Moldova SUV Maraton: minunile ascunse ale nordului ţării ne lasă magnetizaţi!
19 Iulie 2016, 13:35
Să mergem, fraţilor! ne-am zis noi după frumoasa arborare a drapelului din satul Cenuşa şi am urcat cu toţii la bordul SUV-urilor noastre, pornind mai departe spre locuri minunate, după ce tocmai interacţionasem cu nişte oameni minunaţi. Cât de deschişi şi buni la suflet sunt moldovenii, totuşi! Şi ospitalieri! Şi aceste calităţi se păstrează şi astăzi, dragii noştri, nici măcar mormanul de griji aruncat în cârca fiecărui locuitor al ţării nu a reuşit să ne fure aceste calităţi. Da, uneori
oamenii merg tihnit pe uliţele satului, contemplând în grijile ce-i frământă, dar de îndată ce intri în vorbă sinceră, ei se înseninează la faţă şi-ţi spun bucuriile lor, gândurile şi îneţelpciunea. Oamenii trebuie doar ascultaţi, şi ei la rândul lor vor asculta. Iar înţeţelpciunea populară n-a dispărut nicăieri, ea e pur şi simplu concentrată acolo în văzduhul satelor şi cine are ochi s-o vadă şi urechi s-o asculte va rămâne cu o admiraţie profundă faţă de acest popor!
Iar noi asta vrem să facem în SUV Maraton să avem ochi să vedem şi urechi să ascultăm, dar şi să spunem mai departe sutelor de mii de oameni! Aşa că am urcat neîntârziat la bordul maşinilor noastre şi am pornit mai departe spre raionul Soroca.
Am ieşit la traseul principal M2, cel ce are legătură directă de o calitate impecabilă cu capitala şi am apucat spre direcţia Soroca. Dar nu ne-am îndreptat spre oraşul nordic, ci spre un defileu magnific de pe malul Nistrului, ceva mai la sud de Soroca. E extrem de simplu să ajungeţi acolo, pe acelaşi traseu M2 uitaţi-vă la indicatorul spre Slobozia-Cremene la dreapta şi mergeţi într-acolo. Au urmat vreo zece
kilometri de drum cu carosabil găunos, apoi chiar prundiş destul de solicitant pentru o maşină, dar efortul parcurgerii acestui drum s-a meritat prin priveliştea la care am ajuns. De fapt, zona de care vorbim e în apropiere de Slobozia-Vărăncău, chiar pe malul Nistrului. Aici se deschide un vizor superb asupra râului Nistru, pe un cot extraordinar de
frumos al lui, unde formaţiuni înalte de peste zece metri stau la straja apei ce curge printre ele. Şi Nistrul e superb de curat aici, având o apă străvezie aşa cum doar natura ştie să o păstreze când n-o încurcă oamenii. Şi din fericire e curat şi pe malul apei, or, oamenii de
aici chiar ţin la acest loc al lor. Am întâlnit nişte copii la pescuit, care, după ce-au prins un peşte când noi tocmai ne apropiam, au sărit să zburde în apa
curată a râului. Oare nu asta e o copilărie frumoasă? Oare nu asta e o ţară frumoasă?
Am mers după aia şi la o regiune mult mai cunoscută publicului larg şi am făcut-o pentru că doi dintre noi nu fuseseră încă aici. E vorba de cetatea Soroca, renovată acum şi adusă la
rangul unui obiectiv turistic adevărat. Dacă n-aţi văzut-o încă pe viu, cu siguranţă e cazul să daţi o fugă până aici, întrucât locul ăsta chiar musteşte a istorie medievală.
Drumeţia noastră motorizată, însă, e pestriţată şi de spontanietăţi. Aşa că atunci când am trecut, prin regiunea satului Drochia pe lângă o mirişte cu o fântână în mijlocul ei, n-am putut să nu ne abatem din drum. Am pus toate cele 6 SUV-uri lângă enigmatica fântână, întrebându-ne de câţi ani o fi existat ea în mijlocul câmpurilor, potolind probabil setea celor ce muncesc pe aici, prin jur. Ştim că unii dintre Dvs. s-ar putea
întreba dacă garda la sol a SUV-urilor din expediţia noastră ne-a permis să facem o asemenea incursiune pe un teren arabil, în ditamai miriştea, şi răspunsul e da! nici noi nu bănuiam că maşinile noastre se vor descurca atât de lejer pe aici, chiar şi cele cu tracţiune faţă. Iar zonele inferioare de protecţie de plastic sunt exact potrivite într-un asemenea peisaj.
Cândva, când se termina treieratul, oamenii jucau hore seara în sat. Noi, însă, am încins o horă motorizată chiar în mirişte la bordul celor 6 automobile expediţionale. Ne-am tot rotit pe mirişte în jurul acestei fântâni enigmatice, aducând parcă un omagiu pământului care tocmai i-a asigurat cu pâine pe localnici pentru un an înainte.
Ne-am continuat apoi drumul pe traseele nordice ale Moldovei. Relieful devine tot mai interesant pe aici, iar locurile sunt atât de frumoase! Doar calitatea carosabilului nu ne-ar permite să le comparăm cu renumita Toscana a Italiei sau Bordeaux-ul francez. Cât de frumoasă e totuşi Moldova!
Treceam în coloană prin satele Moldovei şi am observat că tot mai
mulţi oameni ne fac din mâini, iar atunci când opream la mici popasul toţi, dar absolut toţi ne spuneau Ah, voi sunteţi cei 12 care v-aţi pornit prin Moldova? Bravo băieţi, faceţi un lucru minunat, avem nevoie într-adevăr ca oamenii noştri să-şi cunoască ţara, iar după aceste aprecieri urmau de obicei şi câteva sugestii de direcţii, în locuri ştiute doar de localnici! Nu credeam că ecoul
expediţiei noastre va ajunge atât de departe şi atât de repede, dar se vede că-n zilele noastre viteza internetului şi a televiziunii au dus hăt în toată Moldova vestea SUV maratonului!
Aţi auzit vreodată de satul Ţaul, din Donduşeni? Aţi auzit de imensul parc ce-l defineşte pe acest sat? Dar
aţi fost vreodată să-l vedeţi? Dragii noştri, e un loc care ne-a lăsat magnetizaţi pur şi simplu! Nu ne puteam desprinde să plecăm de aici. Ţaul este un sat mare şi foarte curaj şi îngrijit,
încât şi primarul capitalei ar putea lua o lecţie de gospodărie de aici. Iar parcul Ţaul e absolut imens, ocupând peste 46 de hectare conservate cu plante extraordinare, multe din ele unice
în Moldova. E o adevărată rezervaţie naturală, în care oricine poate face o plimbare! E atâta linişte şi frumuseţe aici, încât ai putea citi o carte, sau ai putea pur şi simplu privi natura mişcată
agale de vânt pentru ore întregi. Întregul parc a fost conceput la începutul secolului trecut ca o moşie cu conac, proprietate a bancherului şi moşierului Andrei Iacob Pommer, venit în sat atunci când s-a căsătorit cu fiica unui nobil din regiunile apropiate. Pomii
n-au fost plantaţi la întâmplare, de selecţia lor ocupându-se renumitul pomicultor-decorator de atunci Ipolit Vladislavski-Pedalko. Şi locul construcţiei conacului şi moşiei a fost ales tot la sfat cu pomicultorul, tocmai pentru a avea pantele necesare,
orientate spre punctele cardinale necesare. Iar astăzi aici îşi duc traiul peste o sută de specii rare de copaci şi arbuşti, multe dintre care în unicitate pentru Moldova. Parcul nu are alei pavate, în schimb toată frumuseţea de aici pare neatinsă de urma omului, doar talentaţii îngirjitori ai parcului având
grijă de păstrarea acestei purităţi naturale! Iar când priveşti conacul şi edificiile conexe, pare că tocmai ai poposit din
maşina timpului în trecut. Eşti în altă epocă şi simţi acea epocă prin emanaţia acestui loc extraordinar. Iar când am zis că ne simţeam manetizaţi, asta am avut în vedere eram atât de copleşiţi de frumuseţea locului, încât nu mai voiam să plecăm de aici, de parcă ne-ar fi ţinut cineva cu un magnet uriaş ce ar atrage şi corpurile umane! Fantastic loc al ţării noastre, ascuns departe în inima Moldovei!
Mergeţi cu copii, dragii noştri, mai ales dacă sunteţi nişte familii tinere. Mergeţi şi arătaţi-le şi lor frumuseţea acestei ţări şi a unui loc magnific, păstraţi curăţenia împreună cu ei, învăţându-i să păstreze şi ei pentru generaţii viitoare asemenea frumuseţi, contemplaţi împreună cu ei în sânul naturii şi ascultaţi liniştea de aici!
Iar noi, cei 12 călători prin ţară, urcăm la bordul celor 6 SUV-uri şi mergem mai departe. Cu fiecare nou loc în care poposim, ne umplem sufletele de
admiraţie pentru ţara noastră. Astăzi Moldova nu ne mai pare deloc mică, ba chiar am putea spune că avem o ţară ce are nevoie de timp mult pentru a fi explorată! Cu fiecare nou loc în care poposim, ne iubim ţara tot mai mult! Şi încă avem atâtea locuri mai departe pe
traseul expediţiei noastre! Urmăriţi-ne, dragii noştri, urmăriţi-ne şi arătaţi-le şi altora! Trimiteţi-le aceste link-uri poate
şi celor dragi plecaţi prin lume, să le mai alinaţi dorul de ţară! Pentru că avem o ţară nespus de frumoasă!