Modelul genial al celor de la Maserati din anii 60, prima generaţie Ghibli, într-un exemplar cu parcurs mic, scos la vânzare în Germania

Dacă ar fi să numim 5 cele mai reuşite modele din istoria Maserati, prima generaţie Ghibli, cu numele de cod AM115, ar ocupa cu siguranţă un loc acolo. Iar dacă am fi să numim 10 maşini sport cele mai de succes din Italia anilor 60, acest Maserati şi-ar găsi şi acolo locul, alături de Lamborghini Miura sau modele Ferrari. Pentru că a fost o maşină cu adevărat inspirată, cu adevărat savuroasă şi cu adevărat performantă, care trezeşte admiraţie până azi.

Designul acestei maşini a fost creat de marele Giugiaro, pe când lucra la Ghia. Şi, deşi are motorul amplasat în faţă, modelul a reuşit să adopte o siluetă cu o parte frontală foarte subţire, asemeni maşinilor cu motor amplasat median. Iar pe lângă asta, farurile escamotabile şi proporţiile superbe au făcut din acest Maserati un model care s-a bucurat de cea mai caldă apreciere publică din istoria mărcii de până atunci.

Ghibli era un sportcar adevărat, unde cele două scaune faţă erau principalele, iar altele două din spate erau aşa, ca soluţie auxiliară, utilizabile mai mult pentru a pune o geantă acolo. Avea o planşă de bord simetrică, cu o consolă centrală mare, pe care era poziţionat şi contactul unde inserai cheile şi porneai motorul.

Iar odată pornit, motorul de acolo făcea furori. Deşi avea mai puţin cilindri ca motoarele celor de la Lamborghini sau Ferrari, fiind un V8 de 4,7 litri, acesta reuşea totuşi să scoată o forţă mai mult decât decentă de 315 CP, cu 4 carburatoare, cu care putea duce maşina până la o viteză oficială de 255 km/h, iar testele vremii pretindeau că se poate atinge şi 270 km/h cu acest Maserati. Iar noi vorbim de anul 1967, când prin părţile răsăritene nu fusese pusă la punct nici măcar producţia lui Lada 2101.

Maşina asta atingea prima sută în puţine peste 6 secunde, pentru că era şi relativ uşoară, dar greutatea ei exactă a fost întotdeauna disputată. Italienii pretindeau sub 1.400 kg fără niciun lichid pe ea, europenii ziceau că are vreo 1.450-1.500 kg în funcţie de dotări, cu toate lichidele.

Ei bine, modelul a fost unul de un succes răsunător şi a contribuit la sporirea imaginii Maserati ca un adevărat producător italian de maşini geniale şi performante. Dar, vânzările totale n-au fost enorme în unităţile de măsură ale zilelor noastre. Întreaga generaţie s-a produs în 1.170 exemplare, dintre care 470 au fost versiunile SS de mai târziu. Noi vorbim azi de un Ghibli dintre primele, fabricat în 1968, care mai are şi o cutie automată rară, cu 3 trepte. Şi mare are şi un parcurs de nici 85.000 km despre care pretinde că e documentat.

Exemplarul e unul vândut scump, motivat şi de starea în care se află. Dar, când vine vorba de Maserati, aceste maşini clasice se vând oricum cu preţuri mai mic decât modelele Lamborghini sau Ferrari ale acelor perioade, aşa că şi preţul de aici e de ordinul zecilor de mii de euro, nu sutelor sau milioanelor. Iar pentru cineva ce-şi doreşte un model clasic la fel de rar, exclusivist şi magnific în senzaţii ca un Lamborghini, dar la un preţ un pic mai tangibil, Maserati e acea comoară secretă, pentru care se poate opta.

Inevitabil cu viitoare bătăi de cap. Inevitabil cu capricii. Dar aceste maşini se aleg cu inima, în pofida oricăror raţionamente, nu datorită lor.