Această Toyota din anii 90 arată cât de diferite şi savuroase puteau fi sedanurile japoneze din acele timpuri

Pentru cei mai mulţi dintre noi, chiar şi pentru pasionaţi Toyota, această maşină va fi una în mare parte necunoscută, pentru că nu a prea ajuns prin această parte a globului. Dar cunoscând azi acest model, inevitabil vom nutri un sentiment de admiraţie pentru unele soluţii aplicate atunci de designeri şi ingineri, dar şi pentru cât de uşor se puteau face şi modificări adiţionale pe aceste modele nipone, dacă proprietarii îşi doreau.

Aceasta e o Toyota Mark II din anul 1996, dar modelul avea atât de multe denumiri alternative în diferite regiuni, încât fanii o ştiu mai degrabă după numele de cod al generaţiei, X100, sau JZX100 dacă vorbim de o ipostază precum cea din imagini.

În acele timpuri, producătorul japonez îşi numea acest model drept un sedan, însă dacă acesta ar fi produs în zilele noastre, cu siguranţă i s-ar fi spus coupe cu 4 uşi, întrucât silueta e foarte dinamică în zona spate, iar portierele nu au cadru metalic superior.

Contrar percepţiei generale că sedanurile Toyota de multă vreme sunt cu tracţiune faţă, acest model e, de fapt, cu tracţiune pe puntea spate, unde există şi o suspensie multilink, aşa cum adorau japonezii pe atunci să facă pentru maşinile lor. O asemenea suspensie făcea maşina superb de manevrabilă şi plăcută în condus, iar în tandem cu o servodirecţie hidraulică, cu o acuitate înaltă, şi o greutate totală relativ mică, aceste maşini se conduceau cu o plăcere superbă.

Şi dacă tot vorbim de o Toyota cu tracţiune spate, cel mai interesant ingredient se ascunde sub capotă, fireşte. Iar aici, acest exemplar din imagini are unul din cele mai dorite motoare Toyota din toate timpurile — benzinarul turboaspirat de 2.5 litri, cu 6 cilindri în linie, cu numele de cod 1JZ-GTE. Motorul ăsta scotea 280 CP şi 378 Nm pe atunci, făcând din această Toyota un sedan cu aspect cuminte pe dinafară, dar extraordinar de savuros în condus şi neaşteptat în performanţe.

Maşinile cu motorul 1JZ-GTE era cuplate în mod normal cu o cutie automată, însă. Dar proprietarul acestei maşini a decis să o facă şi mai puritană în condus şi a instalat o cutie manuală, cu numele de cod R154, folosind doar componente originale Toyota. Transplantul a avut loc perfect, maşina lăsând impresia că aşa a fost proiectată din uzină.

Iar sunetul motorului explică de ce acest proprietar din Japonia nu s-a obosit vreodată să repare casetofonul din maşină. Nu era nevoie de el, cu siguranţă!

Maşina asta a mai beneficiat de modificări, sau mai bine zis actualizări inginereşti. I s-a montat in nou intercooler, i s-a pus şi un nou filtru de admisie, i s-a modificat şi eşapamentul. Şi i s-a schimbat şi volanul cu unul de origine MoMo.

Maşina avea sistem de climatizare controlat digital, care mai funcţionează şi azi. Scaunele de velur pot părea învechite moral, dar pe atunci mulţi producători le considerau mai speciale decât tapiţeria de piele. Iar cadranele de bord amintesc de modelele Lexus ale acelor timpuri.

Şi e interesant că cifra maximă de pe vitezometru e de doar 180 km/h, chiar dacă motorul avea 280 CP, iar maşina cântărea mai puţin de 1,500 kg. Şi asta în timp ce datele vremii indică faptul că maşina putea atinge 200 km/h. Deci, e o bizarerie, cu siguranţă. Apropo, Toyota Mark II a avut de-a lungul mai multor generaţii şi cadrane digitale de bord, mai ales pe motorizările de top, aşa că în cazul exemplarului din imagine poate fi vorba de necesitatea de a schimba cadranele la un moment dat cu cele analogice, posibil în momentul schimbării cutiei de viteze.

Dar asta nu taie din magia specială a unui asemenea model. Partea cea mai frumoasă e că această Toyota emană o personalitate, o identitate diferită, de pe vremea când mărcile auto erau mai diferite una faţă de cealaltă, mai speciale. Şi era o Toyota care era cu siguranţă capabilă de multă emoţie în exploatare şi condus, pe care s-o apreciezi nu doar raţional, dar s-o adori şi ştrengăreşte, ca să-i turezi motorul ăla la vreo 7,000 rpm cum alţii nu se încumetau!