Oamenii din calea Moldova SUV Maraton: Anatol Plăcintă, admirabilul fermier de la Floreni
24 Iulie 2016, 12:17
Bogăţia cea mai a unei ţări sunt întotdeauna oamenii şi, deşi aţi mai auzit cu siguranţă această expresie de multe ori, ea e mai adevărată decât vă puteţi închipui, fiind cu atât mai valoroasă într-o ţară în care adâncurile pământului nu mustesc de petrol sau gaze, de aur sau diamante, ci de ape şi
hrană pentru plante. Exact ca în povestea populară a cărui nume nu mi-l mai amintesc, când bătrânul tată ajuns pe patul morţii le-a zis fiilor să răscolească prin grădină în căutarea comorilor, iar după ce aceştia au tot răscolit un timp îndelungat fără să găsească nimic, şi-au dat seama că prin
săpăturile lor au ajutat la creşterea viţei de vie de la suprafaţă, care era de fapt adevărata comoară!

Tocmai aşa e şi ţara noastră – are lanuri mănoase, dealuri frumoase, ape curgătoare şi copaci umbroşi, iar toate astea sunt cu atât mai de preţ cu cât
oamenii ţării le preţuiesc şi le iubesc mai mult. De fapt, în experienţa asta uimitoare numită Moldova SUV Maraton n-am găsit nici un loc urât din ţară – peste tot unde am mers am avut parte de privelişti frumoase, chiar dacă relieful era mai mult sau mai puţin magnific. Avem o ţară extraordinar de frumoasă – asta e marea convingere de care s-au molipsit chiar şi cei care erau iniţial mai puţin entuziasmaţi, dintre noi şi cititorii noştri, care ne urmăresc în toată această perioadă. Avem oameni minunaţi, v-am mai spus noi ne nenumărate ori, comunicând şi interacţionând cu toţi cei care ne-au ieşit în cale. Trebuie doar să-i ascultăm, pentru ca înţelepciunea lor să ni se releve, apoi să ştiţi că-i vom privi pe toţi cu şi mai mare admiraţie!
Şi, din fericire, în calea SUV Maraton am avut parte şi de câteva interacţiuni de lungă durată cu oameni absolut fenomenali. Atunci când ne îndreptam spre Sculeni, cu ajutorul coechipierului nostru Victor Guzun am fost invitaţi să înnoptăm lângă satul Floreni, din raionul Ungheni, lângă plantaţiile unui minunat domn. Numele lui e Anatol Plăcintă şi, deşi e deja bunic cu alte în regulă, acest domn are suflet mai tânăr decât mulţi dintre noi luaţi la un loc!
Am parcat caravana de maşini în curtea casei lui, situate în imediata apropiere a plantaţiilor. Acesta ne-a întâmpinat cum a putut el mai bine, scuzându-se modest că poate ospitalitatea lui n-ar fi fost suficientă. E modestia aia, parte a înţelepciunii populare, însă, pentru că despre insuficienţe nici n-ar putea fi vorba – omul ne-a primit cu tot ce avea el mai bun la casa lui – brânză, pâine,
legume proaspete şi multe alte bucate de ţară atât de autentice şi gustoase, încât nu-ţi mai poţi dori nimic de la o asemenea musafirie. Am dormit tot în casa lui, care pe încotro, prin odăile casei, cu promisiunea că a doua zi gazda noastră ne va arăta plantaţiile lui. A fost un somn dus, strâns, la hotarul extrem vestic al ţării, pentru că la o aruncătură de băţ era vama Sculeni şi, respectiv, malul celălalt al Prutului.
Eu mai aveam spre dimineaţă mici dificultăţi cu conexiunea la internet, întrucât eram de după un deal, la hotarul extrem al ţării, şi aici a fost unicul loc din toată expediţia în care nu prindea nici semnalul Orange Moldova, nici conexiunile 4G sau 3G. Dar, la câte locuri îndepărtate am cutreierat noi, putem ierta această zonă de izolare comunicaţională, întrucât în tot restul ţării – în defileuri şi văi, pe dealuri şi
canioane, am avut peste tot conexiune 4G excelentă. Aici, am ieşit ceva mai târziu în vârful dealului şi aveam deja conexiune 4G şi semnal complet de telefon.

Dimineaţa, aşa cum ne-a promis, gazda noastră ne-a invitat în inima plantaţiilor lui. Are 400 de hectare în gestiunea sa, 300 dintre care îi aparţin în proprietate privată. Acestea includ livezi de măr,
prun, plantaţii de viţă-de-vie, porumb şi floarea soarelui. Toate bine organizate, bine gestionate în lucrările tehnologice ce urmează a fi efectuate, totul gândit
într-o sinergie excelentă pentru beneficiul total al gospodăriei acestui fermier. Se întâmplă adeseori şi
nereuşite, şi pierderi, despre care fermierul nostru ne-a tot povestit, dar, după fiecare asemenea povestire mai
puţin fericită, urma o notă clară de optimism „dar nu e nimic, vom munci, vom face, vom izbuti şi va fi mai bine data viitoare”. Optimismul acestui om e debordant şi molipsitor! Vrea să construiască în acest an o nouă linie de sortare cu frigider şi, deşi sunt investiţii majore, priveşte cu încredere în viitor. Are investiţii în derulare, a luat şi credite de la bănci, dar se descurcă cu toate prin multă, multă, muncă. Da, are şi tehnică profesionistă, care-l ajută să
mecanizeze şi să modernizeze procese, e familiarizat cu internetul şi-şi face acolo studiile iniţiale despre oportunităţile pe care le găseşte, îşi face calculele şi estimările, învaţă noi metodici şi tehnologii! E un om care e tânăr chiar dacă e bunic, un om care nu s-a complăcut în cunoştinţele prinse acum câteva decenii, ci a continuat să înveţe chiar mai mult ca aţii, fiind cu un pas înaintea lor. E un om care a devenit un fermier şi un manager profesionist
prin cunoaştere empirică, nu teoretică, întâmpinând în viaţă tot soiul de situaţii, care l-au format şi l-au călit prin experienţă şi cunoaştere practică, iar astăzi acesta vede şi pricepe mai mult

decât cel mai şcolit învăţăcel de pe băncile unei universităţi de prestigiu.

Eram în livada lui de mere şi Anatol Plăcintă ne arăta crengile umplute cu mere. „Sunt prea multe anul acesta, trebuie să le mai rărim”. Face asta deoarece un număr atât de mare de fructe nu va reuşi să crească frumos
şi uniform, iar dacă le lasă pe copac, pomul va slăbi pentru anul viitor şi va fi mai puţin productiv, ori va fi mai costisitor de menţinut productivitatea lui. Rărirea merelor în acest an e cel mai indicat lucru. Din această plantaţie el urmează să dea jos cam 200 de tone de mere. Şi n-o face anume acum, ci peste vreo săptămână, când începe
sezonul de recepţionare a merelor pentru suc, de acolo va primi vreo 2 lei per kilogramul de măr dat jos, şi astfel nu va rata cele 200 de tone, ci va face vreo 400 de mii de lei din ele, ajutând la balanţa totală a gospodăriei sale. Risipa e exclusă aici şi anume aşa trebuie să fie!
Fermierul angajează oameni din Floreni şi din alte 7 sate din împrejur. Oameni care au de lucru aici, la ei acasă, muncind într-un scop nobil. Şi când te gândeşti că un asemenea om cu
atâta optimism în el pune pe jar o întreagă regiune a ţării şi o mişcă la muncă şi la dezvoltare economică, îţi spui că de-ar avea Moldova câte un Anatol Plăcintă măcar o dată la
câteva sate, unul în agricultură, unul în industrie, unul în IT, atunci ţara asta ar fi puternică şi prosperă!
Oamenii ţării noaste sunt minunaţi, dragii noştri! Iubiţi-vă poporul şi ţara!

Iar coloana celor 6 SUV-uri din SUV Maraton – Dacia Duster, Mazda CX-5,
Nissan Qashqai, Renault Kadjar, Skoda Yeti şi Suzuki Vitara – se îndeaptă mai departe spre centrul ţării! Urmăriţi-ne în continuare!
PiataAuto.mdIlie Toma
1
5,627
GALERIE FOTO (19 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!