Chinezii au creat şi testat primul tren maglev din lume care poate atinge 1.000 km/h

Trenurile cu levitaţie magnetică, sau maglev, sunt o tehnologie care fascinează lumea încă din anl 1985, când Japonia a dezvoltat primul prototip. Germania a fost şi ea rapidă în a dezvolta această tehnologiei, dar cu excepţia unor planuri frumoase şi experimente pe linii special construite, nimeni nu reuşise să o pună în aplicare pe viu, la scară constantă, până în 2004, când China a inaugurat primul asemenea tren public din lume în Shanghai. Astăzi cel mai renumit tren maglev şi o linie specială de cale ferată pentru el e construit în Japonia, iar între timp în lume sunt active doar câteva asemenea trenuri — încă două în China, trenul Linimo din Japonia şi încă două în Coreea de Sud. Aceste trenuri ating viteze de până la 500 km/h, iar cel japonez aflat în construcţie a atins 603 km/h în teste. China a dezvăluit la sfârşitul anului 2022 un nou tren maglev care trebuia să atingă 600 km/h, iar acum tot chinezii au construit şi testat primul tren maglev din lume care poate atinge 1.000 km/h!

Tehnologia maglev nu s-a răspândit atât de repede pentru că avantajele sale majore, precum lipsa forţei de frecare la rularea pe viteze înalte şi consumul mic pentru forţa de înaintare sunt eclipsate de faptul că levitaţia magnetică are nevoie de crearea efectului de superconductivitate, care se asigură de obicei prin temperatul de -269 grade Celsius în zona magneţilor şi conductoarelor, acolo unde nu mai există rezistenţă electrică. Asigurarea acestei temperaturi e energofage şi nu e întotdeauna justificată de timpul câştigat. Dar, fizicienii nu s-au oprit niciodată din a căuta noi metode mai eficiente de a asigura superconductivitate şi levitaţie, iar acest tren chinezesc foloseşte o metodă diferită de a crea efectul de superconductivitate.

Această tehnologie are numele de HTS, sau superconductivitate de temperatură înaltă, iar efectul de superconductivitate poate fi atins nu la obişnuitele circa -269 grade Celsius, ci la un diapazon cuprins între circa -253 grade şi -196,15 grade Celsius. Deci, se poate ajunge la o temperatură de circa 70 grade mai caldă, iar acest lucru e posibil datorită folosirii altor elemente în construcţia conductoarelor, precum oxidul de cupru şi compuşi pe bază de fier, care au o structură cristalină unică, ce le permite să atingă efectul de superconductivitate la temperaturi mai mari.

Temperatura de -196,15 grade Celsius poate fi atinsă cu mai puţin consum de energie prin azot lichid iar astfel un asemenea tren şi o asemenea cale ferată ajunge să consume mai puţină energie în final şi să devină mai raţională în costuri.

Iar odată ce chinezii au atins acest efect mai uşor şi cu mai puţine resurse, au încercat să vadă cât de mult ar putea urca cu viteza trenului, or, atunci când există efectul de superconductivitate, doar rezistenţa aerului creşte odată cu viteza, dar nu şi rezistenţa la rulare. Aşa că după atingerea a 600 km/h, inginerii chinezi au ajuns acum să aibă un tren ce poate atinge 1.000 km/h, pe care l-au şi testat.

Testul a avut loc într-o locaţie specială închisă din regiunea Shanxi. Trenul construit complet funcţionat a parcursul o cale ferată de test, dintr-un soi de tunel care seamănă cu o conductă, din care s-a extras maxim cât s-a putut din aer, pentru a exclude rezistenţa acestuia, ajungându-se la un mediu de semi vacuum.

Marea dilemă era dacă va rezista structura trenului şi elementele de suspensie şi de integritate a acestuia. Testul a decurs cu brio, zic chinezii, aşa că tehnologia se poate pregăti deja pentru viitoare producţie şi aplicare în viaţa reală.

Prima cale ferată unde a putea fi folosit acest tren ar fi cea dintre Beijing şi Shanghai, care ar asigura astfel o legătură ultra-rapidă între cele două mari oraşe chinezeşti.