Cel mai puternic laser din lume se află în România şi poate ajuta la progresul în fuziune nucleară, apărare, spaţiu şi medicină

Probabil cel mai important proiect şi edificiu cu rol ştiinţific din România din ultimii 30 de ani e în plină derulare la Măgurele, în judeţul Ilfov, dar despre valoarea ştiinţifică a ceea ce află acolo se cunosc mult prea puţine lucruri, iar istoria de construcţie e edificiului şi a ceea ce a fost instalat în el a fost mai degrabă marcată de probleme şi sacadări în implementare, decât de concentrare pe ştiinţă. Vorbim despre centrul ELI-NP din România, sau Extreme Light Infrastructure — Nuclear Physics dacă ar fi să desfăşurăm. Puţini ştiu, dar anume aici, în România, se află cel mai puternic laser din lume, creat după o tehnologie care s-a învrednicit mai apoi de Premiul Nobel. Iar cel mai puternic laser funcţional din lume poate cu siguranţă ajuta la progresul în fuziune nucleară, în contextul dezvoltării imense a acesteia în ultimii ani, dar şi în apărare, spaţiu şi medicină.

Foto: Edificiul ELI-NP din Măgurele, Ilfov, România

Centrul ELI-NP din România e parte sistemului european ELI de studieri similare, finanţat de Uniunea Europeană, cu 3 locaţii care se completează reciproc — una în Cehia, alta în Ungaria şi alta în România. Toate au lasere cu diverse specializări dar cel din România e cel mai puternic dintre cele 3 şi din lume, putând atinge o putere de 10 PW, adică 10 petawaţi, în doar o femtosecundă.

Ca să înţelegem mai bine, puterea de 10 petawaţi e echivalentă cu 1 trilion de KW putere! O femtosecundă este egală cu 10 la puterea -15 dintr-o secundă, sau o „cuadrilionime” de secundă. Deci vorbim de puteri imense, generare în intervale de timp care ar fi sinonimul perfect pentu cuvântul instantaneu. Iar toate astea se fac cu un sistem de lasere ce însumează 450 tone de echipament.

Acest laser a fost instalat încă în 2019 şi a urmat o perioadă de mici teste şi măsurări, cu esperimentări sporadice. Mai mulţi oameni de ştiinţă din comunitatea internaţională au anunţat acum că laserul din România a ajuns deja la starea sa funcţională deplină, care să permite derulări intense de experimente şi studii, iar astfel ar putea contribui mult mai mult la progresul ştiinţei în domenii foarte importante şi foarte aşteptate în ultimii ani.

Laserul e construit de compania franceză Thales sub egida omului de ştiinţă Gerard Mourou, cel care împreună cu Donna Strickland a dezvoltat metoda de amplificare a laserelor prin puls ultrascurt, fapt pentru care cei doi au şi câştigat premium Nobel. Practic, invenţia lor a permis creşterea enormă a puterii, păstrând intensitatea la valori sigure, ceea ce e era imposibil anterior.

Iar odată ce aceste lasere ultra puternice şi concentrate există, ele pot fi folosite în aplicaţii diverse. Un laser similar, dezvoltat tot de Thales, dar ceva mai puţin puternic, a atins spre exemplu premiera remarcabilă de acum mai mult de un an la institutul Lawrence Livermore când a reuşit să creeze un proces de fuziune nucleară cu aceste fascicule, care a produs pentru prima dată în mod măsurabil şi documentat mai multă energie decât a consumat. Deci, unul din cele mai importante momente din fuziunea nucleară în nume se datorează aceluiaşi tip de laser, precum cel existent în România, iar în România există versiunea sa mult mai puternică, ce ar putea servi drept bază de avansări şi mai ambiţioase.

Iar domeniile de aplicare sunt enorme, spun oamenii de ştiinţă — medicină şi tratament cu precizie a unor forme de cancer, spre exemplu, nimicirea de gunoi spaţial care orbitează în jurul planetei sau chiar apărare, prin aplicare clară şi direcţionată a unor asemenea lasere spre obiecte inamice, după exemplul armei laser prezentate de britanici acum câteva săptămâni.

Toate aceste exemple sunt deja elaborări reale, în progres. Ceea ce spun acum oamenii de ştiinţă e că în toate aceste exemple s-au folosit forme relativ mai puţin puternice de laser şi rezultatele au fost formidabil. În România există acum un laser mult mai puternic, care, dacă ar începe deja să fie folosit la adevăratul său potenţial, ar putea ajuta oamenii de ştiinţă din România şi întreaga comunitate internaţională să facă progrese şi mai remarcabile în toate aceste domenii.