Acesta e un Porsche 959 S, care a trebuit reparat şi restaurat din cauză că a parcurs prea puţini kilometri

Mulţi dintre noi suntem fascinaţi atunci când descoperim o maşină păstrată ca prin minune cu puţini kilometri la bord, stând mai mult parcată decât scoasă în mişcare şi devenind un soi de capsulă a timpului. Dar adevărul e că uneori, staţionarea maşinii poate provoca deteriorarea stării ei mai mult decât dacă ar fi scoasă din când în când. Acest Porsche 959 S, despre care vorbim azi, a trecut prin exact asemenea istorie, adunând pe bord doar 4 mii de km din vreme de 30 de ani, şi tocmai staţionarea i-a şi deteriorat starea.

Maşina este acum după o proaspătă restaurare de către însăşi fabrica Porsche, iar concluziile despre cauzele defectării ei sunt făcute de Uwe Makrutzki, şeful departamentului de restaurări de uzină a celor de la Porsche, deci omul cel mai avizat să ofere un diagnostic şi să readucă la condiţia necesară un Porsche împreună cu echipa sa.

Aşa cum am menţionat, vorbim despre un Porsche 959 S, ceea ce înseamnă versiunea cu un plus de performanţă a fascinantului model 959. Modelul ăsta a fost în istoria Porsche un predecesor moral al lui Carrera GT şi a lui 918 de astăzi — deci modelul de performanţă supremă, dusă la un absolut unde nu mai contau nici banii pentru dezvoltare, nici costul de fabricare. În 1986, când a fost lansată, maşina asta putea atinge 315 km/h şi a fost la acea vreme cel mai rapid model de serie din lume! Mai mult ca atât, în timpul producţiei sale, acest model era considerată drept sportiva cu cea mai complexă tehnologie din tot ce exista atunci.

Acest Porsche a fost şi primul care a adoptat un sistem de tracţiune integrală, chiar dacă era o maşină de performanţă supremă. Să concepi un sistem 4x4 pentru o maşină ce poate atinge peste 300 km/h era de ordinul fantasticului pe atunci. Iar motorul era unul boxer, cu 6 cilindri, cu două turbosuflante. Însăşi motorul rămăsese răcit cu aer, dar chiulasa avea un circuit de răcire cu lichid, fapt care adăuga şi mai multă complexitate. Motorul avea injecţie Bosch, dispunea de 4 valve per cilindru, iar turbinele erau secvenţiale, incluzându-se la diferite turaţii. În rezultat, propulsorul super complex scotea 450 CP.

Motorul era amplasat în spate şi era cuplat la o cutie manuală, cu 5 trepte normale şi încă o treată adiţională de offroad. Parcă nu te-ai fi gândit la ideea de a te aventura cu un sportcar în offroad, însă maşina asta a ajuns a fi folosită inclusiv şi la Dakar, într-o ipostază de motorsport, devenind şi acolo o legendă.

În fine, versiunea S, despre care vorbim azi era şi mai puternică de atât. Avea acelaşi motor, însă turbinele erau mai mari, oferindu-i o putere de 515 CP. Iar asta o făcea capabilă de 339 km/h! Versiunea S a apărut un pic mai târziu şi a fost şi mai rară decât cea normală. În total, au fost fabricate doar 292 de exemplare 959 de serie, dintre care doar 29 erau în versiune 959 S!

Aşadar, e clar de ce proprietarul iniţial al acestui exemplar a vrut să conserve maşina, ştiind sigur că ea va creşte în valoare. Către anul 2017, la 31 de ani de la fabricare, maşina avea doar 4.183 km pe bord. Abia cât să fi trecut rodajul. Însă rodajul nu se face staţionând, iar maşina stătuse ani la rând aproape nemişcată, cu porniri scurte şi rare. Ingineria atât de complexă, fără a fi pusă la treabă, a degradat rapid, iar motorul dădea semne de probleme mari. Speriat de perspectiva unor reparaţii de sute de mii de euro, proprietarul a scos-o la vânzare şi a cumpărat-o fostul pilot de Formula 1, Nick Heidfeld. Acesta a şi fost cel care a adus-o la Porsche, pentru o diagnosticare şi reparare completă.

Verdictul a fost clar — toate măruntaiele motorului au avut de suferit din cauza degradării uleiului în interior, a uscării garniturilor, a pornirilor scurte la rece care nu permiteau motorului să atingă temperatura necesară şi să-şi poată drena sistemele sale inginereşti. În rezultat, s-au format depuneri interioare, au existat urme de ulei rece ars în aceste cicluri scurte. Motorul mai pornea, dar funcţionarea lui în asemenea mod ar fi însemnat semnarea unei sentinţe pentru el. Aşa că cei de la Porsche i-au recomandat proprietarului o restaurare completă a ingineriei.

Fostul pilot a acceptat şi au urmat aproape 4 ani de lucrări la maşina sa, cu toate componentele inginereşti dezasamblate, readuse la condiţia iniţială de fabrică şi asamblate înapoi. Valvele, de exemplu, sunt acoperite cu un material special ce conţine şi sodiu, iar un motor pornit rece şi oprit rece frecvent favorizează acumulări de reziduuri pe ele. Acum totul a fost readus la condiţia iniţială de uzină, de nou, iar atunci când inginerul şef i-a înmânat maşina înapoi proprietarului, i-a dat şi o recomandare strictă de exploatare şi păstrare a maşinii.

Aceasta spune că maşina trebuie pornită cel puţin o dată în lună şi nu doar pornită, ci şi condusă, pentru cel puţin 100 km. Pot fi şi două ieşiri pe lună, care să totalizeze 100 km, dar, acea cifră de 100 km parcurşi în regimuri variabile de viaţă reală, inclusiv traseu sau eventual circuit, îi permite motorului să-şi atingă turaţiile necesare, să atingă temperaturile corecte, să-şi exercite combustia corect şi să-şi ţină toate componentele cheie lubrifiate şi funcţionale. Iar o asemenea maşină, chiar dacă va aduna minim 1.200 km pe an, va ajunge într-o stare mecanică mult mai bună în timp decât una care stă parcată în garaj şi doar e pornită la ralanti, stând nemişcată, garantează inginerul Porsche, Makrutzki. Pentru ca o maşină să rămână maşină, şi nu piesă de muzeu, ea are nevoie de o minimă mişcare periodică, zice acesta. Iar o asemenea maşină sport cu inginerie complexă, are nevoie şi de mişcare în regim de sport.