Cu intenţii bune, dar prea modest la prima vedere: Moldova vrea să aprobe un plan naţional pentru energie şi climă cu ţinte de energie regenerabilă pentru anul 2030

20 Februarie 2024, 11:50
Ilie Toma
Ministerul Energiei din Moldova a prezentat public Planul Naţional Integrat pentru Energie şi Climă (PNIEC), prin care, odată cu aprobarea după consultări publice, îşi asumă ţinte clare şi obligatorii pentru îndeplinire pentru anul 2030, iar planul oferă şi proiecţii pentru anul 2050. E un document imens de peste 400 pagini, cu rezumate mai scurte în română şi engleză, dar care e foarte important pentru tot ceea ce numim dezvoltare energetică, energie regenerabilă, şi dezvoltare economică până la urmă. Am consultat şi noi aceste documente şi, deşi au intenţii bune şi ţine relativ bune pe unele capitole, prima impresie care ne-a fost creată de aceste documente este că sunt prea modeste în ambiţia lor de a genera o adevărată schimbare profundă. Să explicăm de ce credem asta.
Părţile relativ bune sunt ţintele setate pentru energie eoliană şi solară până în 2030, deopotrivă cu anunţarea faptului că lemnele de foc trebuie înlocuit cu energie regenerabilă şi tehnologii mai eficiente. Se anunţă 600 MW de capacităţi de energie eoliană şi 200 MW de putere instalată cumulată a panourilor solare.
Aparent, sunt 800 MW în total, la care s-ar mai putea adăuga un pic de contribuţie a producţiei pe bază de biomasă, care există deja în Moldova în parametri mici. Moldova consumă în orele amiezii circa 650-800 MW în dependenţă de anotimp, iar în orele de consum maxim — 750-950 MW. Doar că în cazul energiei eoliene şi solare puterea instalată nu e egală cu cea efectiv livrată constant în reţea. La turbinele eoliene de uscat şi la vânturile de viteză mică pe care le are Moldova, coeficientul de capacitate e sub 20%, cu excepţia unor zone mai prolifice, iar asta înseamnă că 600 MW putere instalată vor livra în mediu poate chiar sub 120 MW putere. Ca să înţelegem mai exact pe exemplul real actual, acum în Moldova avem circa 100 MW de turbine eoliene instalate, iar la ora redactării acestui articol sistemul electric menţionat primele 4,6 MW de putere reală de la toate turbinele împreună.
Foto: Cifrele de facto ale sistemului energetic al Moldovei, la 20 februarie 2023, ora 11:19

Mult mai mică e ţinta pentru panouri fotovoltaice — doar 200 MW de putere instalată, iar aici problema e mare, întrucât chiar ieri scriam că pe parcursul anului 2023 puterea instalată a panourilor fotovoltaice s-a triplat, crescând de la 33,5 MW la 115,3 MW! A fost o creştere organică, cu investiţii private ale consumatorilor casnici sau ale companiilor care au ales să investească. Şi la energia solară avem cifre deja clare cam cât produce în mediu 1 MW de panouri anul, deci e mai uşor de prognozat. Marea problemă e că acum avem 115,3 MW, iar planul vrea ca până în 2030 să avem doar 200 MW, deci e o diferenţă de doar 84,7 MW de acoperit în 6 ani de dezvoltare! Asta nu e nici măcar dezvoltare organică, ci stagnare. Dacă autorităţile ar aproba cote noi de energie regenerabilă ghidându-se de acest plan, ar însemna că până în 2030 vor fi aprobate cote foarte mici, derizorii chiar. Desigur, există şi varianta când autorităţile ar trata planul ca o limită minimă, nu maximă, şi ar putea aproba mai mult, dar totul asta se întâmplă mai rar în Moldova şi noi analizăm ceea ce se menţionează în acest plan ca reper de bază.
Foto: Evoluţia puterii instalate totale a panourilor fotovoltaice din Moldova până în prezent

Per total, Moldova îşi ia prin acest plan angajamentul de a avea 30% energie regenerabilă în mixul de electricitate şi 27% în consumul total de energie, care include şi cea termică, dar şi combustibil folosiţi în transport. Deci, în anul 2030, Moldova va mai depinde în raport de 70% de surse fosile, în principiu, în mixul său de producţie a electricităţii.
Şi mai revoltătoare e prognoza energetică până în 2050 din acest plan. Ea se conţine la pagina 350 din 409 a planului în versiune română şi ea estimează nişte proiecţii de producţie autohtonă de energie, pe de o parte, şi ce tip de energie se va consuma de cealaltă parte. Ei bine, doar pe energie solară şi eoliană sunt indicate creşteri, dar şi acestea sunt foarte modeste. Cifrele sunt exprimate în echivalente de kilotone de petrol, dar dacă am face o tranziţie în GWh pe baza lor, ar însemna că energia eoliană ar produce în 2035 doar 290 GWh din 4.500 GWh necesari atunci, iar cea solară — 383 GWh. Iar până în anul 2050, în mod greu de înţeles ar progresa mai ales energia eoliană, la 257 ktep, sau 2.988 GWh, o cifră care atât de ireală încât suspectăm că ar putea fi vorba despre o eroare de unităţi de măsură sau transformări. Energia solară, însă, doar s-ar dubla faţă de anul 2035 şi ar ajunge la 71 ktep, sau 825 GWh. Dacă aceste cifre ar fi reale, n-ar fi neapărat rău, pentru că împreună cele două surse ar atinge 3.800 GWh din 4.500 GWh necesari, dar mizarea atât de mare pe eoliană e tehnic aproape imposibilă în condiţiile vânturilor din Moldova, pentru că ar necesita capacităţi de stocare nu de câteva ore, ci de zile sau săptămâni întregi, sau acoperirea prin importuri şi exporturi.
Însă la pagina 80 din 409, planul are cifra 0 absolut pe linie constantă până în 2030, la centralele de stocare a energiei în baterii, deşi Premier Energy a anunţat acum câteva luni una. Deci cum planifică autorităţile să aibă atâta energie eoliană, care în Moldova produce doar 1-2 zile pe săptămână electricitate când intervin în acţiune vânturile, fără a avea sisteme de stocare a acestei energii? Hidrocentrale prin pompare? Nu, nu avem pur şi simplu relieful necesar pentru asta. Planul are abia în 2035 specificate 150 MW putere a centralelor de baterii, care ar ajunge la 407 MW în 2050. E mult prea puţin, însă, pentru o asemenea cotă de eoliene şi solare, precum cea specificată mai sus, iar noi analizam anterior cât ar costa şi ce parametri ar fi nevoie pentru centralele de baterii din Moldova, echipate cu baterii Tesla Megapack.
Acelaşi tabel, unde capacităţile instalate sunt indicate în MW, dă cifre mai exacte pentru energia eoliană şi solară în capacităţi instalate, de 3,07 GW eolian şi 561 MW solar în anul 2050. Cei 3.074 MW eolian ar produce maxim circa 3.000 GWh anual în condiţiile de factori mici de capacitate în Moldova, ceea ce confirmă că cifra de 2.988 GWh de mai sus nu era o eroare. La panouri fotovoltaice, 561 MW ar produce anual circa 670 GWh de electricitate. Deci împreună ar fi maxim 3.600-3.670 GWh din cei 4.500 GWh necesari, ceea ce înseamnă o cotă relativ bună, însă aici vorbim de anul 2050. Cota pentru 2030 indică ambiţii mult mai modeste.
Planul are zero absolut pe energia geotermală până în anul 2050, iar asta ar putea fi cea mai stabilă şi viabilă sursă de energie regenerabilă pentru Moldova, în condiţii de lipsă de resurse, după cum arătam în analiza noastră minuţioasă de acum mai bine de un an.
Foto: Principiul de funcţionare al ueni centrale geotermale. Nu e nevoie să fie gheizere ca în Islanda, e nevoie de forări suficient de adânci şi eventual de folosirea unui refrigerant în interiorul circuitului pentru mai mult eficienţă, şi se poate face oriunde în lume

Nu e specificat nimic clar nici la maşini electrice, niciun stimul pentru ele, decât cele actuale. Se estimează doar o reducere a consumului de produse petroliere după anul 2035 şi o pondere mai mare de energie regenerabilă, la general, în segmentul transporturilor. Dar nici măcar o creştere în schimb a consumului de electricitate, datorată maşinilor electrice, nu pare a fi înglobată în plan.
E o relativă stagnare şi la hidrocentrale, mica evoluţie fiind probabil estimată pe baza unor eventuale turbine noi puse la Costeşti, probabil. Putere instalată actuală de 16 MW au urma să crească la 19 MW în 2025 şi la 22 MW în 2026, menţinându-se aşa până în 2035, când ar mai creşte la 25 MW.
Foto: Aşa arată partea superioară a singurei turbine de la Costeşti, care produce energie pentru Moldova

De asemenea, la consumul intern de energie e zero absolut şi la sursele de energie nucleară. Şi aici nu vorbim despre posibilitatea de a construi o centrală nucleară în Moldova, care ar rezolva 99% din probleme energetice, conform analizei anterioare, pentru că ea sperie până când intri în esenţă, dar ne referim al anunţul de anul trecut cu centrala de la Cernavodă din România, unde se anunţa că Moldova va fi coinvestitor şi va beneficia de import cel puţin de acolo. Această producţie de energie nucleară nu se reflectă în acest plan al Moldovei nici măcar în 2050, semn că această opţiune nu mai e luată în calcul.
În schimb, avem consum stabil de gaz natural până în 2050 indicat. Cifra pentru 2025 e de 895 ktep, iar cea pentru anul 2050 e de 853 ktep! Deci, aproape nicio reducere în consumul de gaz natural al Moldovei nu e estimată pentru următorii 26 de ani! Unde e reducerea datorată măcar înlocuirii a o parte din producţia de electricitate de la gaz natural la eolian şi solar? Unde sunt planurile pentru e renunţa la încălzirea termică a oraşelor cu gaz şi a aplica deşeuri, pompe de căldură, energie geotermală şi alte surse mai ecologice? Se menţionează doar în treacăt că începând cu 2040 ar trebui folosite pompe de căldură pentru a produce energia termică din cea electrică, iar eoliene care ar avea dezvoltare fulminantă după anul 2040 ar trebui să acopere acest consum de energie. La aceeaşi pagină 79, la capitolul centrale pe bază de deşeuri evoluţie e aproape zero până în 2030, cu 30 MW instalaţi în 2050. Cele pe biomasă ar stagna după anul 2025 şi ar scădea chiar de la 81 MW la 75 MW în 2050.
Deci, din această primă analiză a noastră, planul are nişte ţinte bune pe de o parte, unele chiar trezesc scepticism despre cât de viabile sunt, precum eolienele atât de răspândite în anul 2050 în condiţiile în care Moldova are atât de puţine regiuni cu vânturi medii de peste 3 m/s. Unele ţinte sunt prea modeste, însă, precum cele cu panouri fotovoltaice, mai ales până în anul 2030, şi vor determina o frânare a dezvoltării, din păcate, o dezvoltare pe care oamenii vor să o facă, prin investiţii locale, dar autorităţile ar putea să nu o permită ghidându-se de acest plan, motivând eventual că nu au capacităţi de stocare. Ar trebui permisă atunci dezvoltarea cu centrale de stocare alăturare parcurilor fotovoltaice, însă asemenea excepţii nu sunt prevăzute. Planul e mult prea modest la centrale de stocare şi indică mult prea târziu în cronologie. Planul ratează folosirea unor resurse importante din această cauză, precum cele solare, ce ar fi putut permite Moldovei să progreseze mai rapid în calea energiei regenerabile.
De asemenea, planul trece pe alături de energia geotermală şi cea nucleară, chiar şi generată la Cernavodă împreună cu România. Sunt două surse cu zero CO2, iar geotermala e şi regenerabilă, şi ea a fost complet neglijată în acest plan.
Marea problemă că planul pare să eşueze într-o măsură mare şi la producţia locală de energie, şi independenţă energetică. Faptul că până în 2050 e prognozat practic acelaşi consum de gaz natural e probabil cel mai mare eşec al acestui plan. Da, sunt menţionate mai multe surse, pentru o securitate energetică. Dar cheia e de a înlocui acest gaz cu producţie locală de energie şi de a converti acea energie în termică sau în orice mai e nevoie.
Marele absent din acest plan e elefantul din cameră. Nu există niciun proiect mare, naţional, de anvergură, care să schimbe radical situaţia independenţei energetice a Moldovei prin construcţia unui proiect ambiţios. O centrală uriaşă geotermală, care să asigure jumătate din energia necesară ţării, spre exemplu. O centrală cu un singur reactor nuclear, care să producă toată energia necesară ţării, inclusiv pentru înlocuirea cazului. Un mega-plan pe 25 de ani de a avea supra capacitate de panouri solare şi de a stimula oamenii să investească propriile bugete, prin nişte facilităţi fiscale, şi printr-un sistem gândit cu stocare pe termen scurt şi lung, spunând că peste 25 de ani, ca şi Australia acum, vrem să ajungem la producţie imensă de energie solară. Un plan imens de a înlocui centralele de căldură ale oraşelor cu altă tehnologie mai eficientă, de ardere a deşeurilor şi captare de CO2, sau pompe de căldură mari. Nu există marele proiect de ţară, în care să avem cu toţii în faţă marele scop, că în 25 de ani, Moldova va putea să-şi producă spre exemplu măcar 75% din necesarul de energie local, din resursele existente, fără a importa gaz de miliarde de dolari. Independenţa energetică a Moldovei are un cost real — de circa 6-7 miliarde de dolari indiferent de mixul de soluţii ales. Împărţim asta la 25 de ani şi vom obţine 280 milioane de dolari anual în investiţii, care pot fi duse la 300 milioane de dolari dacă mai luăm în calcul dobânzi de împrumuturi, în timp ce noi importăm gaz de miliarde de dolari. Nu e vorba doar de ecologie. E vorba că plusvaloarea din producţia de energie ar rămâne în interiorul ţării, în loc să plece pe importul de gaz. E vorba de baza unui motor economic al ţării. E vorba de siguranţă şi adevărata independenţă într-un final şi de adevărata performanţă ca ţară.
Întrebări şi îndoieli faţă de acest plan sunt atât de multe, încât i-am luat cu asalt pe cei de la Ministerul Energiei. Atât de mult, încât Ministrul Energiei, Vitalie Parlicov, a fost de acord să avem un interviu direct cu el, tranşant, în care să descoasem acest plan şi unde el să poată da clarificări şi explicaţii. În câteva zile, va urma acest interviu, video, şi-l vom publica pe site.
2
1,128
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!