamp şi care e modelul despre care vorbim azi. Într-un final, acest coupe s-a dovedit a fi mai popular decât sedanul, or, maşina cu 4 uşi a fost vândută în 244 exemplare timp de 14 ani, în timp ce coupe-ul Longchamp, cu design foarte diferit, a fost produs 409 exemplare, timp de... 17 ani. Da, maşina asta a stat în producţie din 1972 până în 1989. Iar o maşină produsă în 409 exemplare în atâţia ani însemna că nu se produceau nici măcar 2 maşini pe lună!

E greu de crezut, deci, că un asemenea producător a cumpărat Maserati în 1973. Dar a făcut-o cu ajutorul statului italian , pentru a-l salva pe ultimul, apoi acest Longchamp a stat la baza a două modele Maserati — Kakyami şi Quattroporte din generaţia a 3-a. Deci, influenţa acestui Longchamp a fost mai mare decât s-ar putea crede.

Şi pentru că fusese creat înainte de achiziţia Maserati, motorul era tot unul de Ford. Era un V8 de 5,763 cm cubi, dar motoarele erau livrate întâi în Elveţia, unde erau ajustate şi uşor modificate, înainte de a fi instalate pe maşini. Motorul livra, astfel, 300 CP şi putea fi cuplat la o cutie manuală cu 5 trepte sau una automată cu 3 trepte. Spre deosebire de multe modele Ford, însă, De Tomaso avea suspensie independentă pe ambele punţi şi putea atinge 240 km/h în acei ani!

Ulterior, în 1980, a fost lansată şi versiunea Longchamp GTS, care avea mai mult modificări estetice, motorul rămânând identic. Exemplarul despre care vorbim noi azi e tocmai un asemenea GTS, dar aici e nevoie de o precizare. Maşina a fost fabricată în 1979, însă a revenit ulterior la fabrică pentru a fi convertită în GTS, pe atunci DeTomaso practicând asemenea modificări. Şi cum era vorba doar de jante, inserţii pe aripi şi alte câteva detalii mici, n-a fost prea complicat să se facă acea convertire. Mai mult ca atât, însăşi Alejandro De Tomaso şi-a lăsat semnătura pe tetierele scaunelor acestui exemplar pe atunci.

Maşina i-a aparţinut unui proprietar din Germania din 1979 până în 2010, apoi a fost cumpărată de un colecţionar din Belgia, care o deţine până în prezent. Anume acesta a încredinţat acum maşina pentru vânzare unei companii din Germania. Iar preţul cerut pe o asemenea raritate e pe măsură, fiind de 87,900 euro. Dar e una din doar 409 maşini produse şi doar vreo 50 GTS-uri din câte se ştie că au existat.

Şi e într-o condiţie impecabilă, venind direct din garajul acelui colecţionar din Belgia, deci e unul printre cele mai fascinante exemplare De Tomaso Longchamp din câte se pot găsi azi.