Istoria curioasă a primului avion supersonic suedez Saab, lansat acum 70 de ani

Majoritatea pasionaţilor auto ştiu că, pe lângă maşinile superbe pe care lea produs, Saab şi-a început istoria ca producător de avioane şi abia mai târziu a produs maşinile pe care le ştim cu toţii. Şi, de fapt, Saab nu a încetat să producă niciodată avioane în istoria sa, ba mai mult ca atât, le produce până în prezent, cu o focusare completă spre cele militare. Modelul Gripen din Seria E e vârful actual, dar puţini dintre noi ştiu că, de fapt, Saab a fost şi unul din primii producători din lume care a produs un avion supersonic. Acum 70 de ani, Saab producea deja modelul Saab 32 Lansen, care are o istorie curioasă în spate.

La fel ca şi programele rachetelor spaţiale, tehnologia primară a motoarelor cu reacţiei ce ar fi permis zboruri teoretice supersonice veneau din Germania de la sfârşitului celui de-al doilea război mondial. Mai mulţi oameni de ştiinţă implicaţi în acele programe au fost relocaţi în ţările care au apucat să-i preia sau au fugit, unii din ei. SUA a beneficiat de cele mai importante tehnologii şi şi-a dezvoltat ulterior şi întregul program spaţial pe baza acestora. URSS a capturat în Germania prototipul nefuncţional al avionului supersonic DFS 346, pe care l-a definitivat şi a construit câteva exemplare de studiu în anii de după război până spre anul 1951. Ulterior, toate aceste cunoştinţe acumulate s-au materializat în lansarea avionului supersonic MiG-19 în 1953.

Dar primul avion supersonic a fost Bell XS-1, construit în SUA în 1947. A fost un model de serie mică şi limitată, doar 7 fiind construite înainte de desăvârşirea tehnologiei pentru modele produse în serie mai mare. Pe acest fundal, aflăm că suedezii de la Saab au început încă în 1946 studierea unei posibile tehnologii pentru un viitor avion supersonic. Nici suedezii, însă, n-au pornit de la zero, ci au găsit mai multe schiţe inginereşti în Elveţia, care proveneau de la câţiva ingineri germani de la Messerschmitts din timpul războiului, care fugiseră în Elveţia. Pe unul din inginerii germani, Hermann Behrbohm, Saab a reuşit să-l ademenească în echipa sa din Suedia, iniţial la dezvoltarea lui Saab 29 Tunnan, iar apoi şi la proiectul supersonic. Astfel, în 1948 Saab a primit şi solicitarea oficială de la guvernul suedez pentru a începe dezvoltarea unui avion supersonic militar.

Foto: Schiţa lui Saab 32 Lansen

Cerinţele faţă de acest avion, emise de guvern, erau curioase: acesta trebuia să poată ajunge din centrul ţării oriunde la coasta de 2.000 km a Suediei timp de maxim o oră, fiind gata de luptă. Trebuia să poată decola şi lupta în orice condiţii meteo. Asta a făcut ca avionul să fie dezvoltat cu o grijă specială al aerodinamică şi să fie prevăzut din start cu mai multe sisteme electronice decât alte modele supersonice din acea perioadă, inclusiv cu un radar de recunoaştere încorporat.

Foto: Carlinga primei versiuni de Saab 32 Lansen, 1952

Designul avionului a fost ales în favoarea unuia cu un singur motor, dar fuzelajul a avut curburile calculate prin formule matematice cu computere analoage de atunci, fiind una din primele aplicări ale tehnologiei computerizate. Aceeaşi tehnologie a calculat şi unde anume trebuie să fie plasate punctele de fixare a elementelor de fuzelaj. Un sistem hidraulic puternic controla eleroanele şi flapsurile cu o viteză mare, fapt care a permis o manevrare superioară în aer.

Iniţial, avionul supersonica Saab 32 Lansen trebuia să fie echipaj cu motorul suedez Stal Dovern, aflat în dezvoltare. Dar cei de la Stal au tot întârziat dezvoltarea lui, aşa că suedezii au decis să recurgă la licenţierea unui motor cu reacţie Rolls-Royce, pe care l-au produs în Suedia cu denumirea Svenska Flygmoror RM5 turbojet.

Primul zbor al avionului supersonic Saab 32 Lansen a avut loc la 3 noiembrie 1952, pilotat de Bengt Olow, anul 1952 fiind considerat şi anul debutului său public. Zborul în care Saab 32 Lansen a depăşit bariera sunetului, însă, a avut loc în 1953 şi aici a început oficial şi producţia modelului, primele exemplare fiind livrate în 1955. Dar se poate spune că, debutând în 1952, Saab 32 Lansen a fost unul din primele avioane supersonice proiectat pentru producţia de serie mare, chiar înainte MiG-urilor sovietice.

Avionul supersonic Saab, prevăzut cu o cabină cu doi piloţi, a avut 3 versiuni principale de-a lungul carierei sale — A 32A, apoi şi J 32B, care primise un motor mai puternic şi un radar ce putea identifica avioanele inamice în întuneric, iar versiunea S 32C era una de recunoaştere, echipată cu camere şi un radar specializat în detectarea navelor. La sfârşitul carierei, câteva avioane au fost echipate şi cu tehnologie de bruiaj electronic.

Motorul iniţial avea o forţă de propulsie de 34 kN, sau 46 kN cu postcombustie, iar cel ulterior — 47,8 kN sau 63,7 kN cu postcombustie. Avionul avea 14,94 metri lungime şi cântărea între 7,4 şi 8,0 tone la gol, în funcţie de versiune, cu o masă de decolare de circa 12,5-13,6 tone, în funcţie de versiune.

În total, 455 de avioane Saab 32 Lansen au fost produse în toată istoria de 20 de ani de producţie a acestuia, toate fiind livrate noi forţelor aeriene ale Suediei, care aveau baze aeriene răspândite în întreaga ţară, pentru a se proteja de singurul potenţial risc de securitate — URSS.

După destrămarea URSS, s-a considerat că pericolul a dispărut şi forţele aeriene suedeze au fost neglijate, spre deosebire de Finlanda, care nu s-a relaxat niciodată, aşa că numărul avioanelor din armata suedeză a scăzut simţitor.

Acum, însă, noi comenzi de avioane moderne sunt plasate pentru cei de la Saab şi aceştia vor livra din nou forţelor aeriene avioane supersonice moderne de luptă.