BMW-ul M5 E39 care a fost 21 de ani în mâinile unui singur colecţionar şi e scos acum la vânzare în condiţie exemplară

Dacă ar fi să ne imaginăm cea mai idealistă situaţie în care am putea cumpăra un model clasic, de colecţie, care nu se mai produce azi, ce ne-am dori cei mai mulţi dintre noi? Probabil o condiţie a maşinii care să fie una ca de showroom, perfectă în cele mai mici detalii, iar toată perioada, de la ieşirea de pe poarta uzinei până azi, să-i fi aparţinut unui singur om, care s-o fi înţeles pe măsura valorii sale şi mai ales s-o fi menţinut cu pricepere. Ei bine, acest BMW M5 E39 este exact o asemenea bijuterie scoasă acum la lumină, care te faci să-ţi ţii respiraţia de fascinaţie!

E un BMW M5 fabricat în anul 2000. Generaţia asta de BMW M5 fusese lansată în primăvara anului 1998, la salonul auto de la Geneva, iar publicul era fascinat de ce aducea ea. Pe de o parte, păstra reţeta de a fi relativ cuminte pe dinafară, nu foarte diferit de o Seria 5 E39 normală, ascunzând cele mai picante lucruri în consistenţa cu care se putea dezlănţui, dar pe de altă parte, renunţase la motorul cu 6 cilindri în linie de pe E34 şi adoptase pentru prima dată un motor V8. Era primul motor V8 din istoria diviziei M, cu numele de cod S62.

Avea 4.9 litri cilindree, era aspirat natural, având reacţii instantanee, şi scotea 400 CP! Cutia de viteze era doar una manuală, cu 6 trepte, de origine Getrag. Nici vorbă de automată! Iar diferenţialul spate era unul cu alunecare limită, numai bun pentru drifturi mecanice, previzibile, frumoase. Viteza era oficial limitată la 250 km/h, dar, cei care dezactivau limita electronică, puteau atinge 300 km/h cu acest BMW M5 E39! Într-atât de puternic, echilibrat şi manevrabil era!

Deci, n-ar fi o greşeală să spunem că era o maşină genială. Seria 5 E39 a fost în general un model fantastic, dar M5-ul era pur şi simplu o capodoperă a ingineriei. Maşina asta a fost una din cele mai adorate de jurnaliştii vremii, dar şi de public, atât de pasionaţii înflăcăraţi ai mărcii BMW, cât şi de cei care nu erau neapărat fani BMW, dar o priveau cu admiraţie şi respect. Era una din acele maşini, despre care până şi concurenţii, dar şi fanii mărcilor concurente, recunoşteau că era pur şi simplu superbă.

Ei bine, acest exemplar a fost cumpărat nou în statul Connecticut, din SUA, de către unul din oamenii care încă în anul 2000 a înţeles ce înseamnă acest model şi a admirat-o. Fără a fi limitat prea mult de buget, a mers la dealerul Sports Cars of Greenwich şi şi-a configurat cu ajutorul lor culoarea dorită, cu dotările pe care le voia pe maşina sa. A ales o culoare rară pentru M5-urile E39 — Oxford Green — şi a combinat-o cu o piele bej la interior, cu inserţii de lemn. Şi a fost o alegere inspirată, or, azi maşina asta arată atât de atemporal şi în continuare proaspăt, încă nu poţi să nu scoţi un sunet profund de admiraţie. Mai ales că-n zilele noastre culoarea verde, în niţel altă nuanţă, a revenit în gama BMW M, la M3, M4 şi M5.

Habitaclul acestui M5 E39 e pur şi simplu un templu al aspectului desăvârşit. Toată pielea e la fel de intensă şi integră ca şi în momentul când ieşise din uzină, neavând nici măcar vreo cută nedorită în zona şezutului şoferului, unde se formează aproape inevitabil cute din primele zeci de mii de kilometri.

Secretul, însă, e în tratarea periodică a pielii cu soluţie de îngrijire originală a pielii, vândută în showroom-urile BMW. Probabil mulţi le-am observat, în decor, dar nimeni nu prea ajunge să le cumpere. Proprietarul acestui BMW, însă, le-a cumpărat şi şi-a tratat interiorul cu regularitate.

Cu aceeaşi cadenţă sfântă i-a făcut şi deservirile tehnice acestui M5 E39. Nici un service n-a fost scăpat sau întârziat. Iar la partea estetică, BMW-ul ăsta e atât de impecabil, încât nu are nici o piesă de caroserie revopsită vreodată, nici măcar vreo bară de protecţie şi nici un punct sărit de vreo undeva. Absolut toată vopseaua e cea din uzină, integră până la cel mai mici detaliu. Omul ăsta pur şi simplu şi-a tratat BMW-ul din prima zi ca o bijuterie de colecţie şi, nefiind constrâns de bugete, i-a oferit maşinii atenţia şi mentenanţa desăvârşită pe care o merita.

A condus-o din când în când, însă doar de plăcere, în ieşiri episodice pe trasee rare şi pustii, gustând dozat din ea şi simţind plăcerea condusului unei maşini geniale. Dar, totuşi, în cei 21 de ani cât a deţinut acest BMW M5, proprietarul său a parcurs doar 28,435 mile, ceea ce ar fi cam 45,800 km.

Iar ăsta e un parcurs de aur, care certifică faptul că maşina asta n-a stat doar nemişcată pe undeva, să i se usuce toate garniturile, ci a fost din când în când scoasă la antrenamente corecte, tonifiante, cât să-i menţină viaţa în ea la nivelul ăla superlativ. Şi-n acelaşi timp, să găseşti azi un BMW M5 E39 cu doar 45 mii km parcurşi, atât de bine documentat, care a stat toţi 21 de an de când e fabricat doar în mâinile unui singur colecţionar — e o descoperire a unei veritabile şi unice comori.

Am vrut să aflăm cât costă, totuşi, comoara asta unică şi asta pentru că acea companie, care a fost delegată să vândă maşina, nu afişează public preţul. Aşa că am vorbit direct, ca să aflăm preţul acestei bijuterii excepţionale. Şi ni s-a comunicat. Costă 99,500 dolari SUA. O avere, ar spune unii. Însă, toţi cei care înţeleg genialitatea lui BMW M5 E39, toţi cei care înţeleg cât de rară poate fi o asemenea maşină, cu asemenea istorie, vor fi de acord că maşina asta îşi merită fiecare cent pe ea. Şi putem fi de acord cu asta chiar dacă n-am fi printre cei care ar fi gata să plătească aproape 100 mii dolari SUA pe o asemenea maşină de colecţie. În zilele noastre poţi cumpăra Ferrari de colecţie cu 70 mii. Iar acest BMW costă 99,500. Pentru că într-atât de genial şi excepţional este!