Istoria neştiută a lui Tatra 700, ultimului automobil al producătorului ceh, care avea V8-uri răcite cu aer de până la 400 CP

Istoria automobilelor Tatra se opreşte pentru cei mai mulţi dintre noi pe la mijlocul anilor 90, cu acele ultimele ediţii ale lui Tatra 613, şi aici ne referim atât la versiunea ultimului facelift 613-4, cât şi toate variaţiile sale tehnice şi estice, de la motor cu injecţie, ampatament alungit sau chiar versiunea luxoasă şi tehnologizată Tatra 613 Mi-Long Electronic, despre care vorbeam acum câteva zile. Dar, deşi aceste ultimele încercări ale modelului 613 nu s-au soldat cu succes comercial, cehii de la Tatra nu s-au lăsat bătuţi atât de uşor, şi au mai creat un model, despre care foarte puţini mai ştiu azi. E vorba de Tatra 700, modelul pentru care inginerii cehi au scos toţi aşii inginereşti din mânecă, pentru care au depus toate eforturile posibile, în încercarea de a reînvia gloria de altă dată a maşinilor Tatra!

Pe la mijlocul anilor 1990, celor de la Tatra le era cât se poate de clar că Tatra 613 avea nevoie de un succesor, de un model de generaţie nouă, nu de alte versiuni. Dar, în mod surprinzător, crearea lui Tatra 700 nu începuse abia atunci, când lucrurile erau grave, ci mult mai devreme, tocmai în 1992. Încă de pe atunci, la Tatra se găsiseră oameni care înţelegeau că e nevoie de a acţiona pentru a crea o maşină capabilă să lupte pe piaţa liberă, fiind pe gustul europenilor. Aşa au ajuns cei de la Tatra să contracteze compania de inginerie a britanicului Tim Bishop, cu sarcina dezvoltării unui succesor pentru Tatra 613. Britanicii avuseseră pe atunci misiunea de a dezvolta un succesor pentru 613-4, numit convenţional 613-5. Deci, la acea etapă, era vorba mai mult de un facelift consistent, decât de o maşină absolut nouă.

Foto: Construcţia lui Tatra 700

Când au început a cunoaşte maşina de bază şi a lucra la dezvoltarea ei, britanicii le-au spus celor de la Tatra că maşina e într-atât de specială ca inginerie, încât ar merita să se lucreze ceva mai mult la ea, pentru a crea un model nou, chiar dacă succesorul ar împărţi o mare parte din substratul tehnic. Magia conceptului de motor V8 pe spate, răcit cu aer, şi tot ce avea Tatra unic în ea, i-a cucerit cu desăvârşire pe britanici, într-atât de mult, încât şi-au importat câteva exemplare pentru uz propriu. Se discuta deja despre un succesor în toată legea, numit convenţional Tatra 614.

A urmat o perioadă de pauză, însă, din cauza dificultăţilor la uzină, până când tot britanicii au găsit un designer cu conexiuni în Cehia, pe nume Geoff Wardle, care muncise multă vreme în Elveţia. Acesta a reuşit să asigure susţinerea uzinei şi guvernului ceh pentru a dezvolta, totuşi, un succesor pentru Tatra, obţinând promisiunea de la guvern că acesta ar cumpăra 100 de exemplare dacă maşina va ajunge în producţie. Aşa că Wardle s-a pus serios pe treabă, împreună cu cei de la Tatra.

Maşina a fost gata abia în anul 1995. Era o maşină care primise forme mult mai fluente, în ton cu designul acelor ani, reuşind să obţină un aspect pe care doar un ochi foarte antrenat îl putea percepe ca un facelift major. Da, structura de bază a caroseriei era aceeaşi, dar se modificase consistent totul, până şi montanţii spate, pentru ca noua maşină să pară ceva radical diferit. Apropo, Tatra 700 avea 5.13 metri lungime, deci era egală cu versiunea cu ampatament mărit a lui Tatra 613.

Cele mai consistente lucruri, însă, se aflau la interior şi la substratul tehnic. Interiorul a fost redesenat complet, cu o nouă planşă de bord, modernizată puternic, ce amintea de Saab-urile acelor timpuri. Habitaclul era burduşit şi cu tapiţerie de piele, şi cu dotări precum telefon la bord, şi sistem de climatizare bi-zonal, punând accent pe statutul premium al maşinii.

Cei care au muncit la ea erau convinşi că o Tatra poate fi adevărată doar dacă-şi păstrează reţeta care a definit-o — motor V8, răcit cu aer, montat în spate. Aşa că până şi în a doua jumătate a anilor 1990, când nici măcar Porsche nu mai producea maşini cu motoare răcite cu aer deja, cei de la Tatra s-au încăpăţânat să-şi păstreze identitatea şi au echipat Tatra 700 tot cu motoare V8 răcite în asemenea mod. Zicem motoare, pentru că ar existat câteva iteraţii.

La început, s-a pus motorul V8 de pe ultimele versiuni ale lui 613. Acesta acea 3.5 litri, injecţie, şi scotea 200 CP şi 300 Nm. Avea chiar şi convertor catalitic deja, fiind conform cu normele europene de emisii ale acelor timpuri. Primele 20 de exemplare au fost construite repede, însă după asta producţia a încetinit. S-au produs circa 60 de exemplare cu acest motor.

După asta, a apărut şi o versiune de 4,360 cm cubi a aceluiaşi V8, care dezvolta 234 CP. Maşinii îi spunea Tatra 700-2, după tradiţia anterioară a aplicării facelift-urilor. Motorul mai mare adusese şi o creştere în greutate, de până la 1,930 kg. Dar inginerii nu s-au oprit aici, deşi se produseseră doar 14 exemplare.

În paralel, ei au creat probabil cea mai demenţială limuzină Tatra pe care şi-a putut-o imagina cineva vreodată, versiunea GT a lui Tatra 700. Motorul V8 răcit cu aer fusese adus la o cilindree de 4,479 cm cubi şi printr-un tuning de uzină în stil de motorsport, din el se scoseseră peste 400 CP şi aproape 500 Nm!

Foto: Motorul de pe Tatra 700 GT

Tatra 700 GT primit suspensie sportivă, a fost scurtată la ampatament normal şi a slăbit astfel cu 360 kg, având acum capacitatea de a atinge o viteză maximă pretinsă de 316 km/h! Asta e viteză de supercar deja!

Foto. O Tatra 700 din zilele noastre, restaurată în stilul lui 700 GT

Din păcate, această ultimă versiune Tatra a fost construită într-un singur exemplar din câte se ştie, iar proprietarul său, setos de performanţele ei, a accidentat-o la scurt timp după ce a cumpărat-o. Maşinii a trebuit să să-i fie înlocuit motorul şi deoarece alt propulsor la fel de puternic nu exista, ea a primit unul standard în procesul de reparaţie. Tot în procesul de reparaţie, fost transformată într-un coupe, uşile spate devenind blocate, sudate.

Simpla idee, însă, că Tatra a produs un sedan de peste 400 CP cu V8 răcit cu aer, care putea catapulta maşina până la 100 km/h în mai puţin de 5 secunde, şi putea galopa până la viteze demne de Lamborghini sau Ferrari, e pur şi simplu fascinantă! Cum ar fi dacă azi Tatra ar lansa un sedan cu inginerie nouă, dar cu asemenea ingrediente condimentate? Oare ar aprecia publicul mai mult aceste maşini?

Foto: Tatra 700 restaurată în zilele noastre în stilul la 700 GT

Cert e că Tatra 700 n-a reuşit atunci să cucerească suficient de mult public şi, cu toate versiunile sale la un loc, a fost produsă doar în circa 75 de exemplare. În iulie 1999, producţia acestui model a oprit, iar odată cu asta a oprit definitiv şi producţia automobilelor Tatra. Cel puţin, însă, ultimul model a fost o scânteie glorioasă şi ambiţioasă, demnă de toată admiraţia.