Un tren electric cu baterii a marcat un record de autonomie cu un singur plin în Marea Britanie, uitând de invenţia fraţilor Siemens de acum 145 ani

Un tren propulsat de o locomotivă electrică, cu energia stocată în baterii, a marcat un record de distanţă parcursă cu un singur plin de baterii pe căile ferate din Marea Britanie, anunţă operatorul feroviar Great Western Railway (GWR), care execută teste cu acest nou tip de tren, în eventualitatea unei eventuale achiziţii mai mari pentru flota sa. Ei bine, recordul de autonomie, marcat acum de trenul electric din Marea Britanie, este de 86 de mile, sau 138 km. Atingerea unei asemenea performanţe în anul 2024, care să fie clasificată drept record, e cu siguranţă cel puţin curioasă, dar ajungem imediat şi la asta.

La scurt timp după această realizare bizară, trenul şi-a reconfirmat capacitatea de a livra autonomii similare, parcurgând un segment de cale ferată de 70 de mile, adică 113 km, consumând doar 45% din baterie, iar inginerul principal al operatorului de căi ferate, prezent la bord, a declarat că într-un asemenea ritm trenul ar fi putut parcurge peste 120 mile cu o singură încărcare a bateriei, adică circa 193 km. Totuşi, distanţa de 193 km e teorie, iar cea de 138 km e cea practică, care a adus recordul. Şi aici e cazul să ne dumirim un pic limpede despre toată această realizare.

Chiar dacă putem fi adepţii mobilităţii electrice, eficienţei ei incontestabile în multe situaţii, şi a impactului cu mult mai mic faţă de mediu, există o mulţime de situaţii când propulsia electrică nu trebuie neapărat să fie corelată cu tone de baterii. Dacă vehiculele operează în teritorii restrânse, precum minele şi carierele, sau dacă circulă de mii de ori pe exact acelaşi traseu, precum autobuzele, troleibuzele, tramvaiele şi trenurile, e mult mai logică furnizarea de curent electric în timp real prin construcţii care fac parte din infrastructura lor — fire electrice deasupra liniilor de tramvai sau cale ferată. Pentru că decât să există zeci de tone de baterii la bordul fiecărui tren, pe zeci sau sute de trenuri într-o ţară, e mult mai raţional să se investească odată în trasarea de fire, care furnizează energie constant, fără pierderi la stocare şi fără limitări de autonomie.

E atât de simplu, încât e aproape o axiomă şi e penibil că în anul 2024 trebuie să mai fie dezbătute asemenea argumente. Dar operatorul feroviar britanic spune că „liniile electrice aeriene sunt scumpe, construcţia lor durează mult şi au impact negativ la frumuseţea peisajelor”. Şi tocmai de asta, decizia logică a acestora a fost să folosească trenuri cu baterii şi iată că primul asemenea exemplar trece acum prin teste de viaţă reală pe căile ferate şi marchează recorduri, parcurgând 138 km până-i ajunge bateria pe roşu. Într-o eră când trenurile au ajuns deja la levitaţie magnetică şi pot atinge şi viteze nebănuite, să spui că marchezi un record în anul 2024 parcurgând 134 km cu un tren e dincolo de noţiune de derizoriu.

Dar, în Australia există un tren electric pe baterii, dar acel tren merge pe o cale ferată practic privată, a unei companii miniere, şi logica lui de acolo vine din faptul că el coboară încărcat şi urcă descărcat, iar energia pe care o generează la coborâre încărcat e mai mare decât cea necesară la urcare descărcat, iar astfel trenul nu trebuie alimentat niciodată. Acolo există logică în acea operare. Însă să operezi trenuri electrice cu baterii la scară mare pe o reţea obişnuită a de căi ferate a unei ţări, pur şi simplu invocând că argumente şubrede de ce să nu construieşti linii, e de neînţeles.

Foto: Trenul cu baterii din Australia

Operatorul britanic feroviar spune că visează că într-o zi, vor exista trenuri cu baterii atât de performante, încât să mii de kilometri autonomie. Însă deocamdată realitatea e mai dură, şi la 138 km autonomie nu prea poţi miza prea mult pe asemenea trenuri, aşa că operatorul GWR mai dă o pulbere informaţională şi spune că e în pregătire de instalare şi o tehnologie ce-i va permite trenului să se încarce câte doar 3 minute şi 30 secunde, cât stă în staţii. Nu neapărat că va face plinul, dar dacă va accepta puteri ultra mari, ar trebui să mai atenueze din efectul autonomiei mici.

Acest tren electric din Marea Britanie pare să fi uitat cu desăvârşire de invenţia fraţilor Siemens, a primei locomotive electrice, creată acum 145 ani, în 1879, la doar 3 ani după ce aceiaşi fraţi au inventat generatorul electric pe principiu modern. Şi tot atunci fraţii Siemens aveau argumentul pentru a nu trasa o linie electrică aeriană — prima lor locomotivă electrică folosea o a treia şină de cale ferată izolată, la care trenul se conecta cu un mecanism special şi de unde primea curent continuu de 150 volţi.

Foto: Schiţele fraţilor Siemens de acum 145 ani cu construcţia primei locomotive electrice şi a căii ferate cu alimentare electrică

De la acea invenţie au pornit şi au evoluat locomotivele electrice. Iar Elveţia a decis încă la începutul secolului XX că toate căile sale ferate trebuie să fie electrificate şi a şi inaugurat în 1904 prima linie de cale ferată electrificată aerian. La scurt timp, între 1908 şi 1915, elveţienii au format strategia lor de transport feroviar şi au decis că toate trenurile trebuie să folosească doar electricitate produsă fără poluare, aşa că au mandatat operatorul feroviar să-şi construiască propriile hidrocentrale, de unde să fie alimentate toate trenurile din ţară. Prima hidrocentrală construită în acest scop a împlinit peste 100 ani, iar principiul trenurilor care folosesc energie produsă de hidrocentrale se păstrează şi azi în Elveţia. Şi nimeni nu anunţă recorduri despre trenuri cu baterii care merg 138 km, iar dacă un elev ar propune un asemenea proiect la lecţia de fizică de la liceu, probabil ar primi nota 2 acolo.

În viaţa reală, a oamenilor mari, însă, avem asemenea recorduri anunţate cu mare mândrie. Este în mod clar, deci, unul există dorinţă de a anunţa lucruri în pas cu tendinţele, dar se uită cu desăvârşire să se mai consulte un pic experienţa anterioară şi să se mai facă analize un pic mai profunde.