Acesta e Opelul cu motor V8 sub capotă, care voia să concureze cu Mercedes S-Class W116

ţi-a venit vreodată prin gând că a existat un moment în istorie când Opel chiar s-a apucat serios de ţintit spre concurenţa cu cel mai de top model Mercedes-Benz? Şi că au creat un model mare, cu tracţiune spate şi motor V8 imens sub capotă, în speranţa că vor reuşi?

Ei bine, istoria a cunoscut şi astfel de pagini ciudate. De fapt, Opel aparţinea deja de mult americanilor de la GM, iar experimentele sub egida GM n-au fost puţine la număr. Aşa a ajuns în anii 1960 Opel să conceapă maşini mari şi pătrăţoase după inspiraţia americanilor, în speranţa de a cuceri nişa de lux europeană. A creat 3 modele înrudite pe aceeaşi platformă, le-a perfecţionat, iar în 1969 a apărut şi modelul pe care-l vedem azi în faţă - Opel Diplomat B, modelul pentru care cei de la Opel au decis planul de a concura cu Mercedes-Benz S-Class W116.

Pentru asta, cei de la Opel au montat sub capotă un motor V8 de 5.4 litri, preluat de la Chevrolet, pe care l-au cuplat cu transmisia automată Hydramatic, cu 3 trepte. Motorul imens dezvolta o putere decentă de 230 CP pe atunci, şi putea accelera limuzina de la 0 la 100 km/h în 8.5 secunde, ajungând la o viteză maximă de 205 km/h!

Sedanul celor de la Opel avea şi o suspensie complicată şi moale, ba chiar fusese lansată şi o versiune cu ampatament mărit, iar la interior parcă şi dotările se voiau a fi generoase.

Dar maşina avea nişte proporţii ciudate, americane, dacă o priveai pe lateral, o mare pare din lungimea ei mergând în beneficiul unui portbagaj uriaş şi a unui compartiment motor mare, şi mai puţin în beneficiul real al ocupanţilor de la bord, mai ales pentru o maşină care voia să lupte cu S-Class.

Iar pe lângă asta, Mercedes-Benz avea deja notorietatea unei maşini perfecte, iar să vrei pur şi simplu să lupţi cu un model Mercedes-Benz nu era de ajuns. Aşa că în toţii anii de producţie, în aproape un deceniu, s-au vândut puţn peste 20,000 de asemenea Opel-uri Diplomat B, şi nici măcar nu toate erau V8-uri, pentru că mai era şi motorizarea mai simplă de 2.8 litri. Asta a făcut ca acest model Opel să rămână în istorie ca o ciudăţenie rară, puţine exemplare mai supravieţuind timpului în condiţie bună.

Maşina asta albastră din Germania a fost fabricată în 1977, în ultimul său an de producţie. Se pare că a avut parte de o dragoste neobişnuit de mare din partea proprietarilor săi, or, până şi nemţii colecţionari nu prea au foarte aproape la suflet aceste modele cu puternic iz american. Dar, totuşi, proprietarii acestei maşini au iubit-o unul după altul, ba chiar în anul 2005 unul a restaurat minuţios maşina asta vreme de 3 ani! Trebuie să ţii foarte mult la modelul ăsta, aparent nu foarte căutat, ca să depui atâta efort în el!

Şi zicem asta pentru că proprietarul de azi, un colecţionar cu vreo 10 maşini în garaj, dintre care mai multe Mercedesuri şi Opeluri, mizează că va obţine un preţ faţă de care noi suntem sceptici. El zice că o ultimă estimare oficială a preţului acestei maşini indică o valoare garantată de minim 34,000 euro şi el a scos-o la o licitaţie online, fiind gata s-o vândă cu minim 33,000 euro. Dar sincer, nu suntem siguri că va reuşi să adune suma minimă. Deocamdată miza cea mai mare pe care a obţinut-o e de puţin peste 18,000 euro, şi mai are vreo două zile de licitat.

Modelul e curios, fără îndoială, dar unele maşini pur şi simplu nu pot costa atât de mult, nici măcar în stare bună, dacă le lipseşte valul ăla uriaş de genialitate inginerească sau de dragoste a unei întregi generaţii pentru acel model. Şi Opelul ăsta pare să fie o ciudăţenie cu motor V8, despre care poţi să vorbeşti zâmbind, pe care poţi să-l conduci, să-l admiri, dar cel mai probabil nu te vei încumeta să dai 34 mii euro pentru el, nu-i aşa?