Unul din două camioane înmatriculate în Germania astăzi e un Mercedes-Benz construit la uzina din Worth. Povestea a început acum mai bine de 50 de ani, când germanii intenţionau să construiască o uzină de motoare în Worth. Ironia sorţii a făcut, însă, ca tocmai aici să nu mai fie construit nici un motor până astăzi, în schimb au fost asamblate peste 3.6 milioane de camioane!

În 1960 Daimler achiziţiona o suprafaţă de pâmânt în Worth şi, conform planului iniţial, îşi dorea construcţia unei uzine de asamblare a motoarelor, care ar fi trebuit livrate către celelalte două uzine de camioane Mercedes-Benz din Germania, din Mannheim şi Gaggenau. Cele două uzine operau la capacitate maximă la sfârşitul anilor 1950, în toiul „miracolului” economic german, iar listele lungi de aştepate deveniseră o normă. Chiar şi cu o cerere atât de

mare, uzinele Mercedes-Benz erau incapabile să producă mai mult de 150 camioane pe zi, sau 40,000 camioane pe an, iar localizările lor în regiuni urbane nu permiteau extinderea acestora. Totuşi, conducerea Daimler de atunci era foarte precaută în decizia de a construi o nouă uzină de asamblare a camioanelor, considerând că riscurile pe termen lung ar fi foarte mari, mai ales că Daimler nu intenţiona să depăşească cifra de 50,000 de unităţi asamblate anual în viitorul apropiat. Ca urmare, şefii Daimler decid că noua uzină din Worth va construi doar motoare, pentru a le livra celor două uzine, uşurând sarcina celor din urmă şi accelerând ritmul de producţie. Punctul de construcţie a noii uzine a fost ales astfel încât distanţele de la el către Mannheim şi Gaggenau până la el să fie egale.

Către sfârşitul anului 1960 Daimler luase decizia de achiziţie a noii suprafeţe, iar doi ani mai târziu a pornit şi construcţia noi uzine. În 1963, însă, Daimler şi-a reconceput radical structura uzinelor sale, operând schimbări majore în sarcinile pe care le aveau uzinile. Astfel, uzina din Sindelfingen, unde astăzi se asamblează S-Klasse, urma să nu

mai asambleze cabine pentru
camioane, aşa cum făcea anterior,
iar uzinele din Mannheim şi
Gaggenau urmau să asambleze mai
puţine camioane şi o parte din
componentele pentru acestea. Uzina
din Worth a primit rolul strategic de a deveni cea mai importantă uzină Daimler de asamblare a camioanelor, urmând să producă între 200 şi 220 camioane pe zi, până la o cifră totală anuală de 50,000 unităţi.

Transferul producţiei, conform
planului aprobat de şefii Daimler, a
fost realizat treptat însă şi în toamna
anului 1963, la 1 octombrie, uzina
din Worth şi-a început activitatea cu
asamblarea de cabine pentru
celelalte două uzine de camioane.
Până în 1964 aici se produceau
cabinele pentru toate camioanele
mărcii Mercedes-Benz. În scurt timp
uzina număra deja peste 1,000 de
angajaţi. Daimler îşi

dorea să angajeze mai mulţi oameni, dar regiunea Worth ducea lipsă de muncitori calificaţi, astfel că în următorii 5 ani şefii uzinei au întreprins soluţii tot mai inventive pentru a atrage muncitorii din alte regiuni.

Primul camion asamblat complet la Worth a fost un Mercedes-Benz LP 608 şi a ieşit de pe poarta uzinei la 14 iulie 1965. În acea zi, ceremonia de prezentare a primului camion produs a fost însoţită şi de un incident, camionul acroşând una din coloanele uzinei şi suportând o zgârâietură zdravănă. Momentul a fost calificat ca unul de rău augur pentru uzină, însă istoria de mai departe a uzinei pare să nu cunoască ghinioane.

Următoarele modele de camioane încep a fi produse în 1966 şi 1967 la Worth, dar acestea nu poartă

deocamdată nume proprii, ci doar indici de litere şi cifre.

Atracţia principală a uzinei a fost
întotdeauna hala imensă, care
găzduieşte linia de asamblare.
Aceasta măsura iniţial 750 metri
lungime şi 50 metri lăţime, iar ulterior
a fost extinsă la 1,000 metri lungime.
Încă din primii ani de activitate a
uzinei toate modelele de camioane
erau asamblate pe o singură linie de

producţie, logistica întregului proces
fiind extrem de complexă, dar şi foarte
flexibilă în acelaşi timp. Acelaşi principiu este valabil şi astăzi la Worth, doar că procesele logistice sunt de zeci de ori mai complexe şi mai intense.

În 1975 uzina trecea pentru prima
dată de cifra de 100,000 de unităţi
produse complet, sau pregătite
pentru producţia finală pe unene
pieţe izolaţioniste din lume. O cifră
cu mult peste planurile iniţiale, dar
decizia de a avea o

uzină centrală, eficientă, de construcţie a camioanelor s-a dovedit a fi extrem de corectă. Cifra de 100,000 de unităţi a rămas marcajul de reper pentru mulţi ani ulteriori, şi chiar decenii, iar între timp şi cifra angajaţilor de la Worth a crescut spre 10,000 de oameni.

În 1980 uzina producea camionul cu numărul 1 milion, iar în 1981 producţia atingea un nou record, de 110,125 unităţi. Dar situaţia nu a fost întotdeauna la fel de frumoasă, către mijlocul anilor 1980 cererea pentru camioane scăzând dramatic, în 1986 fiind produse mai puţin de 70,000 camioane. În acele vremuri dificile, o parte din muncitorii de la Worth au fost transferaţi temporar la uzina din Sindelfingen, pentru a ajuta la producţia de autoturisme Mercedes-Benz. Totuşi, uzina a continuat să investească în retehnologizare chiar

şi în anii grei, aici fiind montată o
nouă unitate de vopsire automatizată
a cabinelor şi şasiurilor, iar ulterior
fiind inaugurat şi un nou centru de
deservire a clienţilor, unde unii şoferi
sau proprietari îşi putea primi cu
solemnitate noile camioane.
Producţia a pornit din nou pe linie de
creştere, însă a depăşit bariera de
100,000 de exemplare din
nou abia după ce

Germania a început a simţi beneficiile economice ale reunificării ei.

Anii ’90 au fost însă ani ai fluctuaţiilor majore, de scurtă durată. În 1993 uzina din Worth asambla doar 57,093 camioane, un minim al ultimelor decenii. Pauzele lungi de producţie au

fost inevitabile. Totuşi, în 1995 linia de asamblare a fost modificată substanţial, luând forma unui „U”, iar odată cu acest eveniment, în decembrie 1995 este dezvăluit şi primul Mercedes-Benz Actros, camionul pregătit pentru sarcini grele şi distanţe lungi. Peste doar câteva luni Mercedes-Benz lansează şi un camion mai uşor, Atego. Vremurile bune par să revină, producţia creşte din nou la aproape 100,000 unităţi anual.

Următorul deceniu înseamnă pentru uzina din Worth adăugirea unui nou model în gamă – Axor, iar producţia camioanelor Unimog, anterior asamblate la Gaggenau, este

transferată în Worth. În iulie 2006 uzina asambla camionul cu numărul 3 milioane, iar cifra de producţie a depăşit din nou cifra semnificativă de 100,000 unităţi anual. Apogeul producţiei a fost atins în 2008,

la Worth fiind produse 113,370 camioane. Dar ştim cu toţii ce a urmat după anul 2008 – criza economică globală, cererea mondială pentru camioane scăzând cu peste 50%.

A urmat un an dezastruos pentru uzina din Worth, în 2009 fiind asamblate doar 44,438 camioane... Un nou minim istoric, deci. Uzina decide să nu concedieze angajaţii, ci să-i trimită la recalificări şi programe de perfecţionare pe o mare parte din ei.

Venirea unei noi generaţii de Actros în 2011 a pornit o nouă eră ofensivă în producţia camioanelor Mercedes-Benz. În doar doi ani Actros a fost urmat de

noile Antos, Arocs, Atego, Unimog şi Econic, toate compatibile cu standardele viitoare Euro 6. În 2011, în ciuda pauzelor cauzate de schimbarea generaţiilor Actros, uzina din Actros reuşeşte din nou să

depăşească bariera de 100,000 de unităţi produse.

Astăzi, în 2013, la 50 de ani de la startul producţiei, uzina Mercedes-Benz din Worth este cea mai mare uzină de producţie a camioanelor din lume, cu o capacitate anuală de peste 100,000 unităţi şi cu peste 12,000 angajaţi. Aici sunt produse astăzi noile Actros, Atego, Antos şi Arocs, iar pe lângă acestea mai sunt construite şi

camioanele cu destinaţii speciale din seriile Unimog, Econic şi Zetros, modelele produse aici fiind livrate în peste 150 de ţări. Aproximativ 500 camioane pline cu componente pentru producţie fac livrări la Worth în fiecare zi! Până la 470 de camioane sunt construite în fiecare zi, respectând specificaţiile exacte ale fiecărei comenzi. Majoritaea camioanelor sunt şi astăzi înmânate direct la uzină noilor proprietari sau şoferi.

Ilie Toma