(VIDEO) Amazon îşi testează ideea de a crea o reţea globală de 3.236 de sateliţi web, pentru a acoperi toată planeta cu internet de mare viteză

Amazon lucrează de ceva vreme la o tehnologie similară ca funcţionalitate cu Starlink-ul celor de la SpaceX, însă ar urma să fie configurată diferit şi să asigure şi transmiterea de date într-un mode diferit, dar scopul final rămâne acelaşi, de a avea o acoperire globală cu internet de mare viteză. Iar acum Amazon a făcut şi primul test cu succes a sateliţilor săi pe orbita Pământului, validând astfel ideea şi conceptul lor de transmisie de date şi odată cu asta a dezvăluit şi tehnologia care va sta la baza transmiterii de date între sateliţii săi Kuiper.

Astfel, sistemul Amazon va folosi comunicare laser între sateliţi, asigurând astfel că datele sunt transmise prin fascicule concentrate de lumină. Inginerii proiectului Kuiper au calculat că e nevoie de 3.236 de sateliţi distribuiţi relativ uniform în jurul pământului, la orbite joase, creând astfel o reţea cu puncte aflate în suficientă proximitate pentru a asigura transmiterea de date.

O întrebare firească ce ne-ar putea apărea tuturor e dacă nu cumva miile de sateliţi şi miile de fascicule laser între ei vor crea atât de multe raze luminoase, vizibile pe cer, încât nu va mai rămâne nimic din frumuseţea unui cer senin, prin care să se mai vadă stelele şi obiectele cosmice? O întrebare mai mult decât crucială, care are un răspuns doar parţial. Şi el e în specificarea faptului că sateliţii Kuiper vor folosi lasere pe unde de infraroşu, deci invizibile pentru ochiul liber. Dar asta înseamnă că anumite dispozitive sensibile la infraroşu le-ar putea vedea pe cer.

Testul efectuat cu succes în ultimele săptămâni a avut loc între doi sateliţi, lansaţi pe orbită în octombrie. Aceşti sateliţi au reuşit să-şi menţină conexiunea stabilă între ei pe durata unei ore şi să transmită date la viteze de 100 Gpbs.

Inginerii Amazon spun că transmiterea de date prin conexiuni laser presupune o precizie excepţională a sateliţilor şi aceste fascicule, dar şi asigurarea că fasciculul de lumină va disipa cât mai puţină lumină în afara ţintei intenţionate. Pentru că toate astea se întâmplă ce sateliţii sunt în mişcare pe orbită, în jurul pământului, cu o viteză de 7 km pe secundă, sau peste 25.000 km/h!

Atunci când această tehnologie va deveni complet operaţională, cu mii de sateliţi, ea va avea acoperire globală cu excepţia polilor, oferind conexiune rapidă până şi în mijlocul oceanelor sau în cele mai izolate regiuni ale planetei.

Vezi mai jos şi cum funcţionează noua tehnologie, dar şi cum a avut loc acest prim test cu succes de transmitere de date între noii sateliţi Kuiper.