Un studiu din Norvegia arată că generarea electricităţii pe bază de gaz în Europa va fi de 10 ori mai scumpă în comparaţie cu energia solară, pe termen lung

Cu toţii ştim că preţurile la gazul natural au crescut la valori uriaşe, inimaginabile, în ultimul an, iar acest fenomen a creat reacţii în lanţ şi la preţul electricităţii, mai ales în ţări în care ponderea generării ei pe bază de gaz natural este mare. Organizaţia de expertiză în energetică Rystad Energy din Norvegia a dat publicităţii un studiu în care analizează tendinţele costurilor de generare a electricităţii pe bază de gaz natural în Europa, în comparare cu energia solară, regenerabilă. Iar concluziile acestui studiu merită analizate şi în ţara noastră, în contextul crizei actuale energetice.

Astfel, experţii norvegieni menţionează că, cel mai probabil, preţurile actuale încă foarte mari la gazul natural vor scădea, dar chiar şi luând în considerare scăderea acestora, pe termen lung în Europa va fi de 10 ori mai scump să se genereze electricitate din gaz natural, decât să se construiască parcuri noi de generare a energiei solare.

Cei de la Rystad Energy exprimă preţurile la gaz natural în kWh de energie. Pentru a fi mai uşor de înţeles pentru noi, un metru cub de gaz natural echivalează direct cu circa 11 kWh de energie conţinută în el, aceasta fiind valoarea luată în calcul de studiul norvegian. Sau, mai apropiat de unităţile de măsură de piaţă, 1.000 metri cubi conţin 11 MWh de energie. Însă atunci când e ars pentru a genera electricitate, dintr-un metru cub de gaz de generează circa 6,6 kWh de electricitate, sau 6,6 MWh dintr-o mie de metri cubi. Respectiv, preţul mediu pentru gazul natural în 2022 a fost de circa 134 euro per MWh, ceea ce s-ar traduce într-un preţ mediu de circa 1.218 euro per mia de metri cubi, ceea ce e aproape triplu decât cu un an în urmă. În august 2022, recordul de gaz a fost de 330 euro per MWh, ceea ce se traducea într-un cost de 700 euro per MWh de electricitate generată din gaz.

Chiar dacă s-ar lua în calcul reducerea substanţială a costului la gaz, motivată de revenirea în reţea a staţilor nucleare franceze, care trec prin mentenanţe în acest an, şi s-ar lua în calcul şi costul total, inclusiv amortizările construcţiei centralelor, costul unui MWh de electricitate generată prin gaz va fi, în mediu, de zece ori mai mare decât al unui MWh de energie generată prin lumina soarelui. Până şi revenirea puţin probabilă până spre 2030 a preţurilor de piaţă la gazul natural la o valoare de 31 euro per MWh, va însemna că producţia electricităţii din gaz va fi de 3 ori mai scumpă decât cea pe bază solară! Ca să se echivaleze preţurile, preţul a 1 MWh de gaz ar trebui să fie de maxim 17 euro per MWh, adică 187 euro per mia de metri cubi. O asemenea perspectivă e inimaginabilă în cele mai. Optimiste scenarii, spun norvegienii, tocmai de asta ţările ar trebui să investească în centrale şi parcuri de producţie a energiei regenerabile.

În UE, în 2023 vor fi conectate centrale şi parcuri de energie regenerabilă cu o capacitate de peste 50 GW, în principal solare şi eoliene. Franţa va reconecta centrale nucleare cu o capacitate totală de 30 GW. Norvegienii spun că e foarte probabil că banii ce se planificau anterior a fi alocaţi pentru centrale pe gaz vor fi redirecţionaţi spre energie regenerabilă, ceea ce înseamnă că în 2025 am putea avea încă 100 GW de capacitate conectată, iar rata de noi centrale şi parcuri ar putea creşte şi ulterior.

Într-un asemenea ritm, după cum arată graficul de mai jos, către anul 2050 Europa ar putea avea 7% de energie generată nuclear 51% generată eolian, 8% prin hidrocentrale, 26% prin energie solară, şi doar 3% pe bază de gaz natural, şi asta ţinând cont de creşterea în cerere şi capacitate totală de producţie a electricităţii, datorată tranziţiei spre maşini electrice şi a mai multor industrii ce vor folosi electricitatea drept sursă de energie.

Concluzia e clară — tehnologiile de energie regenerabilă au evoluat atât de mult, încât argumentul ecologic nu mai e singurul de a trece la ele, ci e vorba şi de raţionament economic, dar şi securitatea şi independenţă energetică. Centralele nucleare şi hidrocentralele cu siguranţă merită păstrate, dar energia solară şi cea eoliană e accesibilă unui număr mult mai mare de ţări, iar la nivelul unei pieţe comune a UE, intermitenţele prin care e produsă deseori energia eoliană şi ea solară pot fi mult mai bine echilibrate. Studiul vorbeşte şi despre necesitatea unor centre mari de stocare a energiei prin baterii, dar aici o soluţie mult mai inspirată şi mai de lungă durată pare cea aplicată în ingineria curioasă a hidrocentralei Lotru din România, care acumulează apa de pe o suprafaţă mare din jur şi o foloseşte pentru generare în orele de consum de vârf.

În acelaşi timp, Republica Moldova ar avea nevoie cu siguranţă de o strategie energetică pe termen lung, în care să-şi gândească posibilităţile şi tipurile de centrale pe care ar trebui să şi le construiască, pentru a avea energie proprie cât mai fiabilă şi mai ecologică, într-un sistem integru ce ar putea face faţă şi orelor de consum de vârf. Sigur, dacă timp de peste 30 de ani nu s-a prea construit nimic în acest sens, acum lucrurile nu se vor întâmpla imediat, dar aceste studii ale norvegienilor ne pot îndruma spre direcţiile strategice la care ar trebui să ne gândim.