China a inaugurat cea mai mare centrală din lume cu baterii sodiu-ion, care nu folosesc litiu în componenţa lor

China anunţă inaugurarea celei mai mari centrale de reţea din lume cu baterii sodiu-ion, care nu folosesc litiu în componenţa lor şi care au multiple avantaje faţă de cele litiu-ion, în special în asemenea centrale la scară mare, cu rol de a stoca electricitatea în exces din reţea, pentru a o livra în orele de consum maxim. Noua centrală marchează şi începutul unei noi politici de baterii din China, în care se anunţă o nouă tendinţă de a exclude litiul din componenţa bateriilor mari de reţea, pentru a-l lăsa disponibil pentru maşinile electrice.

Noua centrală e localizată în Qianjiang, provincia Hubei, şi are o capacitate de stocare de 100 MWh, cu o putere de 50 MW, ceea ce înseamnă că descărcarea completă durează 4 ore. Noua centrală are 42 de baterii de forma unor containere, fiecare container având 2,4 MWh capacitate de stocare.

Bateriile sodiu-ion au devenit o nouă tendinţă mai ales în ultima jumătate de an, pentru că au apărut elaborări care să le poată mări densitatea energetică până la un nivel apropiat sau similar cu cele litiu-ion. În toamna anului trecut compania suedeză Northvolt a anunţat şi baterii cu stare solidă pe bază de sodiu-ion pentru maşini electrice, cu densitate de 160 Wh/kg, dar încă nu le-a plasat în producţia de serie. Bateriile chinezeşti menţionate acum nu sunt cu stare solidă, dar păstrează marele avantaj al compoziţiei sodiu-ion de a nu folosi litiul, cobaltul şi alte metale rare. Compoziţia lor cuprinde în principal sodiul (numit şi natriu), carbonul şi fierul de obicei.

Containerul noii centrale din China e de dimensiuni standard de 20 picioare, mai mic decât Tesla Megapack, dar e foarte relativ apropiat în capacitatea de stocare dacă raportăm dimensiunile — 2,4 MWh pentru containerul mai mic chinezesc şi 3,9 MWh pentru Tesla Megapack, pe bază de litiu. La capitolul bateriilor ce conţin litiu, chinezii de la CATL au lansat acum câteva luni bateria Tener, cu un container de dimensiuni identice ca şi cea despre care vorbim azi, dar cu 6,25 MWh capacitate, ceea ce constituie un record mondial de densitate pentru aceste baterii de reţea. Acea baterie CATL e una cu compoziţie LFP, însă, ceea ce înseamnă că foloseşte litiu oricum.

Foto: Noua baterie CATL Tener, cu compoziţie LFP

Iar China acum îşi face griji că în contextul de securitate globală şi a politicilor economice unde e întâmpinată cu taxe de import şi bariere în tot mai multe regiuni ale lumii, ea ar putea fi limitată din a importa litiu în cantităţile de care ar avea nevoie. China are propriile zăcăminte şi mine de litiu, însă deţine doar circa 6,3% din rezervele mondiale cunoscute, iar la ce amploare a luat producţia de baterii şi industrii care se bazează pe ele, ea ar avea de suferit în cazul în care n-ar putea dobândi litiul necesar din alte ţări. Prin urma, noua politică spun că acolo unde nu e nevoie de densitate energetică supremă, precum în centralele de baterii, ar fi preferabil să se folosească alte compoziţii de baterii, care nu sunt dependente de materiale rare.

De aici vine şi această evoluţia ultra rapidă în noi centrale de baterii cu sodiu-ion, iar când spunem ultra-rapidă, avem în vedere că primele demonstraţii şi teste cu aceste baterii în China s-au făcut la finele lui 2023, iar prima centrală cu noul tip de baterii sodiu-ion a fost conectată la reţea în luna mai 2024, noi scriind despre ea. Atunci, în mai, era vorba de o centrală de doar 10 MWh în regiunea Nanning. Şi iată că acum, la nici două luni distanţă, vorbim deja de o centrală de 100 MWh şi de planuri imense de a accelera masiv acest tip de baterii în China.

Acum producţia lor e mai scumpă decât cele litiu-ion, deşi materialele sunt mult mai ieftine şi mai simplu de obţinut. Costul mai mare e dat de faza incipientă a producţiei lor, când lipseşte scara mare necesară reducerii de costuri. Însă chinezii sunt convinşi că până în 2025 vor reuşi să ducă acest cost de producţie la un nivel mai mic decât al bateriilor litiu-ion, apoi şi la un nivel mai jos decât bateriile LFP. Însă, ca să înţelegem la ce cifre mici ţintesc chinezii, costul amortizat al unei asemenea baterii este de 0,0276 dolari per kWh care trece prin ea până la fi livrat în reţea, costul incluzând şi preţul iniţial al investiţiei. Deci, ea ar adăuga până la 3 cenţi în preţul unui kWh de electricitate livrat în reţea. Însă chinezii vor să înjumătăţească în timp acest cost, ajungând până spre 1,0-1,4 cenţi/kWh. Şi asta e foarte posibil odată cu scalarea, principalul argument fiind cel că aproape toate materiale folosite aici sunt extrem de răspândite şi ieftine.

Aşa cum se menţiona la inaugurarea centralei de acum nici două luni, cu acelaşi tip de baterii, tehnologia sodiu-ion permite o operare la parametri aproape neschimbaţi până la -40 grade Celsius, iar puterea acceptată la încărcare ajunge până la 5C în medie, ceea ce poate permite absorbţia unui şoc mare de supraproducţie, încât bateria să-şi încarce 90% în doar 12 minute.