Câtă energie ar produce noua hidrocentrală de la Răstoliţa din România, una din cele mai disputate de organizaţiile de mediu, şi cât de comparabilă e ea cu un parc fotovoltaic

România are în prezent un plan mare de a construi sau finaliza mai multe hidrocentrale noi până în anul 2030, cu o putere sumară de peste 300 MW. Majoritatea acestor hidrocentrale sunt, însă, intens contestate de către organizaţiile de mediu, care indică asupra posibilelor efecte negative asupra biodiversităţii râurilor şi ariilor naturale din jur. Una din cele mai intense disputate dintre aceste hidrocentrale, însă, e cea de la Răstoliţa, care ar fi trebuit să înceapă a produce electricitate către sfârşitul acestui an. Însă până şi de curând mai multe organizaţii de mediu au solicitat oprirea oricărui avans la acestui proiect, indicând suprafeţele imense care ar trebuie defrişate pentru ea şi acuzând că puterea acestei hidrocentrale e atât de mică, la fel ca şi cantitatea de electricitate generată, încât ea ar fi comparabilă cu un simplu parc fotovoltaic, şi prin urmare efortul definitivării ei ar fi iraţional. Noi ne-am propus să intră un pic în profunzimea acestor cifre şi să le plasăm în context, pentru a înţelege mai clar tabloul.

În primul rând, trebuie să înţelegem că hidrocentrala de la Răstoliţa nu e una care trebuie construită de la zero, ci e gata deja în proporţie de 90%, întrucât a fost concepută la sfârşitul anilor 80 şi a primit autorizările în 1991, iar ulterior la ea s-au făcut lucrări până a fi suspendată, ai târziu, lucrări s-au făcut şi în timpurile noastre.

Barajul acestei hidrocentrale e construit, având nevoie de amenajări finale, lacul de acumulare e oarecum conceput şi gândit, având şi o parte din apă acumulată, dar are nevoie de defrişarea copacilor din cuvă. Galeriile subterane sunt şi ele construite, având porţiune blocate şi suspendate. Odată umplut, lacul de acumulare ar trebui să aibă o suprafaţă de 115 hectare, iar debitul de apă ar duce, după o cădere substanţială de nivel, ajunge către o turbină Francis, cu o putere de 35,2 MW, asta fiind şi puterea aceste hidrocentrale.

Prin urmare, cu toată structura de bază deja construită, punerea în funcţiune a acestei hidrocentralei ar necesita doar lucrări finale, verificări şi umplerea lacului de acumulare la nivelul funcţional. Desigur, umplerea ar aduce schimbări în ecosistemul din regiune, dar asta se întâmplă peste tot în lume în asemenea cazuri. Strict pe partea de capacitate, însă, activiştii de mediu acuză că puterea e prea mică pentru a merita efortul construirii ei, pentru că ar fi comparabilă cu un simplu parc fotovoltaic. Şi cel mai corect ar fi să analizăm prin cifre şi plasare de context, cât de relevante sunt aceste două afirmaţii — comparând puterea şi energia generată cu cea a unui parc fotovoltaic şi totodată comparând acest efort cu cele din alte ţări cu experienţă mare în hidrocentrale — Elveţia şi Norvegia — pentru a vedea cât de multe hidrocentrale de putere similară există acolo.

Noua hidrocentrală de la Răstoliţa va avea, aşa cum am menţionat mai sus, o putere de 35,2 MW, iar producţia anuală a ei e estimată la 117 GWh de electricitate. Asta ne permite să deducem şi factorul de capacitate mediu care e luat în calcul. La 117 GWh produşi anual, împărţiţi la 365 zile, am avea o producţie medie zilnică de 320,5 MWh şi una de 13,35 MWh per oră, ceea ce înseamnă o estimare a puterii medii de funcţionare de 13,35 MW din cei 35,2 MW, iar asta rezultă într-un factor de capacitate de 38%. Nu e un factor de capacitate foarte mare, dar e relativ uzual pentru anumite hidrocentrale de putere mai mică, unde acest factor depinde efectiv de debitul mediu al râului.

Cum se compară aceste cifre cu un parc fotovoltaic din România? Spre exemplu parcul „Lumina” din Călugăreni, judeţul Giurgiu, inaugurat în 2023, are o putere de 63 MW, deci de 1,8 ori mai mare, dar produce anual 99 GWh de electricitate, din cauza factorului de capacitate mai mic al parcurilor fotovoltaice. Cel mai mare parc fotovoltaic din România a fost inaugurat în iunie 2024 la Părău, Braşov, şi are 92 MW putere, ocupând o suprafaţă de 113 hectare, similară cu cea a lacului de acumulare de la Răstoliţa. Electricitatea produsă de acesta ar fi în mod normal de 115 GWh, dci aproape identic cu hidrocentrala, dar datorită panourilor cu urmărire a poziţiei soarelui, producţia anuală va fi de 145 GWh.

Foto: Parcul fotovoltaic din Călugăreni, judeţul Giurgiu

Prin urmare, da, comparaţia cu parcurile fotovoltaice e justificată, dar şi acolo există teren ocupat, de multe ori agricol, iar suprafeţele sunt de obicei mai mare la aceeaşi cantitate de electricitate produsă. Mai există o mare deosebire, însă — parcul fotovoltaic nu poate livra electricitatea în reţea la momentul cererii potrivite, cum o poate face hidrocentrala. Un parc fotovoltaic îşi livrează electricitatea atunci când e produsă, de obicei când cererea nu e cea mai mare, şi doar dacă are o centrală de baterii alături o poate stoca. Însă şi acea stocare e de termen scurt, de câteva ore maxim. La o hidrocentrală se poate opera şi cu stocări de termen lung, pe perioade de uni, astfel încât ea să producă mai mult nu doar în orele de vârf, ci şi în sezoanele de vârf.

Au oare ţări ca Elveţia şi Norvegia hidrocentrale de puteri mai mici, cu putere apropiată de cei 35 MW ai hidrocentralei Răstoliţa? Da! Foarte multe. Elveţia are 705 hidrocentrale cu o putere de 0,3 MW şi mai mare, iar împreună acestea au o putere cumulată de 16.533 MW, ceea ce rezultă într-o putere medie per hidrocentrală de 23,45 MW. E clar că există câteva hidrocentrale mari, care asigură cea mai mare parte a producţiei, dar totodată asta înseamnă că hidrocentrale de puteri mici de 20-40 MW — sunt foarte multe la număr. În Elveţia, din puterea instalată de 16.533 MW, hidrocentralele produc anual 37.171 GWh de electricitate, cei circa 101,83 GWh pe zi, sau 4,24 GWh pe oră. Raportând la o putere instalată de 16,533 GW, avem un factor de capacitate mediu de 25,66%. Prin urmare, noua hidrocentrală de la Răstoliţa s-ar încadra în jumătatea de sus faţă de performanţele medii a hidrocentralelor din Elveţia, şi dacă acolo aceste hidrocentrale au justificare, într-o ţară care ţine la mediul său mai mult ca oricare alta, probabil şi în România ar avea.

Norvegia are şi mai multe hidrocentrale — 1.789 la număr, de asigurând 88% din producţia de electricitate a ţării. Tocmai 838 dintre ele au puteri cuprinse între doar 1 MW şi 10 MW! Deci, la 35,2 MW, hidrocentrala de la Răstoliţa ar fi printre cele medii, nu printre cele mai slabe, în Norvegia. Şi tot în Norvegia, puterea instalată a hidrocentralelor e de 39.703 MW, cu o producţie anuală de 156 TWh. Asta înseamnă 427,4 GWh produşi pe zi, şi 17,8 GWh produşi în mediu pe oră, dintr-o putere totală instalată de 39,7 GW, ceea ce rezultă într-un factor de capacitate mediu de 44,85%. În cazul Norvegiei, e un pic mai mult decât cele 38% ale hidrocentralei Răstoliţa, dar nu e foarte departe, iar dacă am contrapune indicatorii Elveţiei şi Norvegiei, media lor ar fi de 35,25%, iar hidrocentrala românească ar fi peste această medie.

Prin urmare, da, hidrocentrala de la Răstoliţa ar putea fi egalată de un parc fotovoltaic dintre cele mai mari din România, cu un teren ocupat cel puţin identic sau mai mare, dar asta nu înseamnă neapărat că efortul construcţiei ei n-ar fi justificat, mai ales când 90% e deja gata. Şi judecând după contextul Elveţiei şi Norvegiei şi indicatorii hidrocentralelor lor, noua hidrocentrală de la Răstoliţa ar fi în ambele cazuri una cu parametri peste media acestor două ţări!