Armata SUA va fi echipată cu versiuni modificate ale celui mai mare avion electric cargo din lume

Avioanele electrice sunt încă la o etapă mult mai primară de dezvoltare în comparaţie cu maşinile electrice, pentru că în aviaţie există mult mai multe limitări fizice de greutate, temperaturi şi altitudine, dar şi limitări de reglementare în autonomia de rezervă necesară pentru situaţii neprevăzute. Totuşi, se pare că tehnologia cel puţin a unui avion electric cargo a fost considerată suficient de matură de către Departamentul de Apărare din SUA, încât acesta să încheie un contract cu compania Pyka, prin care i se vor livra avioane cargo electrice pentru armată.

E la fel de adevărat că Departamentul de Apărare din SUA are o divizie de testare a inovaţiilor pentru Forţele Aeriene, iar acea divizie cumpără sau preia pentru testare cam toate aparatele de zbor noi, inclusiv cele electrice, care au fost create în SUA, pentru a le testa în viaţa reală. Şi aceeaşi divizie a primit primul exemplar al unui avion cargo standard Pyka Pelican la sfârşitul lui februarie 2024, pentru testări. Acum, însă, vorbim deja de livrări standard de serie, nu doar de câteva exemplare pentru teste.

Cel mai mare avion cargo electric din lume al celor de la Pyka nu e atât de mare, de fapt, dacă-l comparăm cu avioanele cargo cu adevărat mari, precum Airbus Beluga XL, Lockheed C-5 Galaxy sau Antonov An-124 Ruslan, dărămite cu legendarul An-225. Acele avioane sunt uriaşe şi pot transporta de la 47 tone în sus în cazul lui Airbus şi până la peste 100 tone în cazul lui Antonov. Pyka Pelican poate transporta doar 181,4 kg de sarcină utilă, şi asta inclusiv datorită faptului că nu are cabină şi un pilot la bord.

Avionul e foarte mic, deci, cântărind 454 kg de masă proprie, din care 218 kg îi revine bateriei, deci aproape 50%. Ea are 50 kWh capacitate şi-i asigură avionului o autonomie de 200 km. Zborul decurge la 2.400 metri, pentru că la altitudine de 6.000 metri, spre exemplu, temperatura de afară ar fi de -25 grade Celsius şi bateria n-ar fi tocmai în condiţii prielnice. Versiunea standard civilă a avionului are 4 motoare a câte 25 kW fiecare, deci 100 kW în total, sau 136 CP, ceea ce-i permite să menţină o viteză de croazieră între 111 şi 148 km/h.

Contractul celor de la Pyka cu Departamentul de Apărare, însă, prevede modificarea avionului şi crearea unei versiuni derivate numită Rumrunner. Dimensiunile avionului rămân aceleaşi, la fel ca şi autonomia şi sarcina utilă, dar avionul electric militar a primit motoare mai puternice, care să-i permită o decolare pe piste ultra scurte. Asta îl va face capabil să decoleze din locuri foarte dificile şi neadaptate.

De fapt, Pyka are şi versiuni agricole de avioane electrice, menite să pulverizeze fertilizatori, de acolo începând ideile lor, iar odată cu dezvoltarea acelui avion ei au conceput un tren de aterizare capabil să absoarbă denivelări mari, ca avionul să poată ateriza şi în câmp. Această capacitate a fost păstrată şi la avionul cargo şi se pare că ea i-a impresionat pe militari în teste, încât aceştia au menţionat-o în mod special ca unul din elemente de bază care i-a convins să semneze acum contractul de achiziţie.

Desigur, fiind electric, avionul are şi avantajul de a fi mult mai silenţios, mai ales în etapele de aterizare şi planare în apropiere de destinaţia finală. Aparent, comunicatul specifică o posibilă folosire a acestui avion electric în logistică, dar militarii nu dau prea multe detalii despre planurile lor exacte de a-l folosi.

Însă, fiind vorba până la urmă de un avion cu aproape 200 kg de sarcină utilă, fără pilot, deci efectiv o dronă, care acum va avea motoare mai puternice pentru a zbura mai repede, acest avion ar putea avea şi întrebuinţări de dronă kamikadze, în anumite situaţii. Avantajul său acustic l-ar face aproape imposibil de auzit de departe, iar temperaturile mai mici pe care le generează componentele propulsiei l-ar face mai greu de identificat de senzori cu infraroşu. Pe lângă asta, fuzelajul e realizat din fibră de carbon uşoară, care nu respinge undele radar în mod obişnuit, deci ar putea avea şi aici avantaje.

Prin urmare, deşi sună oarecum de neînţeles ce ar putea face armata SUA cu un avion cargo electric ce poate transporta mai puţin de 200 kg la o distanţă de maxim 320 km, achiziţia viitoarelor partide vine destul de rapid după o perioadă de teste, semn că au fost identificate avantaje suficient de preţioase ca aceste achiziţii să fie acceptate atât de repede.