Istoria neştiută a lui Karosa SD 11, autobuzul cehoslovac de cândva, creat pentru a fi contrapus lui Ikarus

Cehoslovacia a avut cândva o industrie auto excepţional de puternică, atât în producţia de automobile, cât şi în cea de camioane, tramvaie, troleibuze şi autobuze. Totuşi, a existat o perioadă când cehoslovacii păreau că sunt depăşiţi de unguri la autobuze, odată ce Ikarus părea să eclipseze orice alt autobuz produs în ţările din jur. Însă asta i-a făcut pe cei din Cehoslovacia să creeze un autobuz care trebuia să fie mai bun decât Ikarus şi să-l detroneze pe acesta: Karosa SD 11. E un autobuz care nu şi-a câştigat faima dorită şi n-a reuşit să învingă în lupta cu Ikarus, motiv din care a rămas aproape neştiut în istorie în afara Cehiei şi Slovaciei de azi şi cu mici excepţii în ţările din jur. Dar asta ne intrigă şi mai mult să aruncăm o privire spre autobuzul cehoslovac, care a fost creat pentru a fi contrapus lui Ikarus şi pentru a fi mai bun şi mai puternic decât acesta!

Ungurii lansaseră Ikarus 55 în anul 1954 şi au fascinat lumea, strângând admiraţie, lauri şi premii pe la expoziţii de specialitate din Geneva şi Paris.

Foto: Ikarus 55

Cehoslovacii nu avea un autobuz pe măsură, extraurban şi confortabil, dar aveau aproape definitivat modelul urban Skoda 706 RTO, pe care l-au lansat în 1956 şi pe care l-au conceput în maniera veche, de autobuz pus pe şasiu de camion, fără prea mari modificări. Cei de la Liaz fabricau şasiul, iar Karosa fabrica restul componentelor esenţiale.

Foto: Autobuzul Skoda 706 RTO

Iar când în Germania de Est şi-n alte ţări din jur au început să apară şi exemplare ale versiunii urbane de Ikarus 55, numită Ikarus 66, pe fundalul lor Skoda 706 RTO arăta învechită moral. Nici măcar şoferii cehoslovaci nu au amintiri foarte bune despre exploatarea acelui autobuz. Devenise clar că acel autobuz nu poate fi competitiv prea mult timp, şi ar fi nevoie de un efort major, pentru a creat o familie nouă de autobuze, modernă, care să includă, ca şi Ikarus, un model extraurban confortabil, dar şi o versiune urbană. Aşa a pornit dezvoltarea familiei Karosa S 11 — cu SD11 drept versiunea extraurbană de distanţă lungi, SL11 drept cea interurbană regional şi SM11 drept cea urbană.

Foto: Karosa SD11 (stânga) şi Karosa SM11 (dreapta, versiune urbană cu 3 uşi pe dreapta şi confort rarefiat la bord

De această dată, inginerii cehoslovaci, s-au debarasat de şasiul de camion, cu motor poziţionat în faţă şi au aplicat ca şi Ikarus o caroseriei autoportantă, cu structură tubulară. Au ales să nu poziţioneze motorul în spate, ca la Ikarus 55, ci în mijloc, în interiorul ampatamentului, fiind oarecum mai vizionari la acest capitol, întrucât şi Ikarus a trecut la o asemenea amplasare pe modelul său ulterior, Ikarus 250.

Foto: Poziţionarea motorului pe Karosa SD11

De asemenea, cehoslovacii au fost extraordinari şi la conceperea suspensiei, creând o suspensie pneumatică pentru acest autobuz, mergând din nou cu un pas înainte în faţa lui Ikarus 55, care avea foi de arcuri. Şi în acest caz, Ikarus a adoptat suspensia pneumatică abia pe modelul Ikarus 250.

Foto: Suspensia pneumatică a lui Karosa SD11

Ambele punţi aveau suspensie pneumatică la Karosa SD11, pentru a asigura confortul pasagerilor la distanţe lungi şi a reduce trepidaţiile. Puntea spate era una cu punte unitară, în timp ce în faţă autobuzul avea suspensie independentă.

Motorul ales pentru acest autobuz a fost unul mai puternic decât cel de pe Ikarus 55, mai ales că autobuzul maghiar era deseori acuzat anume pentru puterea slabă, de doar 125 CP la început şi 145 CP ulterior. Autobuzul cehoslovac Karosa SD11, însă, a făcut uz de un motor al grupului Skoda, a cărui parte componentă era. Era un motor diesel Skoda ML634, de 6 cilindri în linie şi 11.940 cm cubi, care dezvolta 210 CP! Faţă de puterea lui Ikarus, noul model oferea forţă din belşug.

Cehii au lansat treptat ipostazele pe care le ştim azi, ale lui Karosa S11. Primul prototip funcţional fusese construit deja în 1961 iar în anii ce-au urmat, începând cu 1963, erau testate inclusiv versiunea interurbană şi cea de distanţă lungă, dar în 1965 a fost lansat modelul urban SM11. Litera S, apropo, vine de la motorul Skoda, iar autobuzul e numit adeseori Skoda Karosa din cauza acestei înrudiri. Apropo, autobuzul urban avea deja suspensie pneumatică, însă iniţial aici a fost plus o versiune mai slabă a aceluiaşi motor Skoda, de 180 CP.

Foto: Autobuzul urban Karosa SM11, fotografiat la un sens giratoriu din Nisa, Franţa, în 1967

În 1968 şi 1969 au fost produse circa 100 de exemplare limitate ale lui SD11, cu alte unităţi asamblate în următorii ani, dar producţia la scară mare şi deplină a demarat abia în 1974 pentru SD11.

Modelul a fascinat şi publicul, şi şoferii care au făcut marea trecere de la autobuzele anterioare la cele de generaţie nouă. Cutia de viteze, apropo, era furnizată de producătorul de camioane Praga, iar noul autobuz Karosa SD 11 era, în sfârşit, autobuzul ce putea concura cu Ikarus 55, fiind chiar mai puternic şi mai confortabil la orice nivel de sarcină la bord, datorită suspensiei pneumatice. N-am exagera să spunem că acest autobuz, în Cehoslovacia acelor ani, a devenit un autobuz de vis şi o sursă de mândrie pentru revanşa care şi-o luase industria lor în faţa celor din Ungaria.

Primele autobuze produse în serie limitată la sfârşitul anilor 60, apropo, veneau cu o remorcă, numită LP30, ce avea 30 de paturi integrate în ea, într-un mod oarecum ciudat.

Autobuz Karosa SD11 cu remorcă LP30

Dar totul era gândit ca oamenii să poată dormi, eventual, cât autobuzul ar fi staţionat. Acolo exista şi un duş şi o garderobă — motiv pentru care această garnitură a fost numită un hotel pe roţi.

Totuşi, euforia lansării lui Karosa SD11 a fost scurtă. Dacă la sfârşitul anilor 60, când modelul fusese prezentat public şi erau construite primele 100 exemplare de serie limitată, acesta părea să fi devansat Ikarus, cu modelul Ikarus 55, atunci deja în 1969 ungurii au dat din nou lovitura cu Ikarus 250, un model care a făcut din nou un pas gigantic înainte, cu un design cu totul diferit, mult mai modern şi progresist, şi care îngloba deja şi suspensie pneumatică, şi amplasare mediană a propulsorului, şi un motor Raba mai puternic, dar totul înglobat într-un design dintr-o epocă nouă.

Aşa că Skoda Karosa SD11 a fost în scurt timp eclipsat şi către anul 1974, când demarase producţia la scară largă, autobuzul îşi erodase o mare parte din capitalul său de imagine.

Producţia a continuat până în 1981, dar modelul cehoslovac de distanţe lungi n-a atins niciodată o popularitate globală comparabilă cu Ikarus şi a rămas să fie livrat mai mult în Cehoslovacia, Polonia, şi-n alte câteva ţări din fostul bloc estic, mai puţine ajungând în Ungaria şi România. Dar producţia celor 3 versiuni tot a cumulat un număr de 26.669 exemplare.

Însă, dacă distribuim per versiune, cifrele sunt mult mai mici decât cele ale lui Ikarus. Prin urmare, acest autobuz, genial şi vizionar la începuturile sale, a ajuns să nu mai fie la fel de relevant până a ajuns în producţie şi să rămână un model mult mai puţin ştiut în istorie, deşi a fost foarte bun, în esenţă!

Foto: Post de condus în autobuzele din familia Karosa S 11