Mazda3

Voi trece direct la subiect în articolul ăsta. Atunci când am condus noua Mazda3, am avut satisfacţia unei maşini proiectate în tendinţa perfecţiunii inginereşti mai întâi de toate. Strategia Mazda şi înseşi Mazda începe să devină sinonim cu ingineria perfecţionată pas cu pas până la absolut, aproape la fel ca Porsche. E aproape incredibil să spui asta despre o marcă japoneză despre care nu se puteau declara prea multe laude pentru merite proprii acum vreo 5 sau 10 ani, dar ceea ce scoate astăzi Mazda pe ţeava lansărilor e demn de dat exemplu multor alţi producători.

Odată cu startul erei SKYACTIV, Mazda s-a detaşat tot mai mult de istoricul comun cu grupul Ford şi şi-a focusat eforturile în realizări inginereşti aproape incredibile. Motoare noi, eficiente şi foarte dinamice, dar mai ales plăcute în condus, au fost rodul acestor eforturi. Cutii de viteze potrivite acestor motoare au venit şi ele la pachet. Şasiuri bine echilibrate, tehnologii bine gândite – toate sunt parte a istoriei recente Mazda. Acum două generaţii, Mazda3 nu era cu nimic mai bună decât modele comparabile Mitsubishi, Suzuki, Nissan, Hyundai sau Kia, şi devenea palidă de tot în raport cu modelele de atunci ale celor de la Toyota sau Honda, ca să nu mai vorbim de hatchabck-urile europene. Dar astăzi... astăzi se întâmplă cu totul altceva cu Mazda3!

Forme

În timp ce designul exterior vine cu proporţii foarte interesante şi o reprezentare fidelă şi reuşită a noii filosofii de design Mazda, interiorul este cel care ar putea să-i facă să ezite pe mulţi dintre cei obişnuiţi cu simetria formelor europene. Designerii niponi au lucrat foarte bine la exterior şi au creat un produs final armonizat şi atrăgător, dar la interior nu au mai avut atâta inspiraţie pentru a-i asigura un vino-ncoa’ din ăla special, aşa că au creat un habitaclu mai mult funcţional şi practic pentru exploatarea cotidiană. Şi ca să mă înţelegeţi corect, nu e vorba de materiale, ci de înseşi conceptul mai simplist şi pur funcţional al habitaclului noii Mazda3 – fără prea multe artificii, fără abundenţe de butoane pe consola centrală. Strict şi direct la subiect, şi cu materiale foarte bune şi plăcute la atingere. Până şi planşa de bord e realizată din polimer moale, dar atingerile pe acesta pot lăsa urme, pe care e nevoie ulterior să le lichidezi cu o periere uniformă.

Dar tocmai minimalismul ăsta funcţional al interiorului îi va atrage pe cei pasionaţi mai mult de ingineria şi substratul tehnic al unei maşini, şi mai puţin de artificiile de design şi de numărul de butoane de la bord. Acei care şi-au luat permisul de conducere pentru a simţi plăcerea condusului vor fi pur şi simplu fascinaţi de senzaţiile oferite de maşina asta! Pentru că atunci când vrei să savurezi senzaţiile de condus, laconicitatea ambianţei din jurul tău e exact elementul de care ai nevoie!

Senzaţii

Noua generaţie Mazda3 te conectează cu componentele ei mecanice din prima clipă de la volan, aşa cum foarte puţine maşini o fac în ziua de azi. Nu în zadar am pomenit analogia cu Porsche – şi nu e vorba de preţ sau de statutul maşinii în ierarhia bunăstării sociale, ci e vorba de obsesia aia pentru inginerie, care se simte imediat. Atunci când dai peste o maşină care pare croită pentru un condus antrenant, şi extraordinar de plăcut, îţi zici că inginerii au avut cel mai greu cuvânt de spus în dezvoltarea produsului ăsta, şi asta nu are cum să nu-ţi aducă zâmbetul ăla larg pe faţă. Iar asta se întâmplă în ciuda faptului că noua Mazda3 vine cu o direcţie asistată electric, despre care foarte mulţi zic că ar spori artificialitatea senzaţiilor de condus. Nici urmă de falsitate aici, volanul se simte extrem de natural şi firesc, şi simţi fiecare rotaţie a roţilor faţă, ştii unghiul lor, ştii pe unde să le faci să treacă pentru a-ţi face viaţa la bord mai plăcută!

Ai şi o poziţie de condus mai coborâtă, mai aproape de asfalt, care îţi sporeşte senzaţia de conexiune cu drumul. Poziţia aia era multă vreme un atribut de neegalat al maşinilor japoneze şi uite că ea e pusă din nou în valoare cu o frumuseţe admirabilă aici. Şi dacă la ingredientele astea se mai adaugă şi o suspensie spate multi-link, aşa cum le-a plăcut celor mai bune modele japoneze în anii lor de glorie, atunci senzaţia finală de extaz e una perfect explicabilă. Îţi vine să rosteşti câteva cuvinte în japoneză, prinse în vânt din vreun film cu samurai, ca să pari şi tu pe undă cu maşina asta. Dar, de fapt, nu contează ce limbă vorbeşti, atât timp cât pricepi limba condusului puritan. Pentru că noua Mazda3 asta îţi comunică – senzaţii puritane, împachetate fascinant de frumos în ambalajul unei maşini moderne, care vine cu tot acaretul de utilităţi moderne şi confortabile la bord, chiar dacă aceste utilități moderne multimedia sunt un pic neergonome. Şi uite că nu mai e nevoie să-ţi cumperi o vechitură de vreo 20 de ani pentru a o face pe preţuitorul de maşini puritane. E suficient să-ţi cumperi o maşină ca asta, care mai şi vine la un preţ cât se poate de... uman şi.. raţional.

Despre motorul de sub capotă aş putea să cânt ode pe bună dreptate, pentru că e de departe unul din cele mai uimitoare propulsoare pe care le-am condus în ultimul timp. Motorul ăsta are o cilindree de doar 1.5 litri şi pe hârtie, la capitolul putere, stă scris exact 100 CP. Dar în senzaţii de condus motorul respiră atât de bine şi e atât de elastic, încât ai jura că are cel puţin 120-130 CP. Explicaţia diferenţelor dintre senzaţii şi înscrisurile în fişele oficiale vine din toată filosofia SKYACTIV, aplicată motorului. Injecţia directă este prezentă, iar pe lângă asta şi compresia motorului e mult mai mare decât una uzuală pentru motoarele pe benzină. Dacă propulsoarele pe benzină jonglează de obicei cu compresii între 9:1 şi 11:1, atunci motorul de 1.5 litri al lui Mazda3 are o compresie de 14:1, apropiată de cea a unui diesel! De fapt, dieselul de 2.2 litri de sub capota lui Mazda3 indică aceeaşi valoare de 14:1 a compresiei, aşa că inginerii Mazda au unificat, practic, avantajele motoarelor pe benzină şi cele diesel în noile lor propulsoare. Bănuiesc că treaba asta ar putea avea efecte negative în nivelul particulelor nocive din emisii, dar Mazda3 vine cu sistem de catalizare triplu, care ar trebui să neutralizeze aceste efecte. Deci, nu mai atrageţi mare atenţie celor 100 CP şi 150 Nm din fişa tehnică. Motorul ăsta trebuie condus pentru a fi simţit la adevărata sa plăcere şi întregul său potenţial! Şi în final, nu pot să nu zic vreo câteva cuvinte bune şi despre transmisia manuală cu 6 trepte, care oferă cuplări precise şi sportive, dar şi trepte foarte bine etajate, care să-ţi desăvârşească plăcerea din exploatarea motorului.

Verdict final

De departe una din cele mai bune maşini din segmentul său, de pe piaţă. Poate chiar cea mai plăcută maşină ca şi senzaţii de condus din acest segment, dacă nu luăm în calcul versiuni cu pedigree sportiv de la concurenţi. Un interior un pic prea sumar, poate, care nu le va fi pe placul tuturor, dar care nu-i va deranja pe cei care vor aprecia senzaţiile puritane de condus. Cert este că odinioară luam Golful drept etalon al condusului plăcut în această clasă, iar Peugeot îi călca pe urme ca etalon de design. Ultimul Peugeot 308, înainte de cel proaspăt lansat, acum câteva luni, a fost un dezastru de design şi senzaţii de condus, iar Golful de astăzi trişează cu motorizările de sub 150 CP, astfel încât versiunile entry-level ale lui trebuiesc alungate cu un şut în fund de pe piaţă, şi doar cele cu suspensie multi-link pe puntea spate ar trebui apreciate cu adevărat. Şi uite că Mazda, un producător mult mai mic în comparaţie cu granzii acestui segment, lansează un model care poate fi dat, mai nou, drept etalon de design exterior şi mai ales drept etalon al senzaţiilor de condus. Şi aici nu se trişează cu suspensiile în funcţie de motorizări – multilink-ul spate vine pe toate motorizările.

Modelul ăsta de azi e un David care îl bate pe Goliat, e un exemplu că ingineria poate naşte capodopere indiferent de dimensiunea companiei care îi angajează pe ingineri. Şi uite că Mazda se transformă, încet, încet, într-un BMW accesibil al japonezilor, într-o maşină care să-ţi ofere acea plăcere supremă de condus fără să te impună să plăteşti facturi premium pentru asta! Ah, da, haideţi să vedem şi cât costă maşina asta! În Moldova ea porneşte de la doar 12,900 euro pentru aceeaşi motorizare testată de noi, dar cu dotări mai simple. Exemplarul testat de noi costă 14,400 euro cu tot ce vedeţi pe el! Mi-aş cumpăra maşina asta? După multe maşini despre care aş fi zis „e bună, dar parcă nu mi-aş lua-o”, astăzi pot zice un „da” ferm despre perla asta mecanică!