O nouă metodă de a recicla 98% din litiul şi 100% din aluminiul bateriilor maşinilor electrice a fost dezvoltată de oamenii de ştiinţă din Suedia

Tehnologiile de reciclare a bateriilor maşinilor electrice au făcut paşi imenşi în ultimul an, ajungându-se deja la implementarea unor linii de reciclare în fabrici mari, care pot recicla până la 95% din componentele unei baterii litiu-ion, spre exemplu. Acum aceste tehnologii mai fac un pas mare înainte, prin anunţarea de către oamenii de ştiinţă de la Universitatea de Tehnologie Chalmers din Suedia a unei noi metode de reciclare, elaborată de ei, care permite reciclarea a 98% din litiul conţinut într-o baterie şi, pentru prima dată, recuperarea a 100% din aluminiul din componenţa bateriei.

În acelaşi timp, tehnologia recuperează şi o cotă mult mai mare de componente precum cobaltul, manganul şi nichelul. Deci, dacă ne amintim de articolul despre noua fabrică de reciclare Li-Cycle din Germania, pe care-l publicasem în august, acolo menţiona despre faptul că acea fabrică „toacă” automatizat, practic, bateriile litiu-ion, separând din ele plasticul, apoi metalele grele, precum oţelul, arama, şi o mare parte din aluminiu.

Foto: Baterii de maşini electrice, la reciclare pe linia celor de la Li-Cycle

Ceea ce rămâne în urma acestui proces e aşa-numita masă neagră, care conţine mai ales litiu şi cobalt, nichel, mangan şi mici urme de aluminiu. Iată procesarea acestei mase negre a fost acum definitivată de cercetătorii din Suedia.

Foto: Masa neagră, imagine din procesul Li-Cycle

După cum explică cercetătoarea Lea Rouquette, echipa sa, condusă de profesoara în chimie şi inginerie chimică Martina Petranikova, aplică acidul oxalic pentru a procesa acea masă neagră. Nu e clar dacă această compoziţie de masă neagră e identică celei menţionate în procesul Li-Cycle, întrucât suedezii menţionează că ea conţine şi cupru, şi aluminiu, metale despre care cei de la Li-Cycle menţionează că le separă în mare parte înainte de a obţine masa neagră finală.

Foto: O celulă de baterie şi masa neagră, procesată de suedezi

Oamenii de ştiinţă suedezi spun că prin tratarea cu acid oxalic, făcută cu introducerea acelei mase negre în mediul acide şi cu agitare lentă, peste ceva timp se obţine separarea în formă lichidă a 98% din litiul iniţial şi 100% din aluminiu, iar reziduurile au o consistenţă asemănătoare cu masa neagră iniţială, doar că ele conţin mangan, nichel şi cobalt.

Foto: Lichidul verde din dreapta conţine litiul şi aluminiul extras la etapa iniţială, iar praful rămas conţine nichel, cobalt şi mangan

Ce aduce cu adevărat nou acest proces de reciclare? În primul rând, nimeni nu reuşise până acum să extragă 100% din aluminiu din compoziţia unei baterii, iar suedezii au reuşit s-o facă. Cota de 98% de litiu extras de asemenea e o noutate, cifrele anterioare fiind uşor mai mici. Pe lângă asta, folosirea acidului oxalic pentru acest proces înseamnă o metodă mai prietenoasă cu mediul, pentru că acesta e un acid organic, venit din natură. Asta înseamnă impact mult mai mic pentru mediu în procesul de reciclare, dar şi costuri mici.

Foto: Lea Rouquette, cercetătoare suedeză din echipa care a făcut descoperirea

De asemenea, ei mai spun că până acum se încerca extragerea litiului şi aluminiului abia la urmă, în timp ce procesul lor extrage întâi aceste substanţe şi apoi ar urma separarea cobaltului de nichel şi mangan din praful care mai rămâne. Iar întrucât aceste materiale au proprietăţi diferite, separarea lor e mult mai uşoară dacă din componenţa acelui praf a fost deja eliminat litiul şi aluminiul.

Ce ar trebui să însemne asta pentru maşinile electrice şi pentru lumea auto în general? Că reciclarea bateriilor prin această metodă va fi mai ieftină, mai prietenoasă cu mediul, mai puţin energofagă şi mai ales va permite extragerea deja foarte aproape de 100% a litiului şi a altor metale din componenţa bateriei iniţiale. Iar când atingem 100%, nu vom mai putea spune că bateriile poluează după ce au servit unei maşini electrice, pentru că va fi doar o problemă de energie, deci de electricitate, consumată pentru procesul de reciclare. Şi cu electricitatea venită din surse regenerabile, pur şi simplu la sfârşitul ciclului de viaţă al unei baterii va fi nevoie să se consume, spre exemplu 2.000 kWh de electricitate pentru întregul şir de procese de reciclare, pentru ca la final să avem o baterie renăscută într-una absolut nouă, pentru care nu a fost nevoie să mai extragem litiu nou, sau cobalt nou din nicio mină din lume! Şi e deja un fapt demonstrat de cei de la Li-Clycle că o baterie produsă din litiu reciclat are exact aceleaşi calităţi ca una produsă din litiu extras din pământ, aici totul funcţionează ca la retopirea oricăror altor metale. Iar cercetătorii suedezi, prin descoperirea făcută acum, ne-au adus cu toţii cu un pas mai aproape de acest deziderat de reciclare la 100% absolut a bateriilor.