Proiectul Hydrogen Valley din Italia, un hub de producţie a hidrogenului din energie regenerabilă, prinde contur datorită unui operator de hidrocentrale din Elveţia

Deşi despre hidrogen vorbim de multe ori ca despre o soluţie energetică a viitorului, şi deşi diverse aplicaţii ale acestuia, de la instalaţii mari de pile de combustibil până la turbine de gaz deja care pot utila hidrogenul în combustie sunt tot mai dezvoltate şi mai variate, producţia de hidrogen la scară mare, industrială, din energie regenerabilă, încă e departe ritmul de dezvoltare dorit. Desigur, există fabrici care produc sute de kilograme de hidrogen pe zi din energie regenerabilă, sau chiar câteva tone unele din ele, dar marile proiecte sunt abia în dezvoltare. Şi unul din aceste proiecte, care se vrea mare şi determinant mai ales pentru Italia, e localizat în Valea Peligna din Italia, acolo unde urmează să fie construit un adevărat hub de producţie a hidrogenului. Într-atât de mari sunt aşteptările pentru acest proiect, încât a fost supranumit deja „Hydrogen Valley”, după analogia cu Silicon Valley.

Foto: Proiectul Hydrogen Valley din Italia

Proiectul de bază pentru noul hub de producţie a hidrogenului a fost elaborat de compania australiană Infinite Green Energy, sau IGE. Ultimele aprobări din partea autorităţilor italiene au fost acordate acum circa 18 luni, iar progresul de atunci şi până astăzi a fost unul la pas modest, deşi ambiţiile anunţate la început erau mari. Pe de o parte, piaţa hidrogenului verde a fost instabilă în ultimul an, în multe regiuni staţiile de alimentare fiind închise, dar de cealaltă parte cerere mai ales din zona industrială există. Doar că sunt solicitate cantităţi mai mari şi eventual metode de livrare mai ecologice, or, transportarea hidrogenului în cisternele unor camioane diesel reduce din beneficiile ecologice.

Foto: Turbină Siemens, proiectată să opereze direct cu hidrogen

Noul hub de hidrogen, însă, va trebui să facă uz cel puţin parţial de camioane, eventual electrice, pentru a transporta hidrogenul produs la destinaţie, ceea ce va adăuga la cantitatea de electricitate investită într-un kilogram de hidrogen. Producţia unui kilogram de hidrogen din energie verde necesită 53-57 kWh de electricitate, iar transportul poate adăuga foarte mult dacă e la distanţă mare, întrucât se consumă energie pentru propulsie, dar şi pentru menţinerea lui de obicei în stare lichidă, la temperaturi foarte scăzute, în cisterne speciale, pentru a se putea transporta mai mult. Dacă se transportă în stare gazoasă, chiar şi la presiune foarte înaltă, cantitatea hidrogen într-o unitate de volum e mult mai mică.

Ei bine, acum proiectul italian pare să se fi mişcat din loc, printr-un acord semnat cu operatorul elveţian de hidrocentrale Axpo, care are şi experienţa unor centrale de stocare de baterii, parcuri fotovoltaice, dar şi producţie de hidrogen. Cel mai important, însă, dacă IGE are experienţa producţiei propriu-zise a hidrogenului în Australia, atunci Axpo are experienţa proiectării unor sisteme electrice imense şi eficiente, importantă pentru noul proiect.

Noua vale a hidrogenului din Italia presupune că acolo se va fabrica hidrogen în cantităţi industriale, folosind electricitatea generată alături de un parc fotovoltaic de 45 MW şi a unui parc eolian de 72 MW. Cele două parcuri alăturate vor avea împreună o putere instalată de 117 MW, dar puterea medie livrată va fi mai mică, bineînţeles, şi ea va trebui amortizată printr-o centrală locală de baterii, care trebuie proiectată de Axpo. Ideea e ca întreg sistemul să poată livra constant 30 MW de putere electrică în unitatea de electroliză pentru producţia constantă a hidrogenului.

O asemenea putere echivalează cu solicitarea unui orăşel, deci vorbim în sfârşit de producţie industrială a hidrogenului verde. Cât va produce fabrica pe zi? Ei bine, italienii şi elveţienii vorbesc despre 12 tone de hidrogen pe zi, adică 12.000 kg. Pentru producerea acestei cantităţi se vor folosi câte 30.000 kWh în fiecare oră, timpi de 24 ore, ceea ce înseamnă 720.000 kWh. La final, avem un randament de 60 kWh de electricitate consumată pentru producţia 1 kg de hidrogen. Deci, e şi mai mult decât marja obişnuită la scară mai mică, de 53-57 kWh/kg. Iar asta poate fi parţial şi datorită scării mai mari şi a unor eventuale pierderi de eficienţă din cauze traseelor mai lungi într-o fabrică mai mare.

Însă fabrica va deveni oricum una din cele mai mari din sudul Europei în producţie de hidrogen, dacă le luăm în considerare şi pe cele mai vechi, care foloseau gazul natural pentru a produce hidrogen. Dacă vorbim doar de fabrici care produc 100% din energie regenerabilă, italienii şi elveţienii o prezintă drept cea mai mare, dar e corect să spunem că mai există proiecte mari în dezvoltare şi contează foarte mult când va fi finalizat proiectul în raport cu altele. E adevărat, însă, că parametrii sunt notabili, iar scara e deja cu adevărat mare.

Cei 12.000 kg de hidrogen produşi pe zi pot alimenta circa 10-15 mii de exemplare Toyota Mirai, care ar parcurge câte 100 km pe zi, spre exemplu. Pot alimenta mii de camioane pe hidrogen. Sau pot alimenta zeci de fabrici mai mari, care ar putea folosi hidrogenul fie în turbine cu gaz, generând căldură şi electricitate, fie în combustia directă la unele furnale de topire a metalelor, înlocuind gazul metan şi având zero emisii CO2 astfel. Dacă tot hidrogenul produs de noua fabrică din Italia ar ajunge să fie folosit de camioane, spre exemplu, elveţienii spun că acesta ar înlocui arderea a 18 milioane litri de carburant diesel.