(VIDEO) Un camion vechi ZIL, care a stat nemişcat 15 ani, e pornit pentru prima dată şi condus

Îţi mai aminteşti de camioanele ZIL de cândva? La vremea lor, erau adorate de şoferii care le conduceau, apoi fuseseră neglijate o perioadă, iar azi din nou unii oameni începi a le privi cu admiraţie, deja ca pe nişte modele clasice. Ei bine, una din calităţile lor primordiale era durabilitatea la condiţii dure de exploatare şi simplitatea intervenţiilor mecanice direct acolo unde apărea vreo problemă. Dar cum ar fi ca problema să fie în faptul că ai în faţă un ZIL care a stat imobilizat vreme de 15 ani, pradă ploilor, ninsorilor, soarelui, gerului şi arşiţelor?

Anume atât a stat nemişcat ZIL-ul de mai jos, din Estonia. E un ZIL de model 431412, în ipostaza sa cu macara mobilă. Dar are sub capotă acelaşi motor legendar deja de ZIL. Zicem legendar pentru că mulţi nu ştiu, dar ZIL-urile erau propulsate de motoare V8, aspirate natural, de 6.0 litri capacitate cilindrică! Da, când conduceai un ZIL, puteai spune că ai 6.0 V8 sub capotă! Tocmai de asta ZIL-urile aveau şi un sunet dulce al motorului, care erau un pic modificat dacă exemplarul era trecut la combustie cu gaz metan, cum se întâmpla în multe cazuri.

Motorul original, însă, dacă funcţiona pe benzină, dezvolta 150 CP. Da, cam cat dezvoltă azi un motor turbo de 1.4-1.5 litri. Dar cuplul maxim, însă, era mult mai generos, de 402 Nm! Construcţia în sine a motorului era gândită pentru simplitate şi rezistenţă, inclusiv la geruri aprige siberiene, chinuire prin mlaştinile din taiga, şi multe alte condiţii dure. Tocmai de asta, motoarele astea putea necesita reparaţii de multe ori, dar niciodată nu mureau cu totul.

Poate tocmai de asta estonianul care a găsit acest ZIL zăcând într-un soi de parcare abandonată, s-a gândit că va putea să-l reînvie. Şi asta în pofida faptului că pe acest ZIL crescuseră deja licheni, iar arbuştii din preajmă îşi croiseră căi pentru crengile lor printre fiarele maşinii.

Estonianul mai are experienţa reanimării altor maşini, aşa că a început cu o listă elementară de acţiuni. Dacă am vorbi de o maşină care ar urma să fie restaurată şi cu motorul căreia n-ai vrea să rişti, aceste acţiuni n-ar fi recomandate, fiind necesară mai degrabă o transportare şi o dezmembrare fără a porni vehiculul. Dar în acest caz a fost vorba de o intrigă pură, dacă va putea porni şi mişca acest ZIL după 15 ani sau nu.

S-a verificat uleiul. Era ceva ulei la fund, dar arăta rău. S-a conectat o baterie. S-a încercat rotirea demarorului şi a măruntaielor motorului. Acestea s-au mişcat. S-a încercat a pune benzină direct în carburator şi motorul a pornit pe o clipă. Apoi s-au scos conducta de combustibil şi s-a încercat conectarea direct dintr-o canistră, motorul pornind, dar tot cu un sunet nesănătos. S-a turnat şi apă în radiator. După o nouă baterie, motorul a pornit în sfârşit cu un sunet mai aproape de normal. Iar de aici încolo estonianul a urcat la volan şi a cuplat cutia de viteze, încercând să mişte din loc maşina! Şi, paradoxal, dar ZIL-ul ăsta cu licheni pe el a pornit! Da, s-a mişcat, a mers înainte şi-n marşarier! E clar, maşinile astea nu renunţă niciodată!

Vezi mai jos toată operaţiunea de reanimare a ZIL-ului.