Testele modelelor noi sunt, fara indoiala, captivante. Un model noi iti arata noi tehnologii, nivelul de performanta pe care un producator reuseste sa-l atinga intr-un anumit segment si modul in care se dezvolta industria auto cu fiecare nou pas.

Masinile exista insa de peste 100 de ani, cu mult inainte ca cei mai multi dintre noi sa se fi nascut. Observam in postere si imagini masinile anilor ’60 si ’70 spre exemplu, si, in cel mai bun caz, avem onoarea sa le vedem intr-un muzeu.



Cum ar fi insa sa te regasesti intr-o buna zi la volanul unui automobil din anii ’70, intr-o stare identica asemeni celei in care se afla atunci, fiind nou, si sa-l poti si conduce? Ei bine e minunat! PiataAuto.md a avut aceasta ocazie datorita oamenilor de la Opel, care si-au zis ca “istoria poate fi atinsa” si ne-au invitat la un test cu 3 modele clasice Opel: Kapitan B (1969), Opel Rekord D (1976) si Kadett GT/E din 1976, exemplar care a fost condus in Campionatul Mondial de Raliuri de Walter Rohrl si coechipierul sau Jochen Berger!

Din start trebuie sa mentionam ca testul a fost unul express si a fost corelat cu alte evenimente de presa, iar locatia in care am condus cele trei modele Opel a fost Centrul de Teste Opel din Dudenhofen.


Opel Kapitan B

In acele vremuri, tractiunea pe spate era un lucru uzual chiar si pentru masinile destul de accesibile. Uhh, ar ofta dupa acele vremuri drifterii de azi… Astazi rotile motrice din spate au ramas un deliciu pentru segmentul premium si pentru unii introvertiti sport din Japonia, si ei pe care de disparitie.

In 1969 Opel introducea cea de-a doua generatie a lui Kapitan, dupa ce in 1964 dezvaluise primul Kapitan A. De fapt, Kapitan B poate fi numit “a doua generatie” doar daca luam in calcul modelele postbelice, pentru ca inainte de cel de-al doilea razboi mondial au mai existat cateva generatii Kapitan, dar care, tehnic vorbind, nu prea aveau multe in comun cu Kapitan-urile postblelice.



In anii ’60 Opel avea trei modele de lux: Kapitan, Admiral si Diplomat. Distributia stricta pe segmente, asa cum este ea valabila astazi, nu prea exista in acele vremuri, si cele trei modele concurau intre ele, iar Kapitan B a fost oprit din productie la doar 1 an si jumatate dupa ce a fost introdus. Iar asta face din modelul pe care il conducem o raritate, pentru ca doar 4,796 de exemplare de astfel de Kapitan B.

Sub capota, avem un motor de 6 cilindri in linie, de 2.8 litri. Pe diferite versiuni, acesta producea intre 130 si 145 CP. Cutia de viteze, pe exemplarul pe care il conducem, este una manuala in 4 trepte, desi acelasi model avea deja optiunea transmisie automata in 3 rapoarte!

Kapitan insemna luxul suprem la Opel in acei ani. Iar in interiorul masinii de culoare albastra, gasim un habitaclu tapitat cu piele de aceeasi nuanta. Bancheta din fata – si ii zic bancheta pentru ca asta e, nu are tunel central si nici vreo alta despartire intre pasageri, este deosebit de moale si te lasa sa te afunzi in ea. Schimbatorul de viteze este pozitionat pe tunelul volanului si trebuie sa recunosc ca manevrarea lui necesita nitica practica. Cuplarea vitezelor pe Kapitan B se realizeaza mult mai dificil decat suntem deprinsi cu manivele din ziua de azi, in mare parte pentru ca acestuia ii lipseste precizia.



Odata cuplat, motorul impinge agale masina, iar suspensia deosebit de moale. Si aici sesizezi din nou diferenta dintre standardele de azi si standardele acelor ani. In viraje Capitan B se inclina atat de tare, incat corpul iti aluneca pe pielea lucioasa a banchetei, acesteia lipsandu-I suporturile laterale ferme. Exact ca in cursele fierbine din filmele vechi, cand in orice viraj stransa masinile aproape ca atingeau pamantul cu una din partile laterale. Si totusi, e atata placere sa manevrezi o limuzina cu un asemenea caracter! Volanul este subtire, indicatoarele de bord sunt mari, cu margini cromate, iar habitaclul ofera spatiu imens. Masina e deosebit de lata, si daca intinzi mana pe lateral nu apuci montantul de vizavi decat daca te apleci bine. Astazi vei gasi cu greu un model in care sa faci asta, chiar daca vorbim de segmentul premium de lux.

Fiind un model cu tractiune pe spate, am incercat si cateva manevre de forta in viraje. Totusi, cat de mult nu ai vrea, nu prea poti scoate vreun derapaj din acest iaht de lux. Cuplul si puterea motorului vin lin si sunt focusate spre a-ti oferi un condus la fel de lin.


Opel Rekord D

Ceva mai tarziu, in anul 1971, aparea o noua generatie a lui Opel Rekord, produs chiar in Russelsheim, orasul-patrie a marcii Opel. In acelasi an Opel aniversa automobilul cu numarul 10,000,000 produs. Opel s-a mandrit insa pe parcursul istoriei cu break-uri de succes, stiind intotdeauna sa le produca foarte aproape de necesitatile cumparatorilor sai.



Noi am avut onoarea sa conducem un Rekord D Caravan din 1976, dotat cu un motor de 2068 cm cubi, in patru cilindri. Spre deosebire de Kapitan, Rekord tintea la clientii clasei de mijloc, oferind spatiu, practicism, si, desigur, un portbagaj mare.

Fiind la 7 ani distanta in timp fata de Kapitan, Rekord D este mult mai agil, si, desi vorbim de un break al anilor ’70, datorita tractiunii pe spate si a unui motor bun, am reusit sa scot si cateva scurte derapaje in viraje. Avem o cutie de viteze manuala, cu patru trepte, si de data asta levierul este pozitionat pe podea, fiind mult mai aproape de modul in care il stim astazi.



Rekord D accelereaza placut, iar in acele momente partea frontala priveste spre cer. In viraje se inclina si el, insa o face mult mai putin decat Kapitan B. Ambele modele insa te lasa sa comunici direct cu drumul – fara sisteme ESP, ABS sau orice alt sistem de control electronic. Rekord D nu are nici macar servodirectie, iar asta iti ofera un feedback nefiltrat in volan.



Fericirea se ascunde in lucruri simple, si pe cat de simple nu ar parea lucrurile intr-un Rekord D, pe atat sunt de eficiente in a face o familie sa se simta bine. Chiar daca vorbim de un automobil considerat accesibil la vremea sa, nu persista senzatia ca s-a economisit la tot, asa cum o poti obtine astazi in unele modele noi. Intregul interior vrea sa le asigure celor de la bord confortul vizual si tactil, chiar daca o face cu ceea ce exista la indemana in anii ’70.


Kadett GT/E

In final, avem cireasa de pe tort. Este una din cele mai cautate masini intre pasionatii automobilelor clasice din Germania. Este un Kadett C GT/E, in caroserie Coupe. Modelul in sine a fost un succes major al celor de la Opel, si desi era accesibil, a venit din nou cu tractiune pe spate.



Exemplarul pe care am reusit sa-l testam noi in Dudenhofen, insa, este unul si mai special: este chiar masina cu care Walter Rohrl si Jochen Berger au concurat in Campionatul Mondial de Raliuri WRC! Pana si pe usa se poate vedea inscriptionat numele celor doi!

Sub capota acestui bolid WRC se ascunde un motor de 1897 cm cubi, care insa in acel an era deja dotat cu un sistem de injectie directa, dezvoltat impreuna cu BOSCH. Motorul dezvolta 240 CP!







In interior te urci cu greu, pentru ca, fiind o masina de raliu, este dotat cu un scaun dur, in forma de scoica, si cu centura de siguranta cu prindere in 6 puncte! In schimb odata urcat, si odata ce poti apasa cu incredere pedala acceleratiei, poti controla puterea si manevrabilitatea in forma lor absolut pura, conectata direct cu carosabilul. Cei 240 CP sunt transpusi pe asfalt prin rotile late ale puntii spate, iar rotirea volanului te lasa sa intuiesti imediat unghiul de intoarcere si comportamentul masinii. Este ca si cum ai tot aprecia un suc cat de natural este, pana in momentul in care gusti un suc stors cu adevarat din fructele din care provine. In acel moment nu mai exista “mai natural”, pentru ca tocmai ai atins forma pura. Si tocmai forma pura a modului in care poate fi condusa o masina ti-o ofera acest bolid de raliu de 34 de ani vechime!



Iar motorul impinge si el pur, arde benzina cu pofta de performanta si iti livreaza performanta la fel de placut. Nu e asfixiat de vreun catalizator, nu vrea etichete verzi si ecologice si nu ii pasa cati litri o sa inghita, pentru ca o sa arda atat combustibil cat o sa-ti doresti tu.




Dupa cateva ture pe circuit, cobori din masina si te intrebi daca nu cumva lumea era mai fireasca atunci, decat acum. Daca nu cumva industria auto alearga dupa iepuri verzi pierzand esenta cu fiecare nou an si fiecare nou model? Daca nu cumva aceste masini, ale anilor de demult, denota mai multa grija si dorinta din partea producatorilor de a crea un produs bun decat ceea ce se produce astazi?



Teste drive cu masinile de odinioara?

Dupa acest test, ne-a venit un gand. Sunt atatea masini minunate produse, fie ca vorbim de cele de acum 40, 20 de ani, sau fie ca vorbim de cele de acum 10 ani. Ce ati spune Dvs., publicul nostru, daca am initia o noua rubrica a site-ului, in care am aduce nu modelele noi, ci modelele captivante, dar pentru care nu ar conta anul in care au fost fabricate? O rubrica in care Dvs. ne-ati sugera eroii, iar noi i-am aduce intr-o rubrica frumoasa, cu aceleasi fotografii calitative, cu aceeasi abordare a lor? Asteptam primele Dvs. propuneri chiar aici!